Unire, moldoveni!

Astăzi, 27 martie, coloana a 5-a a panromânismului de la Chişinău, reprezentată inclusiv de unele forţe politice de extrema dreaptă, sărbătoreşte aşa-numita “Unire” a Basarabiei cu România, din 1918.

An de an, susţinuţi din gros, şi financiar, şi ideologic, şi logistic de către patronii politici de la Bucureşti, promotorii lichidării statalităţii moldoveneşti flutură pe străzile Chişinăului steagurile unui stat străin, scandează slogane xenofobe, mărşăluiesc de rând cu grupările neonaziste române şi sfidează în mod obraznic identitatea moldovenească a populaţiei Republicii Moldova.

Scopul lor este evident – cultivarea la tânăra generaţie a ideii că identitatea moldovenească e o ficţiune, iar poporul moldovenesc nu are dreptul la existenţă, la fel cum nu poate exista şi un stat moldovenesc.

Propaganda românismului inoculează aşadar în societatea noastră incertitudinea privind identitatea, ne subminează coeziunea şi ne divizează ca popor.

Bucureştiul oficial nu ne etichetează altfel decât “al doilea stat românesc” şi nu se sfieşte să ne denumească, în mod viclean “basarabeni”.

Astfel, noi, moldovenii din Republica Moldova, suntem somaţi de ideologia panromânismului să acceptăm că nu avem nici identitate moldovenească, nici stat moldovenesc, nici istorie moldovenească.
În orice altă ţară din lume, aşa gen de imixtiuni, anticonstituţionale şi antistatale, ar fi fost sever taxate, iar vinovaţii de subminarea statalităţii şi identităţii ar fi fost aspru pedepsiţi conform legii şi supuşi oprobriului public. Noi însă suntem mult prea toleranţi şi lăsători.

Este nu doar umilitor, este revoltător faptul că permitem să fim mutilaţi identitar în aşa hal de către vecini. Şi este dramatic să regăsim în rândurile noastre, ale moldovenilor, iude cumpărate cu 30 de arginţi, “idioţi docţi utili”, racolaţi cu timpul, care s-au angajat să îndoctrineze poporul nostru cu ideea de “românism basarabean”.

Oare să nu intuim noi care este motivaţia reală a ideologilor români? Oare să nu înţelegem care este frustrarea şi fobia strategilor din Bucureşti? Existenţa însăşi la graniţa cu România a unui stat moldovenesc şi a poporului moldovenesc Bucureştiul îl resimte ca pe un pericol pentru securitatea teritorială a României. De ce? Pentru că în România trăieşte o populaţie masivă de moldoveni, fraţi de-ai noştri, anesteziaţi identitar din păcate. Acei moldoveni pot oricând să-şi conştientizeze situaţia umilă, de popor fără stat şi fără identitate statală. Iar pe fundalul mişcării de revendicare etnică a maghiarilor din vestul României, care cer dreptul la autonomie, s-ar putea produce un efect de ecou la moldovenii din estul ţării. Strategii români înţeleg şi se tem de aceste realităţi.

Să ne amintim cu câtă operativitate şi duritate a anihilat securitatea română Asociaţia “Comunitatea moldovenilor din România”, de la Iaşi, care şi-a dorit renaşterea spiritului identitar moldovensc. Să ne amintim cu câtă inapetenţă şi amestec de ironie autorităţile române acceptă să comunice în termeni de “moldovean”, “moldovenesc” cu autorităţile noastre.

Ideologii bucureşteni ne românizează nu pentru că ne iubesc, ci pentru că se tem de noi, de identitatea noastră moldovenească. Ne doresc anexaţi nu pentru că le placem ca popor, ci pentru că le gâdilim pretenţiile teritoriale şi reflexele imperialiste, şi pentru că nu le convine să existe un stat moldovenesc, ca un exemplu de independenţă şi autonomie pentru moldovenii de peste Prut.

Să le spunem dar ce credem despre toate aceste ingerinţe ale lor în treburile noastre interne, să le răspundem pe măsură. Să dăm o replică campaniei anexioniste, lansate la Bucureşti – “Basarabia – pământ românesc”. Acesta e un slogan care trădează pretenţiile teritoriale ale ideologilor bucureşteni. Ei ne vor pământul.

Să le răspundem cu un slogan şi cu o campanie care pune accent pe identitatea noastră naţională, de moldoveni, care ne leagă de moldovenii din Moldova de peste Prut. Nu vom spune “România – pământ moldovenesc!”, ci vom spune “Unire, moldoveni!”.

Să redeşteptăm identitatea moldovenilor din România, să ne apropiem spiritual, să ne regăsim ca două părţi separate ale aceluiaşi popor – poporul moldovensc. Moldoveni aici, moldoveni acolo. O singură Moldovă ne-a unit cândva şi poate, cine ştie, ne va mai uni vreodată.
Să ne iubim Moldova; să o facem integră, unită, modernă, tolerantă, creştină. Să ne ajute Dumnezeu să realizăm acest ideal.

P. S. Pentru cititorii blogului meu, printre care sunt şi cetăţeni din România, inclusiv moldoveni din România, plasez o piesă edificatoare şi sugestivă, o piesă care îi reprezintă pe moldoveni.

http://www.youtube.com/watch?v=lcD-tvLR2-A

Обсудить