Care era situaţia reală a moldovenilor din Basarabia?

În cadrul sesiei a patra a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus, care şi-a început lucrările la 15.10.1910 în oraşul Sanct - Peterburg,  capitala Imperiului Rus ,  a fost supus examinării în trei lecturi   proiectul  de lege „Despre şcolile primare”.  „Octombriştii”, cea mai numeroasă fracţie din Duma de Stat, au propus o modificare la art.16 a proiectului de lege, care prevedea ca să se permită  unor popoare dreptul la şcoala primară în limba maternă.

Moldovenii nu figurau printre aceste popoare. Atât deputaţii „octombrişti” cât şi funcţionarii Ministerului Învățământului Public îi considerau pe moldovenii din gubernia Basarabia destul de rusificaţi şi că ei pot uşor învăţa în limba rusă.

Care era situaţia reală a moldovenilor din Basarabia?

În anul 1812 în urma războiului ruso-turc şi a păcii de la Bucureşti teritoriul dintre Prut şi Nistru  este desprins din trupul Moldovei istorice, încorporat în Imperiul Rus şi izolat de spaţiul etnic.

Timp de un secol moldovenii din Basarabia, ca şi celelalte popoare din Imperiul rus, sunt supuşi rusificării. La sfârșitul secolului XIX limba maternă a moldovenilor a fost izgonită din administraţie, justiţie, şcoală şi biserică.

În urma colonizării masive s-a schimbat componenţa etnică a populaţiei. Moldovenii totuşi constituiau mai mult de jumătate din populaţia Basarabiei.

În anul 1911 în Basarabia funcţionau 1522 şcoli primare ruse cu 101 mii elevi şi nu funcţiona nici măcar o şcoală moldovenească. Limba băştinaşilor nu se studia nici măcar ca obiect de studiu.

Moldovenii care alcătuiau 0,9% din populaţia Imperiului rus se plasau  pe locul 14 după număr,  printre popoarele Imperiului,  erau pe unul din ultimele locuri după nivelul de ştiinţă de carte,  depăşindu-i doar pe tătari şi bașkiri. În gubernia Basarabia, moldovenii se situau pe locul nouă printre naţionalităţile conlocuitoare după nivelul ştiinţei de carte, din cauza că nu aveau şcoala naţională.

Conform recensământului din anul 1897 doar 10,5% printre bărbaţi şi 1,7% printre femei din moldovenii din gubernia Basarabia erau ştiutori de carte.

În Duma de Stat de legislatura a treia  gubernia Basarabia era reprezentată de 9 deputaţi. Doi din ei, preotul Ghepeţkii N.E. din Akkerman (Cetatea Albă) şi primarul oraşului  Soroca Soltuz N.M. erau de origine moldoveni. Majoritatea absolută a deputaţilor din Basarabia,  inclusiv cei doi moldoveni,  erau adversari ai şcolii primare în limba maternă pentru moldoveni. Şi totuşi în Duma de Stat a Imperiului Rus s-a găsit un apărător al drepturilor moldovenilor. La 10 noiembrie 1910 în cadrul şedinţei 16 a sesiei a patra, deputatul din partea ţăranilor din Basarabia,  Gulkin Dionisii Petrovici a cerut dreptul la şcoală primară  în limba maternă pentru copiii moldovenilor din Basarabia. Menționând că moldovenii care sunt ortodocşi,  sunt cel mai loial  popor din Imperiu. Dar ei nu numai că sunt lipsiţi de şcoală naţională,  dar pînă şi slujba bisericească este petrecută numai în limba rusă, sau slavonă.

„Aici s-au făcut demersuri pentru calmîci şi bureaţi,  pentru ca  să studieze în şcoală în limba maternă - a menţionat D.P.Gulkin – „cu ce au greşit aceşti oameni ortodocşi? Ei nu sunt un mănunchi de oameni, ei sunt un milion şi jumătate, care pierzându-şi speranţa în deputaţii lor, trimit scrisori şi telegrame deputaţilor caucazieni, Gheghecicori şi alţii”.

„... s-a găsit un suflet bun, de lipovean... care din anumite considerente de dreptate omenească, a cerut şcoala  primară pentru copii moldovenilor Basarabiei” – menţiona Nicolae Iorga într-un articol publicat la 29 noiembrie 1910.

„Mărinimosul, velicorusul Gulkin făcuse ceea cei dicta conştiinţa de om şi de cetăţean” – menţiona Panteleimon Halippa în articolul „Limba moldovenească în Duma imperială” publicat în „Viaţa românească” nr.1 din anul 1911 care era editată la Iaşi de Constantin Stere.

Cine era acest D.P.Gulkin? Dionisii Petrovici  Gulkin,  ţăran după starea socială,  de origine rus, de religie ortodoxă rusă de rit vechi (lipovean, staroobreadeţ),  s-a născut în anul 1861 în târgușorul Teleneşti judeţul Orhei. A decedat la 27 februarie 1947. Avea ca studii aşa numita „şcoală casnică”, când preotul ortodox îi învăţa acasă  pe copii alfabetul şi să citească cărţile religioase. D.P.Gulkin a fost un autodidact.  Citind multe cărţi el avea cunoştinţe profunde în domeniul literaturii,  istoriei, filosofiei,  jurisprudenței şi teologiei.

Arenda 4 desetine  de pământ moşieresc, unde avea livadă, vie şi prisacă, se mai ocupa şi cu mica negustorie.  Din una din cuvântările sale în Dumă  reiese  că ar fi fost funcţionar al administraţiei volostei Teleneşti.

După începutul revoluţiei din anii 1905-1907, când în Rusia este creată organizaţia reacţionară  „Uniunea poporului rus”, ca şi mulţi ţărani din Basarabia, D.P.Gulkin devine membru al acestei organizaţii,  iar în scurt timp devine conducătorul secţiei din volostea Teleneşti a „Uniunii poporului rus”.

În anul 1907 este susţinut de partidul de Centru din Basarabia la alegerile din Duma a treia de Stat, bineînţeles că s-a ţinut cont de calităţile  sale. Acest ţăran ingenios cu vaste cunoştinţe,  era înzestrat cu un talent oratoric. Cunoştea limba moldovenească (română) şi era stimat de ţăranii din judeţul Orhei. A fost mulţi ani judecător al judecătoriei de voloste (judecata ţărănească) şi membru al Curţii de juraţi a  Tribunalului din Chişinău.

P.N.Krupenskii,  liderul   grupului de 8 deputaţi din Basarabia,  promovaţi de partidul Centru,  intenţiona să folosească talentul oratoric al lui D.P.Gulkin în lupta împotriva forţelor democratice din Dumă.

În Duma de Stat D.P.Gulkin face parte din fracţia reacţionară a moderaţilor de dreapta, unde şeful său P.N.Krupenskii este unul din lideri. În cadrul primelor 2 sesii ale Dumei a treia de Stat îndeplineşte dispoziţiile şefului său şi în cuvântările sale îi atacă pe „cadeţi”, „trudovici” şi social-democraţi. Dar fiind un om onest şi religios, înţelege că nu are aceeaşi cale cu forţele reacţionare şi  în mai 1909 el iese din fracţia moderaţilor de dreapta şi părăseşte „Uniunea poporului rus”. Devenind deputat independent declară că nu mai doreşte să fie lacheu şi de acum înainte va vorbi numai ceea ce îi va dicta propria conştiinţă.

Se  începe ce-a mai  fructuoasă perioadă a activităţii sale ca deputat,  D.P.Gulkin, se transformă într-un apărător al moldovenilor şi a altor popoare alogene din Rusia,  şi ai celor de altă religie. Ca deputat al ţăranilor apără drepturile ţăranilor şi muncitorilor, a femeilor şi invalizilor. Devine un adevărat tribun al poporului. În cadrul sesiei a cincea a Dumei a 3 de Stat pe unele probleme reuşeşte să-i adune în jurul său pe toţi deputaţii-ţărani din Dumă care erau reprezentanţi ai diferitor partide,  devenind liderul lor neformal.

Dar să ne întoarcem la propunerea lui D.P.Gulkin de a da dreptul copiilor moldovenilor din Basarabia la şcoala primară în limba maternă.

La 12 noiembrie 1910 în cadrul şedinţei 18 împotriva propunerii lui D.P.Gulkin se pronunţă deputaţii din Basarabia, preotul Ghepeşkii N.E. (moldovean), primarul  de Soroca Soltuz N.M. (moldovean) P.N.Krupenskii şi unul din liderii fracţiei de dreapta, liderul organizaţiei reacţionare „Uniunea Arhanghelului Mihail” Purişchevici V.M., deputat de la Basarabia şi el. Preotul Ghepeţkii va spune că el nu are nevoie de ceea ce propune Gulkin. Ca prin propunerea sa de a deschide şcoli în limba maternă pentru copii moldovenilor din Basarabia, Gulkin a trădat Basarabia. În susţinerea propunerii lui D.P.Gulkin au luat cuvântul deputatul de la gubernia Cutaisi, liderul grupei social-democraţilor,  gruzinul Gheghecicori E.P., deputatul de la gubernia Saratov, contele Uvarov A.A. rus de naţionalitate, deputatul de la gubernia Suvalsc, liderul grupei trudovicilor, lituanianul Bulat A.A. În susţinerea propunerii lui Gulkin D.P. se pronunţă şi liderii cadeţilor  Miliucov P.N. şi Şingariov A.I.

E.P.Gheghecikori va declara în Duma de Stat: „Noi confirmăm că Gulkin, care a apărat interesele limbii  moldovenilor, este adevăratul reprezentant al naţiunii moldovenilor”.

Răspunzând în replică la învinuirile preotului moldovean Ghepeţkii N.E., D.P. Gulkin va declara: „Oare eu nu am dreptul să-i apăr pe aceşti ţărani moldoveni basarabeni? Mie îmi este ruşine şi milă pentru aceşti oameni, deoarece eu  sunt locuitor basarabean... moldovenii sunt un popor al nostru ortodox şi foarte loial. Eu locuiesc în centrul Basarabiei, în judeţul locuit practic  de moldoveni. În faţa mea sunt o mulţime de scrisori şi telegrame din Basarabia... în care moldovenii cu lacrimi în ochi cer dreptul la şcoala primară naţională”. Majoritatea reacţionară a Dumei de Stat, sub influenţa deputaţilor basarabeni reacţionari, respinge propunerea velicorosului D.P.Gulkin în sprijinul dreptului moldovenilor la şcoala primară.

Fiind tulburat  de nedreptatea care s-a făcut moldovenilor în Duma de Stat, lipsindu-i de dreptul la şcoala primară în limba maternă, D.P.Gulkin după încheierea şedinţei 18 a sesiei a patra, vineri 12 noiembrie 1910 la orele 18.55, a scris articolul „Limba locală în Basarabia” pe care în dimineaţa zilei de sâmbătă 13 noiembrie 1910 le va trimite ziarelor progresiste de limbă rusă din Basarabia solicitând prin intermediul presei să fie informată populaţia guberniei despre evenimentele din Duma de Stat şi despre poziţia deputaţilor reacţionari din Basarabia în problema şcolii primare în limba maternă pentru moldoveni. Spre onoarea redactorilor ziarelor de limba rusă „Bessarabscaia jizni” şi „Besarabeţ” care au publicat aceste articole respectiv la 17 şi 18 noiembrie 1910. De şi aceste ziare nu s-au păstrat, recent într-un dosar din Arhiva Naţională în care se aflau materialele  „suspecte” din ziare,  decupate şi înaintate spre apreciere gubernatorului Basarabiei. Printre aceste materiale am descoperit şi articolul lui D.P.Gulkin (se anexează).

La 4 februarie 1911 în cadrul şedinţei 50, la examinarea în lectura a treia a proiectului de lege „Despre şcolile primare” D.P.Gulkin va cere din nou pentru moldovenii din Basarabia, dreptul la şcoala primară în limba  maternă.

„Voi le daţi voie la toate popoarele să studieze în limba lor,  până şi  bureaţilor şi calmîcilor,  unui mănunchi de colonişti cehi,  dar nu şi moldovenilor care sunt majoritatea în Basarabia. În ce bază noi ruşii constrângem  acest popor, popor ortodox şi loial faţă de noi”.  El va apela şi la participarea moldovenilor în războiul ruso-japonez din anii 1904-1905. „...moldovenii  rezervişti au luptat sub Mukden, la mormintele împăraţilor,  ca leii pentru Rusia şi Ţarul rus şi iată aceşti viteji moldoveni nu merită nici o stimă în actuala Dumă de Stat?” D.P.Gulkin cere în numele moldovenilor basarabeni dreptul la şcoala primară în limba maternă.

Până în anul 1917 când în urma revoluţiei din februarie cade regimul ţarist moldovenii nu au obţinut dreptul la şcoala naţională.

Dionisii Petrovici Gulkin a luat cuvântul de circa 225 ori la  şedinţele în plen a Dumei de Stat de legislatura a treia Aceste sunt luări de cuvânt de câteva  minute,  dar sunt şi multe cuvântări mai mari şi de până la 10-20 de minute.

Majoritatea  din ele sunt de pe poziţiile unui cetăţean rus onest. Când devine deputat independent el  spune aceea ce îi dicta conştiinţa şi nu de pe poziţiile de partid.

Aproape în fiecare a doua sa cuvântare  el   aborda problemele Basarabiei,   apăra drepturile moldovenilor din Basarabia.

La 11 mai 1912 în cuvântarea sa din cadrul şedinţei 130 a sesiei a cincea a Dumei de Stat D.P.Gulkin v-a declara: „... ce le-am dat noi, acestor moldoveni timp de un secol, noi, oamenii ruşi?... Basarabia avea la alipire autonomie, dar toate s-au spulberat. Eu nu sunt moldovean. Eu sunt rus, dar trebuie să spun că voi le-aţi luat totul, până şi limba moldovenească”.

În cadrul şedinţei 144 a sesiei a cincea din 01.06.1912 a declarat: „Eu spun că Guvernul nostru duce o politică de dezbinare şi nu de împăcare.

... poate vă este cunoscut din ziare de actualul jubileu de o sută de ani de la alipirea  (anexarea) Basarabiei,  cine a fost  răsplătit de Guvernul rus?

Grecii şi armenii au primit decoraţii, dar ţărănimea locală moldovenii nu au primit nimic , ţărănimea locală  care e considerată cea mai loială din Rusia. Aşa este politica în Caucaz, aşa este politica în Basarabia, aşa este politica  în periferii.

„... eu reprezint o gubernie alogenă unde „adevăraţii ruşi” conduc gubernia. La noi în Basarabia 16 membri ai numeroasei familii Krupenschii ţin Basarabia în cleşte, ei conduc zemstva, ei conduc şcoala. Dar spuneţi vă rog, le este mai uşor ţăranilor basarabeni,  moldovenilor de la aceea că acolo zemstva este „adevărat rusă”.

La mine în voloste la 20 de verste nu este spital, nu este medic, nu este în localitate şcoală, de aceea că acolo... stăpînesc Basarabia, domnii Krupenskii”. (sesia 3, şedinţa 112, 18 mai 1910).

În cadrul sesiei 5 a Dumei  a treia de Stat la examinarea proiectului de lege „Despre instituţiile de învățământ, clase şi cursuri private” în anexa,  la unul din articolele,  înaintată de deputaţii de dreapta, se indică că dreptul de a preda limba şi literatura rusă, istoria şi geografia se acordă numai persoanelor de origine rusă. D.P.Gulkin se va adresa  şi la ceilalţi deputaţi basarabeni de origine nerusă ca să se pronunţe împotriva acestei modificări, dar în zadar. „Membrii Dumei de Stat care şed aici, Soltuz, Demianovici, Sinandino, Cara-Vasile şi părintele Ghepeţchii, toţi sunt greci, armeni, moldoveni, dar ei  nu apără poporul Basarabiei, dar ei nici nu vor să audă nici de apărarea mea, deoarece ei sunt naţionalişti (adevăraţi naţionalişti ruşi) şi ei nu pot să asculte aceasta,  cum pot ei  să încalce jurământul pe care ei probabil l-au dat fracţiei naţionale ruse.

Eu numai ce m-am adresat deputatului Dumei de Stat Soltuz, care e moldovean cu întrebarea, ce faceţi voi, ieşiţi la tribună şi protestaţi, dar în prezent în Basarabia  circa 9/10 din învăţători sunt moldoveni şi moldovenii nici odată nu vor renunţa la limba lor,   niciodată,  la moldoveni în familie se vorbeşte în limba maternă... atunci cum se poate permite această anexă, pentru Gruzia, pentru Basarabia, - eu nu vorbesc despre armeni, polonezi şi nemţi, eu vorbesc numai despre ortodocşi şi gruzinii sunt ortodocşi şi moldovenii tot sunt ortodocşi, înseamnă că aici nici nu se poate vorbi despre necredinţă, chiar şi din punctul de  al Vlădicăi Evloghii nu are nici un sens de a aproba această anexă. Atunci de ce,  actualii învăţători basarabeni trebuiesc izgoniţi, dacă ei vor dori să se transfere în aceste şcoli noi şi ei conform legii nu vor putea fi primiţi”.  (Sesia 5, şedinţa 131, 12 mai 1912).

De asemenea D.P.Gulkin s-a ridicat şi în apărarea polonezilor, gruzinilor, evreilor, a musulmanilor.

S-a ridicat şi în apărarea drepturilor coreligionarilor săi,  ruşii ortodocși adepţi ai bisericii de rit vechi. El va opta pentru libertatea conştiinţei, pentru egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor Imperiului rus, indiferent de religie şi naţionalitate. Va fi susţinut de centru şi de partea de stânga a Dumei de Stat. Era un om  erudit, ingenios, înzestrat cu un talent oratoric şi un simţ fin al umorului. Cuvântările sale erau însoţite de aplauze şi strigăte de „bravo”. Cuvântările lui D.P.Gulkin atrag atenţia presei. Acest ţăran din Teleneşti  este numit de presă  ca un om înzestrat cu talent de la natură (samorodok).

Prin activitatea sa ca deputat independent  în Duma de Stat de legislatura a treia D.P.Gulkin s-a manifestat ca un adevărat tribun al poporului.

Prin viziunile sale politice el s-a ridicat mai sus de mentalitatea imperială care era caracteristică pentru mulţi reprezentanţi ai naţiunii titulare a Imperiului rus. Ia depăşit pe mulţi  activişti politici ai timpului său, şi-a depăşit epoca sa. A fost un adevărat fenomen în Duma de Stat.

D.P.Gulkin merită recunoştinţa noastră. El merită să fie pomenit măcar în manualele şcolare. D.P.Gulkin a fost unicul  apărător al drepturilor moldovenilor în Duma de Stat a Imperiului rus din cei  26 deputaţi din Basarabia, în toate cele patru  Dume de Stat

De şi este amintit în lucrările lui Panteleimon Halippa,  Petre Cazacu , Anton Crihan, Nicolae Iorga, Alexandru Boldur, istoricului american G.Klarc, ale istoricilor ruşi  A.Ia.Avreh, A.A.Doroşenco, Iu.V.Cliuchina şi F.A.Selezneov, până în ultimul timp despre el în Republica Moldova nu se ştia nimic.

Merită să fie studiate cuvântările lui D.P.Gulkin în Duma de Stat, deoarece ele pot prezenta interes pentru specialişti cât şi pentru cei care iubesc istoria plaiului natal.

Cartea mea ”Молдавский великоросс. Бессарабский феномен в Государственной Думе Российской империи” oferă detalii asupra acestor evenimente și face o sinteză a activității acestei personalități care a fost Dionisii Petrovich Gulkin.

Pe parcursul anului 2012 urmează să apară această carte și în limba română cu unele informații suplimentare despre viața lui D.P. Gulkin în perioada 1912-1947. Cartea este consacrată jubileului de 150 de la naşterea lui Gulkin Dionisii Petrovici – deputat al Dumei de  Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus, tribun al poporului, apărător al moldovenilor, a alogenilor  (inorodţev) şi eterodocşilor (de altă religie) şi a tuturor asupriţilor,  în Adunarea supremă a Imperiului Rus.

După expirarea mandatului de deputat în Duma de Stat la 09.06.1912 D.P.Gulkin se întoarce în Teleneşti, unde se ocupă cu agricultura în special cu pomicultura şi viticultura.

În satul Ineşti de lângă Teleneşti avea o livadă mare. Pomii sădiţi de el mai sunt şi astăzi. Avea prisacă, cramă şi uscătorie de fructe.

Regatul României a recunoscut meritele lui D.P.Gulkin şi i-a acordat o pensie personală. Probabil la intervenţia lui Panteleimon Halippa.

După moartea soţiei sale D.P.Gulkin a conviețuit cu Mărioara Druţă din satul Ineşti, care era mai tânără cu 30 de ani. Deşi nu au înregistrat o căsătorie ei au dat viaţă , au crescut şi au educat patru feciori.

Aceşti copii au fost educaţi ca moldoveni în religia ortodoxă oficială şi au purtat familia Druţă. Aceşti feciori le-au adus 27 de nepoţi şi 36  de strănepoţi.

Doi  din feciorii lui D.P.Gulkin Afanasie Druţă în vârstă de 85 ani şi Vasile Druţă în vârstă de 80 de ani sunt locuitori ai satului Ineşti, raionul Teleneşti.

În  Teleneşti s-a păstrat casa lui D.P.Gulkin.

A încetat din viaţă D.P.Gulkin la 27 februarie 1947.

D.P.Gulkin nu numai că i-a iubit pe moldoveni, le-a apărat drepturile şi demnitatea lor, el s-a contopit cu moldovenii,  până la urmă intrând în sânul naţiunii alături de care a trăit.

Şi astăzi,  după un secol de la evenimentele din Duma de  Stat a Imperiului Rus, când deputatul ţăranilor din gubernia Basarabia, a cerut şcoala primară naţională pentru copiii moldovenilor basarabeni care urma să fie un prim pas pentru scoaterea lor din bezna întunericului, să-i aducem un omagiu acestui unic apărător al strămoşilor noştri în organul suprem legislativ al Imperiului Rus. Să sperăm că D.P.Gulkin va ocupa locul care îl merită în istorie.

Numele său merită să  figureze în literatura de specialitate şi manualele  şcolare.   Trebuie să conştientizăm că acest Lipovean  s-a ridicat în apărarea drepturilor  şi demnităţii moldovenilor asupriţi şi umiliţi în acea perioadă istorică  când după expresia lui Pan Halippa: „...nobilii şi preoţii basarabeni manifestau o nepăsare rece faţă de problemele ţăranilor moldoveni”.

Dionisii Petrovici Gulkin s-a ridicat în apărarea moldovenilor basarabeni în perioada în care după cum spunea în anul 1905 Ion Pelivan: „...intelectualii noştri basarabeni continuă cea mai ruşinoasă tăcere, nici un cuvânt deschis nu au pronunţat privitor la nevoile naţionale ale moldovenilor.

Nici o petiţie, nici o doleanţă, nici o rezoluţie! Ce tăcere scandaloasă!

Când oare în sfârșit Domnii nobili, reprezentanţii zemstvei, sfinţii părinţi duhovniceşti şi alţii, ce exclusiv din sudoarea norodului trăiesc, când ei oare vor deschide gura despre această extrem de vitală chestiune pentru Basarabia”.

Mai mult ca atât pentru că a cerut şcoală primară naţională pentru moldovenii  basarabeni  D.P.Gulkin a fost calomniat şi numit „trădător al intereselor Basarabiei” chiar de deputaţii din partea Basarabiei în Duma de  Stat, de origine moldovenească, de preotul Ghepeţkii N.E. şi primarul de Soroca Soltuz N.M., care după expresia lui Pan  Halippa despre deputaţii moldoveni din Duma de  Stat care au cerut să fie respinsă propunerea lui Gulkin: „... trădătorii neamului nu se lasă a fi răpiţi de sentimentul de  îndurare pentru acest sărman popor, care prin sudoarea sa i-a adus la vârful piramidei sociale”.

D.P.Gulkin s-a  ridicat în apărarea drepturilor şi demnităţii moldovenilor basarabeni  când în rezultatul politicii de rusificare dusă de autorităţile ţariste care foloseau în această direcţie şi autoritatea bisericii ortodoxe, majoritatea  ţărănimii moldoveneşti analfabete nu conştientiza propriile necesităţi spirituale.

Nicolae Iorga în articolul „Dureri şi speranţe din Basarabia” în nr.57 din anul 1906 a publicaţiei „Neamul românesc” ne aduce următoarea informaţie: „La ultimele adunări din Chişinău – unul din cele mai „moldoveneşti”   ţinuturi ale  Basarabiei – când era vorba despre învățământul pe limba românească în şcolile săteşti ale zemstvo-ului, toţi reprezentanţii, în număr de doisprezece, ai ţerănimii au fost contra, şi propunerea a fost răspinsă. D.Dicescu, mareşalul nobilimii, preşedintele adunării, a fost indignat, şi, după încheiere, nu găsia destule cuvinte pentru a explica ţeranilor ce nedemnă a fost purtarea lor într-o chestie naţională” (N.Iorga „Neamul românesc în Basarabia”. Bucureşti. 1997, pag.23).

Conștientizând responsabilitatea pe care o avea faţă de ţăranii moldoveni din Basarabia care l-au delegat în Duma de  Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus, D.P.Gulkin s-a ridicat în apărarea drepturilor lor de la tribuna Dumei de Stat în  perioada reacţiei din anii 1907-1912, când în Imperiul Rus au fost restrânse libertăţile democratice, când bântuiau represaliile poliţieneşti şi pogromurile „sutelor negri”,  riscând şi el singur să fie represat. Sau după cum spunea el într-o cuvântare din Duma de Stat: „...poate şi mie nu o să-mi fie dulce, poate şi eu risc să fiu aruncat de poliţie în puşcărie, dar adevărul trebuie să-l spun...”

Sper că adevărul  istoric  v-a triumfa. Au fost făcuţi primii paşi pentru al scoate din anonimat pe D.P.Gulkin. Au fost  publicate şi în presă articole despre acest apărător al moldovenilor şi tribun al poporului.

Destul de  reuşit a apreciat meritele lui D.P.Gulkin domnul Tudor Rusu când a  întitulat articolul din săptămânalul „Făclia” din 22.04.2011 „Un singur om împotriva unui imperiu”.

Meritele lui D.P.Gulkin în apărarea drepturilor moldovenilor din Gubernia Basarabia trebuiesc recunoscute la nivel naţional.

A păstra în continuare tăcerea şi a ignora meritele lui D.P.Gulkin nu este creştineşte şi nu este omeneşte.

Dacă la sărbătoarea „Limba noastră ce-a română”, sau la alte sărbători naţionale, o să-i menţionăm pe cei care şi-au adus  contribuţia  ca limba română să se simtă la ea acasă în spaţiul dintre Nistru şi Prut,  să-l menţionăm  şi pe lipoveanul Dionisii Petrovici Gulkin. El merită aceasta.

A sosit timpul să-l pomenim cu un cuvînt bun pe acest mărinimos  Lipovean.