Убей в себе Путина!

Призыв, звучащий в заголовке, принадлежит не мне. Он прозвучали из уст известного в России исполнителя Сергея Шнурова. Но под этими словами я готов подписаться.

Что-то происходит. Когда-то пупулярный больше, чем Алла Пугачева в СССР, Путин стал все больше и больше не нравиться части граждан Москвы и Санкт-Петербурга. . Jocul său perfid nu mai înşală ca pe vremuri.

Încă mai ieri, idol intangibil al birocraţilor, militarilor, veteranilor, mic-burghezilor, lumpenilor, artiştilor, sportivilor şi microbiştilor, ca să nu mai vorbesc de actualii şi foştii kaghebişti, premierul rus începe să piardă teren. Imaginea i se şifonează pe zi ce trece. De Putin se leapădă nu numai intelectualitatea de marcă, ci şi colaboraţioniştii din domeniul culturii sau showbiz-ului care încă nu demult îi cântau osanale cu proximă ocazie.

Deunăzi, bunăoară, fosta primă balerină de la Bolşoi, Anastasia Volocikova, într-o emisiune televizată, transmisă în direct, şi-a aruncat în lada de gunoi carnetul de membru al Partidului „Edinnaia Rossia”. Acelaşi lucru l-a făcut Aleksandr Buinov, un alt cunoscut cântăreţ. Andrei Makarevici şi Boris Grebenşcikov, fondatorii rock-ului rus de calitate, cer într-o scrisoare deschisă eliberarea lui Hodorkovski şi protestează împotriva politicii represive a regimului. Celebrul scriitor Boris Akunin se pronunţă pentru retragerea lui Putin din viaţa politică activă. Exemplele pot continua.

Dar e mult până departe. Idolul se clatină, dar nu cade încă. În mare parte, societatea rusă rămâne vrăjită de farmecele lui politice. Nu scapă de el atât de uşor cum pare la prima vedere. Soarta lui Hosni Mubarak îl ameninţă, dar nu fatalmente.

Frustrată de ruinarea idealurilor bolşevice şi a imperiului de altădată, Rusia a muşcat momeala aruncată în 2000 de succesorul lui Elţîn. Acest cel mai abil, cel mai înzestrat şi cel mai viclean dintre judokani, a tras pe sfoară o ţară care avea şansa revenirii la normalitate după 84 de ani de sminteală ideologică.

Stabilitate în loc de libertate

Cu spiritul său revanşard, ce-i trădează complexele personale, dar şi cu tot ce se cheamă emfază, poză, prost gust, trăncăneală pentru uzul vulgului, Putin a impus, în loc de valorile societăţii deschise, cultul mâinii forte. I-a obligat pe ruşi să facă o tranzacţie cu el de-a dreptul diabolică: autoritarism şi stabilitate în schimbul libertăţii.

În loc să se resemneze, precum Olanda, Portugalia, Japonia sau alte foste puteri coloniale, a ţinut cu dinţii de teritoriile ce refuză să rămână subjugate. Ca rezultat, nostalgia după un imperiu care nu mai poate fi recuperat, războaiele sângeroase din Caucazul de Nord au adus în cele din urmă coşmarul terorismului chiar în centrul Moscovei.

Nicicând nu-i vom putea ierta ceea ce a făcut Putin cu Georgia şi, nu în ultimul rând, cu Republica Moldova. El a bătut în cuie o stare de anexare şi ocupaţie reală a unor părţi din teritoriile naţionale ale acestor foste republici sovietice. A aplicat doctrina Brejnev a suveranităţii limitate şi le-a paralizat voinţa. Le-a lipsit de spaţiul de manevră geopolitică. A obstrucţionat, direct sau indirect, orice tentativă de reformare efectivă.

Sub Putin, Chişinăul a devenit, de fapt, ostaticul Kremlinului. Uitaţi-vă la politicienii noştri democraţi, ca să nu mai vorbesc de comunişti. Aceştia adesea, de frica lui Putin, se văd siliţi să facă un pas înainte şi doi înapoi. Mâna de fier a Rusiei stă atârnată deasupra capului nostru precum sabia lui Damocles.

În aceste condiţii, este de-a dreptul dezastruoasă rătăcirea societăţii noastre. Două treimi din populaţie se pronunţă pentru integrarea europeană. Şi tot atâţia moldoveni îl consideră pe Putin cel mai popular conducător din lume. Asta e ca şi cum te-ai înverşuna să intri în biserică cu sticla de votcă pe care, deşi ai cumpărat-o de la cârciuma de peste drum, nu ai reuşit încă s-o dai pe gât.

Trebuie să alegem, în sfârşit, din două una. Ori îmbrăcăm pantalonii, ori scoatem crucea de pe piept. Putinismul e o năpastă şi pentru societatea moldovenească. Nu numai pentru cea rusă.

Fără Putin, fără putinism!

Obiectivul „Fără Voronin, fără comunism!” este aproape realizat. Rămâne altul, la fel de important. „Fără Putin, fără putinism!”. Acesta urmează să fie atins mai întâi de toate de politicienii de la Chişinău. De cei care se pretind a fi şi democraţi, şi liberali, şi proeuropeni. Numai astfel vom putea avea o guvernare cu adevărat naţională şi patriotică.

Ucide-l pe Putin din tine, vorba lui Şnurov! Debarasează-te de docilitatea faţă de Kremlin. De mentalitatea totalitară şi paternalistă.

Când nu ştiu cui să-i caut pricină, când mă deprimă stângăcia şi ambiguitatea politicienilor moldoveni, când îi văd cum se milogesc la Moscova, când mă uit la mizeria din economie şi viaţa publică de la noi, deschid televizorul. „Pervîi canal” sau NTV îmi arată de unde vine strânsoarea. Iată-l: Vladimir Putin. De dis-de-dimineaţă până seara târziu la toate televiziunile ruse.

Un amestec de mic Hitler şi de Stalin mult prea scund şi prea puţin flexibil în gândire şi orizont politic ca să ajungă vreodată mare. Un fachir dibaci, dar deja expirat. Lumea începe în sfârşit să vadă cât e de gol pe dinăuntru şi cât e de fals pe dinafară.

Обсудить