O naţiune de extratereştri?

Mai dăunăzi, Nicolae Dabija, un poetaş sovieto – romîn, Academician de Onoare al Marii Academii Romîne, năgrădit anterior de ЦК Комсомола din Moldova cu premiul „Boris Glavan” pentru munca cu osîrdie şi blagotvornică pe tărîmul educaţiei tineretului moldovenesc în duhul ateismului şi patriotismului sovietic, a trîntit o informaţie-bombă care a zguduit întreaga lume creştină. Explodînd chiar în epicentrul globului pretutindenist romînesc, proectilul dabijan a făcut ţăndări din concepţiile bibleice cunoscute pînă acum despre Dumnezeu şi facerea lumii.

În articolul redacţional al almanahului său privat „Literatura şi Cearta” din 20 martie 2008, Marele Hom („Хам” în pronunţie rusească) de ştiinţă, descoperitor şi deschizător de mari adevăruri ştiinţifice romîneşti, zice буквально aşa: „Dumnezeu s-a născut în Romînia” (sic!). Să chici în coadă şi să faci ca trenul!

Ce mai la deal, la vale, Creatorul lumii, după N. Dabija, оказывается e un simplu romînaş. Adică, un omănaş de rînd (poate chiar un ţigănaş) născut în Romînia, alături de şi în hurtă cu ceilalţi 28 mln de romînaşi – să mă iertaţi! – de Dumnezeişori romîni …

Oamenii cu mintea aşezată spun că Academicianul de Onoare al Academiei Romîne a căzut de pe Lună, la fel cum i-a căzut şi titlul ştiinţific de onoare. Că numai un extraterestru lunatic (locuitor de pe Lună) putea observa naşterea lui Dumnezeu în împrejurări total extremale chiar şi pentru un maladeţ ca Nicolae Dabija - în bezna adsolută, cînd în apele de sub cer nu se arăta uscatul (pămîntul), nici ţipenie de suflet omenesc, nici careva altă jiganie.

„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pămîntul. Pămîntul era netocmit şi gol” (Vezi: Biblia, „Întîia carte a lui Moise”, cap.I „Facerea lumii”). De prezenţa lui N. Dabija sau a altui romîn de pretutindeni pe pămîntul „netocmit şi gol” nu se spune nimic în Cartea Sfîntă.

Ideea savantului cu cetăţenie dublă (lunatică şi romînă) a pus pe jar întreaga lume de credinţă creştin- ortodoxă din afara Romîniei. Mînia credincioşilor a dat în clocot. În toate direcţiile circulă zvonuri cum că N. Dabija nu e apostol al neamului, cum se pretinde, ci un agent de influenţă şi drujban la cataramă al Împăratului Iadului, Afuriseniei Sale Satană, din îndemnul căruia împrăştie idei diversioniste contra Creatorului lumii. Pînă şi istoria iconizată a romînilor, băgată în şcolile moldoveneşti, recunoaşte că în Romînia s-a născut Dracul, care a fost şi domn în Ţara Valahilor. Cum de a îndrăznit un bogomolnic atît de învăţat, cum este Nicolae Dabija, să-i oscîrbească pe credincioşi cu ideea sătănească cum că Dumnezeu şi Dracul ar fi fost născuţi de aceeaşi mumă?

Totuşi, necătînd la cele grăite pînă aici, informaţia-bombă a poetaşului savanticos sovieto-romîn n-a fost dezminţită nici de Academia Romînă, nici de Imputernicipul Lui Dumnezeu în spaţiul creştin romînesc – Preasfinţitul şi Preafericitul Daniel, patriarhul întregii Romînii şi a unei chişcături de Basarabie. Nimeni din celebrităţile ştiinţifice, nici cele bisericeşti n-a cutezat să pună la îndoială descoperirea prestigiosului savant. Şi iată de ce. Mai întîi, academicianul Nicolae Dabija e o autoritate indiscutabilă în cercurile academice romîne, e cavaler al celei mai înalte distincţii a statului romîn - Ordenul „Steaua Romîniei”. A это тебе уже не хухры – мухры! Un năgrădit cu „Steaua Romîniei” trage cît trei Eroi ai Muncii Socialiste şi primerno cît zece Udarnici ai Mişcării Stahanoviste. În ţara vecină asemenea năgradă nu poate fi obţinută de fiştecare măturător de stradă. Caroce, Nicolae Dabija e o somitate ştiinţifică mătăhăloasă la romîni. O stea pe cerul romînesc, lucitoare ca Luceafărul şi mare cît roata de căruţă, văzută şi ziua cu ochiul neînarmat din orice colţisor al Romîniei.

În al doilea rînd, frumosul şi faimosul învăţat romîn, în vremuri nu prea îndepărtate, a fost şcolit cu nihuială de organele KGB-eului sovietic şi ca agent (informator) cuminte (mintios) a apucat cumsecădenia şi buna deprindere de a nu spune minciuni. De ai pîrî (turna) la KGB pe confraţii săi pisari moldoveni în mod cinstit, numai în baza unor fapte reale, auzite cu urechile şi văzute cu ochii săi proprii. Într-un cuvînt, a fost dresat (instruit) să canalizeze şefilor săi cechişti numai informaţii de o credibilitate garantată sau irefutabilă (mai pă romînăştă fie spus) despre ştrengăriile şi zbănţuielile antisovietice ale scriitorilor naţionalişti. De alftel, numai pentru o minciunică jîgărîtă pe actualul academician romîn l-ar fi păscut şi înghiţit nerugumat riscul iminent şi groaznic de a fi dat afară din reţeaua de informatori cu calificativul de „двурушник, не опрaвдавший доверие КГБ”. Iar asta mai înseamna că cariera (scuzaţi cacofonia!) unui poetaş, abia încolţit, era retezată cu briciul de la rădăcină. Sărmanul n-ar fi văzut jilţul de deputat al Sovietului Suprem al URSS, cum nu-şi poate vedea fără oglindă un bărbat burduhos mîndria sa bărbătească.

Se mai întrezăresc la mijloc şi alte cauze care l-au nevoit pe bomondul intelectual şi bisericesc romîn să ia apă-n gură şi să nu crîcnească o silabă contra martorului ocular al naşterii Domnului. O pritce oltenească spune: un mincinos dacă-i romîn totdeauna are dreptate. Această lege nescrisă e ţinută cu busuioc la icoane şi-i respectată cu sfinţenie de cercurile academice romîneşti, îndeosebi pe tărîmul ştiinţei istorice. Frumosul obicei al romînilor a fost preluat şi de Academia, cică, de Ştiinţe a Republicii Moldova (Academia lui Ducă-se pe pustii), ale cărei institute de ştiinţe umanistice au fost reprofilate de Gh. Duca şi liberali în grajduri pentru întreţinerea pe contul moldovenilor a cailor troieni, înhămaţi la carul colonizator al ţării vecine.

Şi încă o cauză, poate, cea mai vajnică în acest sens. După cum se ştie, în stratosfera extraterestră (pretutindenistă) ideologică şi politică romînească toate lucrurile sînt întoarse pe dos şi răsturnate cu fundul în sus. Dar-luaţi sama! - sînt văzute de romîni ca absolut normale. Dimpotrivă, cînd încerci să le îndrepţi şi să le pui pe picioare, îndată scorneşti a lor cumplită ură. Atunci eşti blamat (hămăit, suduit) cu cele mai urîte cuvinte de o aravă de cerberi – străjeri ai adevărului ştiinţific romînesc, bine plătiţi cu arginţii lui Iuda din chimirul statal al ţării-mume. Pînă îţi va da broasca ţîţă rămîi etichetat cu porecla de „romînofob” şi „duşman al neamului” (fără a preciza al cărui neam anume). Duşman al tuturor neamurilor lumii, se înţelege.

E larg cunoscut faptul că toţi romînii sînt moldavofobi. Dar romînofobi sînt numai acei moldoveni care spun adevărul despre romîni.

Dragostea de adevăr e un dar Dumnezeesc al naţiei romîneşti. Mai ales, dragostea romînilor de adevărul despre ei inşişi. „Tot romînul se naşte poet”, „Romînul şapte inimi are în pieptu-i de aramă”, „Pe pămînt, ca romînul nimic mai sfînt” etc, etc. Şi ultima novoste: Romînia - ţară-mumă născătoare de Dumnezei!

Poate numai de aceea, Dumnezeii mamei lor sînt absolut liberi (liberali) şi independenţi de legităţile naturii (de gravitaţia terestră, să zicem), de logica şi judecata omenească, de tot ce se petrece în muşuroiul terestru, undeva, departe de desubtul lor. Ei se pot pretutindeni de la un capăt al Galaxiei la altul, îşi pot crea atîtea state şi planete romîneşti cîte încap în imaginaţia lor mare romînească (dumnezeiască). Fără a fi împiedicaţi de moldovenii „primitivi”, de alţi factori naturali sau socio-umani.

Ca să nu mai întindem vorba, adevărul verde-n ochi despre romîni e că dînşii sînt o sămînţă de humanoizi năzdrăvani extratereştri sau o naţiune de Dumnezei, mai pe înţelesul prostimii.

Un romîn năzdrăvan extraterestru (zice-se că năzdrăvănia dumisale ar fi fost confirmată şi de doctorii psihiatri) a aruncat un pietroi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, iar trei milioane de deştepţi se mocoşesc amar de vreme, dar n-o pot urni din loc nici în ruptul capului.

Năzdrăvănia romînilor a uimit întreagă Europă. Diplomaţii romîni, de pildă, au cerut în mod categoric de la structurile Uniunii Europene să nu recunoască lingvonimul Limba Moldovenească în documentele acordurilor interstatale, iscălite cu Republica Moldova. Iar pe europarlamentarul romîn Silviu Prigoană îl ustură grozav la ganglionii din josul buricului altă problemă, tot de importanţă vitală pentru supravieţuirea romînilor. Nu demult, pe demnitarul năzdrăvan pomenit îl purta bludul prin Asambleea Europei cu un proiect de rezoluţie, înaintat de guvernarea ţării sale, cerînd de la înaltul for european să fie scos din circulaţie etnonimul „rrom” pentru ţigani (?!). Proiectul deocheat i-a torochit окончательно pe parlamentarii europeni, încît aceştia, făcînd ochi pătraţi, erau cît pe ce să cadă din jilţuri de mirare. Că doar tot romînii, ani lungi mai înainte, le-au moroncit capul europenilor solicitînd să fie acceptat pentru ţigani numele de neam „rrom” – idee realizată cu succes în Romînia.

Europenii au mai văzut ciudăţenii pe lumea asta, dar chiar aşa de năstruşnic sucite ca cele ale romînilor, nu li s-a năzărit cît lumea şi pămîntul!

Să mă stuchiţi în ochi că nu voi putea găsi argumente pămînteşti (în afară de cele clinice) pentru a îndreptăţi cununia diabolică a romîncei Leonida Lari cu statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfînt!

Şi acest caz a fost o bombă căzută din cer senin care i-a zgîlţîit pe pămînteni ca un puternic cutremur de pămînt. Cronicarii vremii mărturisesc că pe toate drumurile Moldovei, ca de ciumă, mureau găinile de rîs. Chioamba de romîncă extraterestră nu cunoştea obiceiul pămîntului care nu permite femeilor să-şi ia bărbaţi în căsnicie şi încă de o manieră atît de neghioabă.

La care specie de liubov se putea aştepta mireasa zăludă (vădană cu trei copii) de la chipul în piatră al marelui voievod? Mai apoi, să nu-şi dee sama poiata romîncă de faptul că înflăcăratul patriot moldovan n-avea ochi să-i vadă pe romîni (munteni)? O viaţă întreagă vestitul domnitor a avut de luptat contra muntenilor „hicleni şi necredincioşi” care, făcînd cîrdaşlîc de arme cu păgînii, împreună cu groaznica armadă turcească, năvăleau pe mică pe ceas asupra Ţării Moldovei, pîrjolind şi jefuind tot ce le ieşea în cale.

Cîtă bătaie au mîncat muntenii de la viteazul domnitor moldovan и все как с гуся вода: „Ştefan cel Mare e domnitor romîn” (?!) Şi măcar să ascuţi haraji pe capul lor, se ţin morţiş de „adevărul” romînesc ca orbul de gard.

Năvălirea, la 1600, a oştilor lui Mihai Viteazul asupra Ţării Moldovei, masacrarea şi jefuirea barbară a populaţiei moldoveneşti, în imaginaţia cîrligată cu cracii în sus a actualilor letopisari de la Bucureşti, înseamnă „prima unire a ţărilor romîne” (?!).

„A doua unire”, şi mai „mare” în înţelesul aceloraşi învăţaţi bludnici (pretutindenişti, extratereştri) romîni e considerată alipirea cu forţa militară la Romînia a Republicii Democratice Moldoveneşti, la 1918. Răpirea tîlhărească s-a produs imediat după cotropirea de către cele 4 divizii romîneşti a teritoriului RDM care prin hotărîrea parlamentului ei (Sfatul Ţării), la 2 decembrie 1917, se declarase republică autonomă în componenţa Federaţiei Ruse.

În ciuda opiniei publice, în detrimentul bunului simţ omenesc, agresiunea hoardelor hitleriste împreună cu armatele Romîniei fasciste asupra ţării noastre, la 1941, suferinţele oribile a zeci de milioane de oameni din ţările europene şi fosta URSS sînt poreclite de romîni şi de lunaticul libertin (liberal) din Coloniţa cu frumosul nume „eliberare” (?!).

Închipuiţi-vă, stimaţi cititori, că actuala conducere a Germaniei ar ieşi în public cu o declaraţie, prin care ar susţine crimele de război săvîrşite de cel mai mare criminal al omenirii, Adolf Hitler, confirmînd, totodată, gătinţa sa de a repeta „fapta eroică” a führerului maniac. Ce tărăboi ar fi stîrnit în opinia publică europeană o asemenea declaraţie scrîntită?!

Dar iaca Traian Băsescu, necunoscînd ce-i aceea ruşine pămîntească, se mîndreşte în faţa lumii cu „crimele patriotice” ale mareşalului fascist Ion Antonescu, declarînd sus şi tare că ar fi repetat cu plăcere ordinul smintit al acestuia: „Batalioane romîne, treceţi Prutul!” Şi nimeni dintre mîrlanii liberali căţăraţi pe culmea puterii în ţara noastră nici într-un mod n-au reacţionat la aceste declaraţii, de-a dreptul provocatoare şi revanşarde ale liderului bucureştean. Ştiţi de ce? Pentru că şi ei au căzut de pe lună la cîrma ţării, iar T. Băsescu e fratele lor extraterestru…

Abia se declarase Republica Moldova stat suveran şi independent, acest statut al ţării noastre fiind consfinţit de întreaga comunitate de state ale lumii – Organizaţia Naţiunilor Unite – iată că au sărit, parcă muşcaţi de şarpe, nişte ţîcniţi, căzuţi de pe Lună pe Olimpul politic din Bucureşti, care începu să urle cu guri de hipopotam căscate în regim non-stop, cum că Republica Moldova ar fi „al doilea stat romînesc” şi că independenţa statului nostru, după dicţionarul tîlcuitor romîn, înseamnă neatîrnare numai de Rusia, dar nicicacum şi de Romînia!

Şi aşa zi de zi buhnesc ba ici, ba colo bombe lansate de teroriştii romîni de pretutindeni, contra neamului şi statalităţii moldovenilor.

Năzdrăvănii, una mai neghioabă şi mai afurisită ca alta, otova curg gîrlă din gurile diriguitorilor belicoşi extratereştri ot Bucureşti.

De bună samă, să fie oare romînii o naţiune de humanoizi pretutindenişti (bludnici) căzuţi de pe Lună – de sînt atît de stranii şi deosebiţi în modul lor de gîndire? Atît de suciţi, întorşi nalersa şi neînţeleşi de specia umană de pe planeta noastră Pămînt!

Şi încă o bombă romînească de ultima oră, folclorizată imediat de amatorii creaţiei populare:

Pe valea lui To(ro)mac

Se dau porcii peste cap

Cu istoria romînului,

Cu gîndul păgînului…

E vorba de Eugen Tomac (supranumit Toromac), şeful cuibului de spioni de pe lîngă Ministerul Afacerilor Externe al Romîniei (cuibul mai poartă numele de „Departament pentru Relaţiile cu Romînii de Pretutindeni”) nu-şi poate dormi nopţile din cauza grijii nepotolite pentru problemele învăţămîntului din Republica Moldova. Că iaca pînă la „pervîi zvonoc” în şcolile moldoveneşti au rămas zile numărate, dar mastodonţii primitivi din capul învăţămîntului din Moldova habar n-au de asigurarea şcolilor cu manuale care ar educa tînăra generaţie de moldoveni în duhul patriotismului romînesc. Didacticosul cechist romîn crede că şi învăţămîntul din Moldova e tot al lor (al securiştilor) свинячье дело. Însoţit de cîţiva amatori de istorie din ţara sa, toromacul romîn a alergat într-un suflet la Chişinău, unde a îngăimat şerpeşte-tîlhăreşte o strînsură de dăscălaşi rămînoizi cincicolonişti autohtoni, adoptînd şi o hotărîre, prin care se cere în numele, cică, a „congresului învăţătorilor” din Republica Moldova ca predarea Istoriei romînilor în şcolile din ţara noastră să fie lungită şi pe viitor. E. To(ro)mac le-a promis romînoizilor, participanţi la „congres”, că pînă la începutul noului an de învăţămînt (2011-2012) toate şcolile din Moldova (care au mai rămas de pe urma „optimizării” lui Filat) vor fi asigurate (bîcşite) cu manuale de pomană cărate cu eşaloanele de la Bucureşti. Bravo băieţi!

Vorba ceea, scobitul în nas e o particularitate naţională a vînatului la moldoveni. E şi cauza principală că sub nasul vînătorilor de la guvernare porcii străini se dau peste cap cu Istoria romînilor. Şi nu numai…