Romînii sau ţigani?

Dacă scoatem ţiganii din Romînia, ce mai rămîne din naţia romînească?
„Romînii atunci nu mai sînt romîni. Îndată îşi pierd tot şarmul naţional şi, ca urmare, îşi şterg imaginea lor, de acum bine pecetluită în opinia publică europeană,” – cred unii. Alţii, dimpotrivă, sînt de părere că romînii n-ar avea de pierdut nimic. După cum afirmă şi publicistul M. Conţiu care s-a dovedit a fi şi un specialist notoriu în psihologia romînului, societatea romînească demult e ţiganizată pînă la măduva oaselor.

Dacă scoatem ţiganii din Romînia, ce mai rămîne din naţia romînească?

„Romînii atunci nu mai sînt romîni. Îndată îşi pierd tot şarmul naţional şi, ca urmare, îşi şterg imaginea lor, de acum bine pecetluită în opinia publică europeană,” – cred unii. Alţii, dimpotrivă, sînt de părere că romînii n-ar avea de pierdut nimic. După cum afirmă şi publicistul M. Conţiu care s-a dovedit a fi şi un specialist notoriu în psihologia romînului, societatea romînească demult e ţiganizată pînă la măduva oaselor.

Încîlceala cea mare şi bătaia de cap în problema genezei vecinilor noştri le-au stîrnit minciunile istoricilor romîni, care ascund un adevăr istoric dovedit: la geneza poporului romîn au participat (ca element esenţial!) pe linia paternă ţiganii şi robii încadraţi în legiunile romane din coloniile aziatice şi africane ale Imperiului Roman. Anume această gintă, subdezvoltată şi barbară, după retragerea la 275 e.n. a administraţiei romane din Dacia, a rămas cu traiul în fosta provincie romană opintind vîrtos la zămîslirea neamului valah. S-au făcut ştiute de asemenea şi nişte ştiri banale cum că dintre ultimii trei preşedinţi ai Romîniei, cel puţin doi ar fi, cică, ţigani din talpă, descendenţi dintr-un trib de troglodiţi din fundul Africii.

„Ţigani africani la cîrma Romîniei?! Şi încă troglodiţi?!” – se întreabă zguduiţi de mirare experţii de la IRMOP (Institutul Romîn de Manipulare a Opiniei Publice) din Bucureşti care are o mreajă densă ca volocul pentru chilcă de filiale şi în teritoriul Republicii Moldova.

― De unde naiba s-a luat şi această neghină în sămînţa curată ca lacrima pe care Dumnezeu, Tatăl şi Romînul nostru din înaltele ceruri, cu mînuţele Sale proprii, a ales-o firicel cu firicel dintre cei mai lucitori şi mai vrednici exponenţi ai nobilimii măreţului Imperiu Roman pentru a-şi meşteri un neam Romînesc - Dumnezeesc care, L-ar ajuta să stăpînească mai bine pe robii Săi din această lume greţoasă, doldora de neromîni păcătoşi?!”

Dacă oameniii de rînd în Africa sînt negri ca tăciunea, apoi vă daţi sama cum sînt ţiganii acolo? Unde s-a văzut ca onorabilii conducători romîni (suspiciunile cad asupra lui Ion Iliescu şi Traian Băsescu) să-şi tragă originea tocmai dintr-un continent uitat de Dumnezeu, pe unde nu că Romînii, apropiaţii Domnului, ba chiar nici sfinţii mărunţi, fără praznice în calendar, n-au călcat de cînd lumea! Că dacă ar fi aşa cum se zvoneşte, apoi liderii pomeniţi s-ar fi străduit să integreze ţara lor în deşertul Sahara, dar nicidecum în Europa. Şi unul, şi altul, ca adevăraţi patrioţi africani, după logica romînilor, pîrîtă de marele martor I. L. Caragiale, ar trebui să urască cu furie tot ce nu este african. Fără a-i ocoli pe romîni.

Savanţii - antropologi, ce-i drept, au lăsat o ferestruică deschisă şi pentru oponenţi, purtători de alte păreri, afirmînd că la fiecare a noua generaţie genele umane se modifică substanţial. În urma acestei metamorfoze, presupun ei, diriguitorii romîni şi-ar fi putut lepăda pielicica lor de origine, luîndu-şi una de cameleon, că-i mai flexibilă (schimbătoare) la culoare, e mai groasă la obraz, şi, deci se armonizează de minune cu spiritul naţional şi conjunctura politică romînească...

Zvonurile cum că Traian Băsescu ar fi de origine ţigan african au ţîşnit odată cu fumul propagandistic din hogeacurile preelectorale ale presei romîneşti. Luînd cuvînt la un miting al ţiganilor din suburbiile Bucureştilor, care s-a desfăşurat cu mare alai ţigănesc sub genericul: „Ţiganul nostru - preşedintele nostru!”, Traian Băsescu s-a lăudat cum că pomul genealogic al familiei sale îşi trage rădăcinile strămoşeşti dintr-un trib de ţigani din Africa de nord.

„Noi, cei de la nord, sîntem mai civilizaţi şi mai europeni, pe cînd ţiganii din sudul Africii sînt pitici şi atît de înapoiaţi, încît nici unul din ei n-a ajuns nici măcar în rangul de ministru în Romînia,” s-a fudulit atunci T. Băsescu. A recunoscut însă avantajul neîndoielnic al femeilor sudafricane care „sînt mai sexy, mai dogoritoare la temperament”. Din spusele Domniei sale, i-ar plăcea mult să facă un partid politic sau o partidă în aşternut cu o consîngeană sudică. Că-s tare kharizmatice buzatele dracului! „Avînd alături o parteneră sudafricană, ai senzaţia că aşternutul otova miroase a pîrlit,”- a mai specificat liderul romîn, aclamat furtunos de mulţime cu slogane: „Opre, rroma!” (Sus rromule!), „Chava rroma, bravo!” (Rromule flăcăule, bravo!).

Mai mulţi analişti politici n-au întîrziat să-şi dee pe faţă scepticismul lor vis-a-vis de aceste declaraţii ale lui Băsescu, considerîndu-le „făloase şi populiste”. „E un banal truc electoral al liderului romîn care pentru un vot al ţiganilor e gata să-i spînzure pe tat-său şi pe mam-sa”, zic ei.

Totuşi, unii observatori de stînga, care cunosc dedesubturile acestui paradox, se înclină a-i da crezare marinarului mareromîn: „Nu e nimic deosebit, ieşit din comun în pornirile africano-ţigăneşti ale lui Traian Băsescu. Pur şi simplu, ţiganizarea clasei politice bucureştene a cunoscut ritmuri mai galopante decît restul societăţii”…

Обсудить