Lupta ţiganilor români pentru drepturile sale

Prima atestare documentară a existenţei unor comunităţi de ţigani este din anul 1068, din timpul Imperiului Bizantin. Ţiganii au fost denumiţi in diferite feluri de popoarele cu care au intrat in contact: “arami” (armean, pagan), “faraontseg” (gloata), “bohemien” (din Boemia), “tartares” (tatar), “gypsy” (egiptean), “saracin” (arab), “athinganoi” (tigan).

De la intemeierea Ţarilor Române pînă la Dezrobire

Studiile românesti despre ţigani lipsesc cu desăvărsire pînî la 1837, când Universitatea din Berlin ii solicită lui Mihail Kogalniceanu o lucrare in domeniu, care avea sa aibă o strălucita carieră internă deşi, in fapt, era doar o compilaţie din autori străini. Uneori, lapidar, sursele confirma absenta preocupării elitei romanesti fată de destinul robilor. “De unde si cînd a venit acest neam in Moldova? Nu stiu nici ei inşişi şi nici nu se găseşte nimic despre dînşii in cronicile noastre . Ţiganii sunt imprăştiaţi ici şi colo în toată Moldova şi nu afli boier care să nu aibă in stăpanirea sa cateva salase de-ale lor”, spune Dimitrie Cantemir in “Descrierea Moldovei”. Chiar dacă robia a fost desfiinţată, programul reformist al pasoptistilor şi al guvernelor care au urmat nu au cuprins si problema emancipării/integrării sociale a ţiganilor. Daca, in timp, statutul ţăranului român a fost imbunătăţit sistematic, aceştia nemaifiind doar o “mînă de lucru”, pentru ţigani, după Dezrobirea juridică din 1856, absenţa unei elite şi a resurselor care să impuna reprezentarea intereselor lor au dus la o revenire la situatia anterioară. Pentru a supravieţui, cei mai mulţi ţigani au fost constrînşi să se separe de majoritate si să dezvolte o “cultură a sărăciei” (in care identitatea etnică era/este o oportunitate pentru exploatarea unor resurse marginale) si o “cultură a ruşinii”, dominată de existenţa unui stigmat individual si colectiv, derapaj existential etc. Marginalizarea si excluderea socială a ţiganilor au creat, in timp, un important decalaj socio-cultural intre populatia majoritară si comunitatea ţiganilor. Incercări de organizare s-au facut in perioada de după Dezrobire, incercandu-se structurarea pe bresle, dar industrializarea inceputului de secol XX a făcut inutil acest demers. In 1919, doleanţele ţiganilor către statul român erau: “De asemeni, ne rugam că de aici inainte, in toate actele oficiale românesti sa nu se mai foloseasca pentru noi si urmatorii nostri numirea (poreclă) ca batjocură tigan ci aceasta, daca nu se şterge cu totul chiar din uzul oficial, sa se circumscrie cu o altă denumire care se va afla de corespunzatoare”. Ţiganii mai cereau sa fie improprietăriţi, drept la educaţie si sa fie consideraţi “egali in drepturi si in datorii cu ceilalţi români din România Mare”. In perioada interbelică se constată o oarecare imbunatăţire a situaţiei ţiganilor, indeosebi intre 1934 si 1939 cînd, cu concursul ţi sub patronajul unor instituţii si personalităţi ale vremii, Societatea Generala a Romilor a editat reviste proprii, cărţi, a avut 784.793 cotizanţi şi, in general, a militat pentru drepturile etniei.

Dar să ne adresăm unor documente oficiale din anii 30 a sec- trecut, cînd romii revin la conştiinţa de neam şi încep lupta pentru drepturile sale.

APEL -1 septembrie 1933

Catre toţi ţiganii din România

Fraţi ţigani!

Traim de veacuri pe pamantul ospitalier al ţarii romaneşti, pe care-l iubim

ca pe insuşi trupul şi sufletul nostru. Din neamul romilor sau al ţiganilor, cum

ni se spune, n-au ieşit niciodata tradatori şi vanzatori de ţara; nu am facut comploturi

contra nici unei autoritaţi de stat ţi nu am fraternizat cu nici un

vrajmaş al neamului romanesc.

Ne-am jertfit ţi noi pentru România Mare; i-am dat oameni de seama, pe

care istoria-i aminteşte cu recunoţtinţa ţi – dupa putinţa – ne indeplinim toate

datoriile de cetaţeni. Totuţi, nici un alt neam nu este mai umilit, mai urgisit şi

dispreţuit, mai nebagat in seama şi amarat ca neamul nostru ţiganesc.

Pentru a arata lumii iţintregi ca dorim o soarta mai buna şi ca nu meritam

atat dispreţ, am luat iniţiativa intemeierii unei Asociaţii Generale a ţiganilor

din Romania, al carei program – pe scurt – este urmatorul:

CULTURAL

1) Apariţia unei gazete.

2) Infiinţarea cursurilor serale de adulţi, in toata ţara.

3) O universitate populara, ţiganeasca.

4) Infiinţarea de biblioteci ţi muzee şcolare, cum şi unul naşional.

5) Infiinţarea gradinilor de copii mici, ca sa nu mai hoinareasca pe drumuri,

cand parinţii sunt duşi la lucru.

6) Publicarea de carţi pentru luminarea minţilor, in ceea ce priveşte apararea

sanataţii, a bunului trai, istoria neamului ţiganesc şi altele.

7) Conferinţe educative, muzica, strangerea cantecelor noastre batraneşti şi

tot felul de povestiri; şcoli de dans pentru jocurile noastre etc.

Infiinţarea de burse ţara şi strainatate pentru elevii merituoşi.

9) Infiinţarea a tot felul de ateliere pentru meseriile potrivite firii neamului

nostru şi bazare in toata ţara pentru desfacerea diverselor produse.

10) Infiinţarea de şcoli ambulante pentru şiganii nomazi şi incadrarea lor in

Asociaţie.

11) Infiinţarea de atenee, cinematografe şi caminuri culturale etc.

12) Ajutorarea elevilor saraci cu carţi, haine şi mancare.

ASISTENŢA SOCIALA

1) Infiinţarea unei asistenţe juridice, pentru apararea tuturor impricinaţilor

in procese.

2) Asistenţa medicala gratuita pentru bolnavi şi cercetarea lor acasa.

3) Ajutor gratuit pentru toate nevoile religioase.

4) Infiin.area unui mare camin popular, unde fiecare .igan sarac, fara casa,

ori strain de localitate, poate sa doarma .i sa manance pana i se gase.te de

lucru.

5) Infiinţarea de cantine populare, in toate cartierele sarace din capitala şi

din celelalte oraşe ale ţarii.

6) Infiinţarea unui spital al ţiganilor; dispensare medicale pentru lehuze;

aziluri de batrani ţi invalizi; societaţi de ajutor mutual reciproc, in caz de

moarte, casatorii, pagube şi incepere de negustorie sau alte meserii; [Banci

Populare regionale ţi diferite Cooperative, precum ţi]* oficii pentru procurarea

de lucru, plasare şi informaţiuni; bai populare, colonii şcolare, adaposturi

pentru copii mici etc.

7) Staruinţa, pe toate caile legale ca Primaria capitalei şi autoritaţile in

drept sa ne dea terenuri in jurul capitalei şi in fiecare oraş şi sat din ţara şi

sa construiasca pe ele case-tip pentru cei fara locuinţa proprie şi platibile

in cursul a 20-30 ani.

Staruinţa de a coloniza pe toţi ţiganii nomazi, dandu-li-se pamantul

necesar in diferitele parţi ale ţarii, Asociaţia luandu-.i intreaga raspundere

pentru statornicirea şi buna lor indreptare, starpind furtul şi cerşitoria.

9) Asociaţia va ingriji ca orice munca agricola sau de alta natura sa nu mai

fie speculata de cei interesaţi şi va face ea insaţi contracte colective, conform

legilor ţarii, supraveghind respectarea obligaţiunilor de ambele parţi,

condiţiile de trai şi igiena etc.

10) Organizarea in bresle a tuturor categoriilor de muncitori .i recunoa.terea

lor ca meseriaşi, cu drepturile corespunzatoare, la Casa generala a Asigurarilor

Sociale.

11) Infiinţare de Tribunale judeţene şi a unei Curţi Supreme de judecata

pentru rezolvarea chestiunilor [morale]* privitoare la cununii, divorţ, inmormantari

şi tot felul de infracţiuni ce ar necinsti neamul nostru şi care

vor fi judecate [prin diferite metode de corec.ie]* de Sfatul batranilor in

frunte cu vatafii respectivi .i potrivit tradiţiei noastre.

12) Femeile fac parte, de drept, din Asociaţie şi vor fi folosite in toate operele

Cultural şi de asistenţa sociala. Cele cu ştiinţa de carte au aceleaşi

drepturi ca şi barbaţii şi vor putea fi admise şi in Sfatul Batranilor, dupa

normele ce se vor stabili.

97

13) Copiii de la 8 ani in sus şi tinerii de ambele sexe pana la 21 de ani vor

avea o organizaţie separata, unde vor fi pregatiţi şi instrui şi in toate problemele

vieţii.

14) Politica este cu desavarşire interzisa pentru membrii Asociaţiei şi nu

vor face decat politica intereselor noastre, indicata de Comitetul Suprem al

Asociaţiei.

Cel ce s-ar abate de la indicaţiunile Asociaţiei va fi exclus din ea; va fi socotit

ca lepadat de neamul nostru şi nu i se va da nici un sprijin la vreme de

nevoie.

Acesta este foarte pe scurt programul nostru, care cheama la noua viaţa

milionul de ţigani-romani ce traieşte pe pamantul Romaniei.

Fraţi ţigani,

Grabiţi-va de va inscrieţi imediat in Asociaţia generala, care este singurul

sprijin al vieţii noastre de astazi şi maine.

Fişi solidari, unindu-va in cugete şi simţiri, caci nu traim numai pentru noi,

ci şi pentru copiii noştri şi pentru generaţiile viitoare.

Cele 27 mii de inscrieri, sosite noua pana astazi, din diferitele colţuri ale

ţarii, sunt o dovada şi ne arata deplin marele entuziasm cu care a fost imbraţi-

şata ideea noastra.

Nu plecaţi urechea la cei ce voiesc sa va abata din drumul cel drept şi sa va

rataceasca, cu ameninţari sau fagaduinţe.

De-i veţi asculta, sa ştiţi ca va va ajunge blestemul tuturor mortilor nostri,

Impuşcaţi şi spanzuraţi de nedreptaţile veacurilor trecute, in multe ţari din

lume!

De raspundeţi insa cu drag la chemarea ce v-o facem, Dumnezeu sa va

binecuvanteze pe voi, pe copiii voştri şi casele voastre.

Comunicaţi in scris orice pasuri şi nevoi aveţi şi trimiteţi adeziunile de

inscriere in Asociaţie, pe adresa:

Asociaţia Generala a ţiganilor din Romania

Bucure.ti IV – Str. Vultur no. 147

Cu Dumnezeu inainte!

Preţedintele Asocia.iei,

Arhimandrit Calinic I. Popp Şerboianu[5]
În continuare-

[martie 1934]

UNIUNEA GENERALA A ROMILOR DIN ROMANIA

Fraţi romi!

Concetaţeni romani!

Uniunea Generala a Romilor din Romania, implinind aproape 1 an de existenţa,

in care timp a organizat pe romii din intreaga ţara şi a izbutit sa realizeze

lucruri modeste, dar frumoase pană in prezent, porneşte acum la o intensa

manifestaţie artistico-culturala.

De aceea, s-a hotarat organizarea primului .i unicului in Romania, .i chiar in

Europa, a unui MARE FESTIVAL ARTISTIC–CULTURAL, dat sub patronajul

d-lui Gabriel Marinescu, prefectul minicipiului Bucure.ti, cu urmatorul program:

1. Conferin.a despre Originea, istoria şi emigraţia romilor in Europa, conferinţa

ţinuta de dl. G.A. Lazurica (voievodul romilor).

2. „Rivalii”, piesa intr-un act, cu subiect luat din via.a de pe front, in care

se arata patriotismulş.i spiritul de umanitate al soldatului rom in timp de

razboi, piesa originala de dl. Gal, publicist rom.

3. Defilare alegorica a bresla.ilor romi.

4. Quartet muzical: pian, violoncel, vioara prima .i secunda.

5. O nunta ţiganeasca, cu cantece şi dansuri ţiganeşti vechi, de origine indiana,

precum şi ospeţe cu datini şi obiceiuri ţiganeşti.

Festivalul este organizat de G.A. Lazurica, pre.edintele Uniunii Generale a

Romilor din Romania, in folosul gradini.elor de copii romi.

Programul se va executa numai de diletanţi romi.

Suntem incredinţaţi ca semenii noţtri romi, precum ţi concetaţenii noştri

romani, ne vor sprijini, asistand la acest festival care va avea loc in Sala

Teatrului Cinema „Omnia” din b-dul Schitul Magureanu nr. 4, duminicile de

la 18 şi 25 martie a.c., ora 10 dimineaţa precis.

Comitetul

(Arh.St.Bucureşti, Prefectura Polişiei Capitalei, dos. 123/1933, f.54)

UNIUNEA GENERALA A ROMILOR DIN ROMANIA

Fraţi romi!

In ziua de 9 sepembrie 1934 se va ţine in Sibiu, in sala şi gradina „Thalia”,

CONGRESUL GENERAL

al romilor din judeţul şi oraşul Sibiu, impreunat cu

Serbarea Sfin.irii Drapelului,

Sub patronajul d-lui Prefect al jude.ului Sibiu,

d-lui Primar al Municipiului Sibiu,

d-lui Prim Pre.edinte al Tribunalului, d-lui Prim Procuror .i

d-lui Chestor de Poliţie

Na.ii drapelului vor fi: I.P.S.Sa Mitropolitul dr. Nicolae Balan .i I.P.S.Sa

Mitropolitul dr. Vasile Suciu.

Va chemam staruitor sa participa şi la aceasta mare adunare in numar cat

mai mare şi cu curajul oamenilor ce nu au nimic ce sa-ţi impute, ca cetaţeni

dornici de o viaţa noua, infruntand vitregia vremurilor grele.

Facem un apel calduros catre to.i romii care au parvenit prin munca şi

abnegaţie sa nu-şi renege neamul, ci sa vie in mijlocul nostru, incurajandu-ne,

iubindu-ne, ca o chemare a sangelui.

Fraţi romi!…..urmează

Preşedinţii Uniunii Generale a Romilor din Romania

Arhimandrit Calinic I. Popp Şerboianu

G.A. Lazurica, publicist

Gheorghe Niculescu, mare comerciant.

Vizînd conţinutul acestor documente de arhivă, cu certitudine se vede că ţiganii români dau dovadă nu numai de o bună întelegere asupra viitorului său, dar şi a unor prevederi profunde în materia Dreptului Omului, care vor sta la baza înfiinţării Uniunii Europene în secolul urmator 21.

Puţinul spaţiu oferit nu ne permite să plasăm toate documentele oficiale şi Statutul Asociaţiei Romilor din anii 30-40 a sec. trecut. Dar ramine cert discernămintul, precum şi buna organizare şi

După puţin timp urmează represiile administrative asupra romilor. Atît Siguranţa cît şi Jandarmeria română desfăşoară un şir de operaţiuni de denigrare a conducerii romilor cît şi a romilor în plan naţional.

27 martie 1934

Ministerul de Interne, Direc.ia Administra.iei de Stat, cu adresa nr. 2278-

A/1934, cere Prefecturii Poli.iei Capitalei avizul asupra acordarii personalita.ii

juridice solicitate de Uniunea Generala a Romilor din Romania, cu sediul in

Bucure.ti, strada Sarbeasca 8.

Studiind actele anexate la acea adresa, actul constitutiv .i statutul, .i constatand

ca nici unul dintre membrii Asociaţiei nu-şi au profesia şi adresa indicata

in acte, pentru a se putea face asupra lor informa.ii cerute de lege, am

invitat in fa.a noastra in 3 randuri pe avocatul Ilie Boruga din Bucure.ti, strada

Italiana 13, aratat in acte ca fiind insarcinat cu formalita.ile pentru ob.inerea

persoanei juridice. Numitul, nedand curs invita.iunii noastre, am chemat

in fa.a noastra pentru a ne da detaliile necesare pe dl. G.A. Lazarescu-Lazarica,

pre.edintele Uniunii Generale a Romilor din Romania. Numitul, purtand

intampinarea care se alatura, ne arata ca comitetul hotarat prin statut .i

act constitutiv s-a modificat şi ne da o noua lista cu membrii comitetului, lista

care cuprinde 12 persoane.

Intrucat legea şi regimul persoanelor juridice prevede in mod expres .i sub

sanc.iunea de respingere a cererii ca asocia.ia ce solicita persoana juridica sa

indice in actele constitutive:

1. Numele şi contribuţiile materiale ale fondatorilor.

2. Numele şi prenumele persoanelor ce compun asociaţia, precum şi a celor

care formeaza consiliul de administraţie, de control, cu menţiunea profesiei,

domiciliului şi naţionalitaţii lor.

3. Sa fie compusa din cel puţin 20 de membri.

Intrucat niciuna din condi.iile de mai sus nu sunt indeplinite, suntem de

parere sa se dea aviz nefavorabil cererii Uniunii Generale a Romilor din Romania

de a i se acorda persoana juridica.

Comisar-ajutor

[indescifrabil]

(Arh.St.Bucure.ti, Prefectura Poli.iei Capitalei, dos. 123/1933, f.55)

Deceniul al patrulea al secolului trecut avea sa fie insă cumplit pentru foarte multi ţigani. In noiembrie 1940, Ministerul de Interne, la recomandarea Ministerului Sănătăţii, interzisese ţiganilor “nomazi” deplasarea, pe motivul ca transmit tifos. Anul următor, un recensâmînt secret- recenza 208.700 de ţigani, despre care se spunea că ar contamina “rasa româneasca”. Un decret regal din 1942 trasa liniile spolierii si desemna criteriile de deportare pentru ţigani. S-a inceput prin confiscarea bunurilor, prin Centrul naţional de românizare. Apoi s-au raţionalizat alimentele iar ţiganii “amorali” au fost expediaţi la munci publice in Transnistria. Ţiganii “nomazi” au fost primii atinsi de persecuţii. Preşedintele Consiliului de Ministri a ordonat deportarea lor in Transnistria, pe şatre. O alta categorie, “semi-nomazii”, au fost şi ei selectaţi pentru deportare. La 11 august, inspectorul general scria ministrului de interne că deportarea ţiganilor nomazi, decretată la 1 mai, era aproape terminată, prin faptul ca 84% dintre ei ajunseseră in Transnistria. Au urmat ţiganii “sedentari”. Unul din criteriile de deportare era absenţa bunurilor, dar proprietatea unui teren sau a unei case nu i-a putut dispensa pe mulţi de deportare.
Evacuarea a inceput la 12 septembrie 1942. Un comandant insoţea fiecare tren, iar gărzile primisera instructiuni sa tragă in caz de nevoie. Au fost pregătite nouă trenuri pentru a-i transporta, din diferite regiuni. Nu s-a permis decit un bagaj de mană. Ceea ce ramanea in urmă, era confiscat. In opt zile, 30.176 de ţigani sedentari au fost plasaţi in Transnistria. Alţi 18.260 de ţigani “mai puţin periculoşi”, recenzaţi pentru următorul transport, ar fi trebuit sa sosească în primăvara anului 1943, dar, neasteptata inaintare a frontului a zădarnicit acest plan. Sosirea “sedentarilor” a amplificat dezastrul. La 25 noiembrie 1942, 309 ţigani decedaseră. Decesul prin malnutriţie nu era rar, distribuţia alimentară fiind insuficientă. Tifosul i-a atins pe mii dintre deportaţi. In timpul iernii 1942 – 1943, 3-4.000 de ţigani au murit de tifos. Unii au murit de frig, fiind sarac imbracaţi sau goi. Alţii au fost impuscaţi. Comisia româna pentru victimele Holocaustului a estimat ca circa 36.000 ţigani ar fi murit in Transnistria, dar alte estimâri propun o cifra cu mult mai mare.

Situaţia contemporană

Unele surse de informare în masă şi bloguri din România reflectă aspectul ingrijorator legat de problema ţiganeasca şi numarul acestei etnii pe teritoriul Romaniei. Dupa datele recensamantului din 2002 ţiganii reprezintă 2,46% din populaţia României, dar care este numarul adevarat al tiganilor? Realitatea fiind de cel puţin 15%, dat fiind faptul că recensămîntul real este dificil, datorită migraţiei interne şi externe al etniei, lipsei şcolarizării şi socializării. Autorităţile oficiale muşamalizează intenţionat numărul real, ştiindu-se tendinţă paşnică a ţiganilor spre autonomie, anume în spaţiul României. Este important să menţionăm că etnia ţiganilor din România actuală demonstrează o înaltă cultură artistică şi de comunicare în plan european. Dar aceşti 4 milioane de ţigani români prezintă o problemă pentru România, care încă în anii 30 a secolului trecut ş-a luat obligaţiunea în faţa statelor europene de a rezolva problemele socio-culturale ale romilor. Incapacitatea României pe parcsursul a 100 ani de a soluţiona această întrebare demonstreză impotenţă să în politica interetnică.

În alte ţări locuiesc estimativ:

Germany- 73,365

Moldova - 30.000

Israel- 5000 .
Brazil- 33,280
Turkey- 30,000
Austria- 23,000
United Kingdom- 20,000
Hungary- 14,781
Sweden- 12,748
Australia - 10,000 - 20,000
Venezuela- 10,000 - 12,000
Portugal- 10,926
Argentina - 10,000
Slovakia- 9,000

Astăzi România este unica ţară din lume unde există ghetorile ţigăneşti, cel mai “faimos” fiind “Ferentari”. Cum menţionează însăşi ţiganii români discriminarea socială în România contemporană continuă. Aspiraţiile optimiste din anii 30 a secolului trecut, rămîn pentru tîganii actuali un vis, care poate fi realizat cel puţin peste 100 ani, cind Guvernul şi Parlamentul român se va dezice de la formalism şi va începe soluţionarea perseverentă a problemelor ţiganilor din România.

Care ar fi soarta moldovenilor basаrabeni? Е de ajuns să reflectăm real asupra situaţiei moldovenilor din Moldova transpruteană. E de ajuns să ne referim la unioniştii basarabeni din anii 90, care au ajuns să-şi dezvolte afaceri în Rusia şi însăşi Moscova. Liderii Alianţei sunt conştienţi că ei vor fi înghiţiţi şi vor dispărea în realitatea română, аcolo devenind de mîna a două. Ei trebuie sâ ia cu sine şi populaţia (prostimea), pentru ca în viitor să poată întra în clasa "noii boerimi" române. Fără populaţie ei fiind nimeni.

Documente de arhivă pe lincul-

http://www.edrc.ro/docs/docs/tiganii/040-073.pdf

http://www.edrc.ro/docs/docs/tiganii/ilustr.pdf

Filme

http://www.youtube.com/watch?v=cPRnbsRGf1g SaveFrom.net

http://www.youtube.com/watch?v=7RdG7aHTL6U&feature=related SaveFrom.net

Обсудить