Stimaţi domni!
Este bine cunoscut faptul că istoria ca disciplină de predare-învăţare are nu doar funcţii de cultivare a unei concepţii ştiinţifice despre lume şi societate, ci joacă şi un important rol educativ – de formare a cetăţeanului statului dat (în orice ţară) şi al Europei Mari (în condiţiile continentului nostru).
În anul 1990 în sistemul educaţional din Republica Moldova a fost introdusă disciplina „Istoria românilor”, constatată de Consiliul Europei, OSCE şi Uniunea Europeană drept o concepţie etnocratică, care cultivă la elevi xenofobia şi ura naţională. În anul 2000 şi în România s-au dezis de la această disciplină, considerând că introducerea ei în anul 1990 a fost o greşeală, deoarece prezenta trecutul de pe poziţii etnocratice şi naţionaliste.
La recomandarea Consiliului Europei, în 2002 în Republica Moldova începe reforma învăţământului istoric care a durat până în 2006, fiind întreruptă şi până la urmă nefinisată. Însă, prima etapă a reformei s-a finisat cu elaborarea manualelor de istorie în baza principiului cursului integrat.
Sensul lui constă în faptul că istoria naţională(1) este studiată ca o parte integrală a istoriei universale când dispare confruntarea dintre istoria naţională şi cea a altor popoare, dispare contrapunerea „ei” („cei răi”) şi „noi” („cei buni”). Copiii sunt educaţi în spiritul colaborării cu toate ţările şi popoarele şi toleranţei faţă de orice religie, popor, idee politică etc.
Deja de peste două decenii principiul integrat de studiere a
istoriei a fost implimentat în multe ţări europene, inclusiv Franţa, Germania,
Italia, Spania, Portugalia, Marea Britanie etc. Din anul 2000 în baza acestui
principiu are loc predarea-învăţarea istoriei şi în şcoala din România.
În acest sens, stimaţi domni Preşedinte şi Prim ministru, considerăm că
dezicerea de la acest principiu de predare-învăţare a istoriei în şcolile din
Moldova este o mare greşeală şi vine în cotradicţie cu valorile europene.
Mai există şi un alt aspect al problemei – în baza cărui
principiu (românounionist sau moldostatalist) trebuiesc elaborate manualele de
istorie din Republica Moldova, deoarece nu putem schimba manualele de fiecare
dată după schimbarea guvernării.
În ţările Europei şi în SUA, înţelegând că acest lucru (adică schimbarea
manualelor odată cu schimbarea guvernării) poate duce la absurd, au mers pe
altă cale. Pe băncile copiilor sunt minimum două manuale, convenţional vorbind,
unul elaborat de pe poziţii de stânga, altul de pe cele de dreapta. Profesorul
nu le impune elevilor un manual sau altul, şi nici opinia sa proprie. El
lucrează cu ambele manuale (şi cu alte materiale didactice) şi copiii singuri
se determină (în baza comparaţiei) care concepţie le este mai aproape.
Anume aşa se cultivă la copii şi sentimentul democratic, capacitatea de a alege, fără de care democraţia este imposibilă. În caz contrar, dacă avem „un singur adevăr”, fie el „slovo Bojie”, „kratkii kurs VKP(b)” sau „istoria românilor” vom avea o educaţie totalitaristă a tinerei generaţii şi valorile democratice europene vor fi doar o declaraţie goală şi demagogică.
Şi în opinia noastră este pur şi simplu o umilire a
demnităţii naţionale a poporului moldovenesc şi o batjocură a bunului simţ când
manualele pentru copii noştri sunt elaborate de străini (nici măcar fără a fi
expertizate de specialiştii din Moldova), tipărite în altă ţară şi propuse spre
educarea tinerei generaţii din ţara noastră. O aşa absurditate putea avea loc
doar în epocile precedente, undeva peste mări şi oceane, în nişte colonii
înapoiate, pentru copiii din cele mai primitive triburi, care la acel moment nu
dispuneau de potenţial de cadre pregătite. Evident, că în asemenea condiţii
tineretul nostru nu numai că va incendia
Parlamentul şi Guvernul, dar în viitorul nu chiar atât de îndepărtat şi ŢARA ca
atare.
În acest plan, stimate conducători ai Statului Moldovenesc, suntem de opinie, că în Republica Moldova, de asemenea, pe băncile copiilor trebuie să fie două manuale – unul în baza concepţiei românounioniste, iar altul – celei moldostataliste.
Profitând de acest prilej, Vă rugăm să acceptaţi expresia celor mai înalte consideraţiuni.
Membrii Consiliului de Administrare
al Asociaţiei «Asociaţia Istoricilor şi
Politologilor „Pro-Moldova”»
Ciobu Emil,
Grec Ivan,
Nazaria Sergiu
(1) În cazul Republicii Moldova o parte din comunitatea academică consideră în calitate de istorie naţională istoria românilor, o altă parte – istoria Moldovei.
