Despre tendinţele de glorificare a lui Ion Antonescu şi consecinţele posibile ale acestora

În ultimele luni ale anului 2010 diferite structuri oficiale ale Statului Moldovenesc cum, de exemplu, partaghenose Ghimpu & K0, prin crearea a tot felul de „comisii” şi prin semnarea a tot felul de „decrete” încearcă să discrediteze sau chiar să declare nelegitimă însăşi statalitatea moldovenească.


Aceşti „activişti”, în realitate adevăraţi ocupanţi-românizatori urăsc tot ce-i moldovenesc şi tind să şteargă din memoria poporului însăşi amintirea de popor moldovenesc, pentru a purcede spre demontarea practică a Republicii Moldova şi „alipirea” „provinciei româneşti Basarabia” la „Patria-mumă România Mare”.

Ba ultranaţionaliştii de tip legionar „transportă” la Bucureşti „pământul basarabean”, ba scriu pe toate gardurile despre „caracterul românesc al Basarabiei”, ba situându-se în acelaşi rând cu Hitler şi Antonescu declară că în ziua de 9 mai „se află printre cei învinşi”, ba emit „decrete” despre „ocupaţia sovietică a Basarabiei”, etc., etc.

Idealul acestor oameni îl constituie călăul nazist şi criminalul de război Ion Antonescu, demult condamnat de către întreaga omenire civilizată. Iar războiul declanşat la 22 iunie 1941 de Hitler ei îl declară „Război Sfânt”. Anume astfel şi trebuie recepţionate toate ce urmează la iniţiativa acestor „activişti”. În societatea civilizată contemporană nici un om care se respectă nu va întinde mâna unor astfel de persoane.

În acest context poate fi interpretată şi decizia Consiliului orăşenesc Codru de a numi un cartier al orăşelului cu numele führerului român, încercând să-l prezinte pe cel mai fidel aliat al lui Hitler drept „erou şi martir al neamului”, „mareşal dezrobitor”, „patriot fără prihană”, care „va rămâne în istoria României un erou ale cărui realizări au fost salvatoare pentru poporul român”. Aceşti „patrioţi români” ignorează catastrofa României din anii celui de-al doilea război mondial: moartea a circa 600 mii de soldaţi români pe front, exterminarea a circa 500 mii de evrei care au locuit până în 1940 pe teritoriul României, Moldovei şi Ucrainei, situaţia economică şi politică umilitoare în care s-a pomenit ţara după sfârşitul războiului. Despre crimele hitleriştilor şi sateliţilor lor români aceşti „luptători pentru adevărul istoric” nici nu pomenesc.

Dar ştiu ei oare despre poziţia comunităţii internaţionale faţă de astfel de iniţiative? Oare au „uitat” că încercările de realibitare a lui Ion Antonescu şi clicii lui naziste au fost vehement acuzate de Uniunea Europeană, SUA şi NATO?! Şi chiar „n-au ştiut” că la 12 octombrie 2004 Statul Român oficial şi-a recunoscut vina pentru crimele lui Antonescu, l-a înfierat ca criminal de război (mai confirmând odată în plus decizia Tribunalului Poporului din 1946) şi l-a declarat ruşine naţională a poporului român.

Ambasadorul S.U.A. în România Alfred Moses a menţionat, în acest context, că „a-l glorifica azi pe Antonescu înseamnă a recunoaşte că Germania nazistă avea dreptate şi că statele aliate contra hitleriştilor au greşit”. Împotriva reabilitării figurii „conducătorului” nazist al României din anii războiului mondial s-au pronunţat şi congresmenii americani.

În opinia noastră, cel mai serios în acest sens argument este poziţia lui Ion Iliescu. Nu doar de aceea că el a fost preşedinte al ţării soră şi prietenă, ci şi pentru că este un politician onest şi temerar, adevărat democrat şi părtaş al valorilor europene, patriot al ţării sale şi om care-şi slujeşte poporul propriu. Iată cuvintele lui: „Nu putem uita că Antonescu a venit la putere cu sprijinul legionarilor, a fost aliatul lui Hitler, a atras ţara în război, care i-a costat 600 de mii de vieţi omeneşti. Sunt fără temei şi încercările de a-l prezenta eliberator al Bucovinei şi Basarabiei”.

Că marginalii de tipul lui Ghimpu & K0 votează pentru glorificarea canibalilor fascişti nu e de mirare. Absolut neclară este poziţia lui Marian Lupu care „consideră” că votarea consilierilor orăşelului Codru este treaba lor personală şi a dlui Dumitru Diacov care... a luat apă în gură.

Nu stimaţi politicieni! Asta-i treaba tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, dar după „votarea Codru” în primul rând al PDM. Oare să nu ştie dl Lupu că glorificarea criminalilor fascişti va conduce la izolarea internaţională a ţării noastre?!

Oare liderii „democraţi” nu cunosc ce scria deja la 23 iunie 1941 Goebbels, unul din iniţiatorii Holocaustului, în jurnalul său intim despre „treaba personală” a „democraţilor” moldoveni. Atunci le amintim „tovarăţilor nacealnici democraţi”: „În Moldova evreii împuşcă în soldaţii germani. Însă Antonescu efectuează epurări. El în general are un comportament excelent în acest război”. În august Goebbels fixează: „Führer-ul a spus: Cât priveşte problema evreiască, Antonescu are un comportament mult mai hotărât decât era al nostru până acum”. Acest lucru îl confirmă şi ambasadorul german la Bucureşti von Killinger: „Măsurile luate de români în teritoriile din răsărit recent ocupate dovedesc că nu poate fi vorba de o atitudine favorabilă evreilor..., care fiind supuşi la graniţele României unor persecuţii nemaipomenite”. Pentru aceste „merite” incontestabile, în septembrie 1941 A. Hitler i-a înmânat personal lui I. Antonescu, devenit din ziua de 22 august Mareşal al României, „Crucea de Fier”. În legătură cu aceasta fostul senator român şi istoricul ultranaţionalist Gheorghe Buzatu menţiona că decorarea a fost „un semn de preţuire a celui care, la aproape 150 de ani de la creare, devenea primul străin posesor al invidiatei distincţii”.

Ori poate de rând cu Buzatu şi cei de la PDM îl invidiază pe Antonescu, părându-le rău că şi ei n-au primit distincţii din mâinile lui Hitler?!

În fine, pentru a-i demonstra dlui M. Lupu, că „votarea democraţilor codreni” nu este doar afacerea lor, vom aduce cuvintele cunoscutului publicist şi om politic român E. Mezincescu: „O civilizaţie a jafului, a deportărilor şi asasinatelor organizate, iată la ce visează cei care pledează azi pentru reabilitarea lui Ion Antonescu şi pentru trecerea lui în rândul eroilor şi martirilor neamului! ...Dacă anumita presă şi anumitele foruri civice, care militează pentru reabilitarea şi canonizarea lui Antonescu vor avea, în final, câştig de cauză, succesul acesta va trebui să devină punctul de plecare pentru reabilitarea în bloc a lui Hitler şi Himmler, ...pentru anularea verdictului Tribunalului de la Nürnberg... Pentru parlamentarii români, care împărtăşesc aceste orientări, ar fi o ocazie unică să-şi facă intrarea în Parlamentul european... cu un proiect în sensul celor de mai sus, ...în pasul triumfal al batalioanelor de asalt naziste şi al legionarilor autohtoni, îmbrăcaţi în odioasele cămăşi verzi ale jafului, dezmăţului şi asasinatului organizat...

Invocarea înaltului procent de supravieţuire a populaţiei evreieşti din România pentru reabilitarea lui Ion Antonescu.., mi se pare a fi echivalentă cu acordarea unor circumstanţe atenuante sau izbăvitoare unui asasin care, pătrunzând în casa unor cetăţeni paşnici, ucide numai jumătate sau numai două treimi din membrii familiei. În loc să fie judecat şi osândit pentru crimele şi fărădelegile comise, asasinul în chestiune ar trebui să fie felicitat de instanţă pentru spiritul său de moderaţie, şi – de ce nu? – de omenie! Ba şi recompensat cu cine ştie ce gratificaţie şi cu scuze pentru eventualele supărări şi tracasări suferite în perioada cercetărilor penale şi a detenţiei preventive”.

Suntem convinşi, că în cazul „votării Codru” moldovenii vor fi de partea lui Mezincescu şi nu a lui Ghimpu. De asemenea, puţin probabil, că şi „poziţia struţului”, ocupată de Lupu & K0, va fi înţeleasă de cetăţenii oneşti ai Republicii Moldova.

Обсудить