Domnilor guvernanţi, opriţi-vă!

La 15 ianuarie, liderii AIE au fericit poporul cu o nouă iniţiativă, ce frizează absurdul. După toate aparenţele, Mihai Ghimpu și Marian Lupu l-au convins pe Vladimir Filat să subscrie, ca și în martie 2010, la ideea desfășurării unui referendum constiţuţional (sau, totuși, anticonstituţional?), care ar permite alegerea șefului statului cu 51 voturi.

Argumentul aflat la suprafaţă pare a fi nobil: depășirea crizei politice, asigurarea funcţionalităţii instituţiilor statului, fortificarea parlamentarismului. Dar la o analiză mai profundă, lucrurile sînt mai complicate, ba chiar probează contrariul:

1. AIE a anulat procedura de alegere a şefului statului, excluzînd din start perspectiva dialogului politic. Fără un motiv plauzibil, Alianţa a respins candidaturile lui Oazu Nantoi, Leonid Talmaci, Zinaida Greceanîi, umilind astfel societatea civilă şi elita politică. Mai mult: alianţa nici nu a propus propria candidatură, dînd dovadă de lipsă de discernămînt, respect faţă de Lege şi Popor. Astfel, AIE vine cu o imagine şifonată, în ipostaza de uzurpator şi violator al Democraţiei. Acest gînd este confirmat şi de cercetările sociologice. Sondajul IPP din noiembrie 2011 atestă faptul că 78% din respondenţi consideră că ţara nu este condusă conform voinţei poporului, deci, puterea nu este democratică! Conform ultimului sondaj IMAS, executat la comanda PRO-TV în ianuarie 2012, 76% respondenţi au considerat decizia Curţii Constituţionale de anulare a alegerilor drept o manevra politică, 54% sînt de părere că această decizie a avantajat partidele din AIE. Deci, toţi au înţeles că puterea neglijează şi minte cetăţenii.

2.Referendumul este nelegitim. Art. 174 din Codul Electoral permite desfăşurarea referendumului pe aceeaşi problemă odată la doi ani. (Ei zic că e pe altă problemă – atunci a fost alegerea directă, acum alegerea cu 51 de voturi în Parlament. Dar dacă definim mai larg problema, oricum e alegerea președintelui!) Deci, logic, AIE ar avea dreptul să desfăşoare referendumul doar în septembrie, ci nu în aprilie. Decizia Curţii Constituţionale din 20.09.2011 stipulează faptul că dacă timp de un an după dizolvarea parlamentului președintele nu a fost ales, președintele în exerciţiu este obligat să dizolve legislativul. Acest lucru nu s-a întîmplat nici pe 28 septembrie (1 an de la dizolvarea parlamentului), nici la 28 noiembrie (1 an de la alegerile anticipate) nici la 28 decembrie (1 an de cînd parlamentul și-a început activitatea). Respectiv, parlamentul actual este nelegitim. Deci, nelegitim este și referendumul. Vinovatul de bază este Marian Lupu, fiindcă el, conform Constituţiei, are obligaţia adresării la CC pentru a confirma circumstanţele ce permit dizolvarea organului legislativ. Apropo, pentru decizia enunţată de CC, preşedintele acesteia, Dumitru Pulbere, a fost demis de cartelul PD-PL.

3.Constituţia RM nu prevede posibilitatea modificării acesteia prin referendum. AIE face referinţă la decizia Curţii Constituţionale din 5 mai 2010 care chipurile, ar permite modificarea Constituţiei prin referendum. Credem că aceasta decizie s-a adoptat in urma unor presiuni fara precedent asupra Curţii. Apoi, decizia curţii este evazivă, ambiguă, contradictorie. Amintim că existau interpretări anterioare ale Curţii Constituţionale (Hotărîrea nr.57/03.11.99), în care se constata că referendumul nu poate fi utilizat pentru modificarea constituţiei. E nevoie oricum de votul a 2/3 din deputaţi, pentru a modifica legea supremă (art. 141-143 din Constituţie).

4.Referendumul nu este reprezentativ. Să presupunem că referendumul totuşi poate fi utilizat, conform art.75 din constituţie, drept instrument de modificare a legii supreme. În această situaţie, un referendum, pentru a fi constituţional, are nevoie de participarea a 50% +1 din cetăţeni înscriși în listele electorale. AIE a coborît pragul la 33%, (art.171 din Codul electoral), ridiculizînd astfel însăși ideea de Referendum, iar acum intenţionează să lichideze și acest prag. (Aici se invocă practica europeană și ideea că participarea este un drept și nu obligaţie. Totu-i bine şi Ok, dar una e un referendum privind o rută de autobuz școlar și alta – modificarea constituţiei, care necesită un consens mai larg!). Aceasta va fi un abuz fără de precedent. Astfel, referendumul dat nu va mai fi un instrument de consultare a opiniei poporului, fiindcă nu va fi reprezentativ. În consecinţă, plebisitul nou iniţiat nu va avea caracter imperativ, și nici legal, fiindcă nu va constitui expresia „majorităţii”, ci a unei minorităţi. În așa mod, acest exerciţiu devine lipsit de legitimitate. În situaţia în care la refendum vor participa doar 5% alegători, și din ei 2, 5% vor fi pentru reformă, ce fel de “voinţă populară” va fi aceasta?

5.Referendumul nu va fi susţinut de comisia de la Veneţia şi organismele internaţionale. Comisia de la Veneţia, la 15 martie 2010, nu a recomandat RM sa modifice Constituţia prin procedura referendumului, fiindcă asemenea practici contravin spiritului juridic european. AIE a desfăşurat referendumul din 5 septembrie 2010 prin permisiunea secretarului general al Consiliului Europei, care şi-a depăşit prerogativele, şocînd astfel organismele europene. Acum, AIE încearcă să folosească acest precedent neinspirat şi anticonstituţional. Mai mult, comisia a opinat că chiar dacă se schimbă Constituţia, clauzele acesteia vor fi valabile doar pentru viitorul parlament. Or, AIE încearcă sa-şi prelungească forţat mandatul, prin mecanismul referendumului, ce echivalează cu uzurparea puterii in stat. Aceasta este o infracţiune grava, fiind penalizata cu 10-15 ani, conform codului penal al RM. Şi dacă organismele internaţionale susţin asemenea demersuri, atunci solicitam liderilor AIE sa prezinte un document oficial al CoE, OSCE, UE ce ar permite asemenea lucruri.

De ce plebiscitul se poate prăbuşi?

6. 30% pro, 40% contra. Daca la referendumul din 2010 AIE venea cu ideea de alegere a sefului statului de către popor, deci, restabilirea suveranităţii populare, acum AIE propune exact inversul – alegerea preşedintelui de către clanurile politice si transformarea acestuia într-o marionetă a oligarhilor, lipsită de prerogative şi autoritate. Daca ideea de preşedinte ales de popor era sprijinită de 80% electorat, atunci formula actuală de alegere a sefului statului e sprijinita doar de 30% electorat, 40% fiind categoric contra (sondaj IMAS, decembrie 2011). Şi dacă atunci propunerea nu a trecut, ce şanse există acum, cînd această idee nu se bucură de popularitate? Şi unde sînt principiile şi viziunea integră a AIE asupra sistemului politic? Reiese că pentru alianţă nu contează reforma de principiu, ci doar menţinerea la putere cu orice preţ.

7. Orice plebiscit este de fapt şi o testare a încrederii populaţiei faţă de putere. Deci, referendumul, în orice situaţia politică, este un mecanism complex, ce comportă riscuri enorme. Aceasta din motivul că dacă populaţia nu are încredere în putere, atunci referendumul, ca regulă, eşuează. Sondajul IPP din noiembrie 2011 arată un tablou trist pentru AIE. Astfel, în Guvern aveau încredere doar 18,6%, în Președinţie – 15,2%, în Parlament doar 13,6%!. Sînt absolut de acord că AIE trebuie să guverneze 17%, 30% – că AIE este incapabilă și trebuie înlăturată, 29% – că trebuie să revină PCRM. Aceşti indicatori sînt catastrofali pentru alianţă. Populaţia care se va prezenta la referendum va vota contra.

8. Daca în septembrie 2010, momentul pentru organizarea referendumului era oportun (perioada recoltei, creşterii încasărilor fiscale, extinderii exporturilor), atunci aprilie 2012 reprezintă timpul cînd cetăţenii vor fi marcaţi de tarife sporite, preţuri în creştere, impozite mărite (12% pe profit, 4% pe circuitul comercial), instabilitate socială şi economică. În primăvară va veni al doilea val al crizei economice europene, care ar putea avea un impact greu asupra economiei naţionale. În situaţia creată, şansele alianţei de a obţine un vot pozitiv din partea populaţiei decepţionate vor fi minime.

9. Dacă în septembrie 2010, doar PCRM, PPCD şi PSD se exprimau dezacordul faţă de referendum, atunci astăzi rîndurile opoziţiei au crescut dramatic. Antimafia lui Mocanu, Socialiştii, PAD, Partidul Regiunilor şi-au exprimat rezervele faţă de plebiscit, venind cu diverse amendamente. Opoziţia şi societatea civilă apar acum ca un tot întreg. Iurie Roşca a anunţat trei luni de proteste, Sergiu Mocanu a declarat pichetarea întreprinderilor controlate de oligarhi, PCRM cheamă societatea la nesupunere civică, PSD se alătură Congresului Civic.

Alianţa parcă nu vede ce se întîmplă în România, unde protestele s-au declanşat în 52 de oraşe, Siria, Egipt, Kazahstan, Rusia. Decredibilizarea AIE se vede în faptul că 83,5% din respondenţi ai sondajului IPP declară că ţara se mișcă într-o direcţie greșită. Deci, e o situaţie prerevoluţionară. În întreaga regiunea s-au declanşat proteste, transformări radicale, revolte sociale. Dacă AIE nu-şi va revizui opţiunile, situaţia ar putea degrada irevocabil. Ţara se va adînci în haos.

10. Lipsa suportului din partea societăţii civile. Daca in 2010 societatea civila, cu rezervele de rigoare, a sprijinit ideea referendumului, acum situaţia este mult mai complicată. Igor Boţan, Vitali Andrievschi, Viorel Ciubotaru, Arcadie Barbărosie, Nicolae Osmochescu, Alexei Tulbure, Vasile Botnaru, Nicolae Negru, Victor Ciobanu, Radu Buşila, Denis Cenusă etc – si-au expus rezervele fata de referendum. O asemenea solidaritate a experţilor politici nu s-a mai văzut demult. Aceasta va lipsi puterea de sprijinul public necesar, reducînd dramatic şansele la succes. Protestul politic se poate comasa cu cel social. Efectul cumulativ (sinergetic) ar putea fi unul atît de mare, încit să decredibilizeze complet alianţa, care va veni la anticipate cu un scor electoral dezastruos.

11. Lipsa unităţii de opinie în cadrul AIE. PD propune menţinerea prerogativelor preşedintelui, PL doreşte diminuarea acestora. Vlad Filat se pare că nu este un suporter înfocat al referendumului, cedînd mai degrabă sub presiunea PD şi PL. Acest lucru a devenit vizibil chiar la 16 ianuarie, la Publika TV, unde premierul a dat de înţeles că ar exista aspecte neclarificate…Respectiv, Filat are o poziţie nuanţată, ceea ce-i lasă un cîmp pentru manevre ulterioare.

Concluzii

  • Tentativa de a modifica constituţia în scopul evitării alegerilor anticipate echivalează cu uzurparea puterii în stat.
  • AIE mai are şansa revenirii în cîmpul legal prin revenirea la negocieri cu opoziţia şi finalizarea procedurii alegerilor prezidenţiale.
Обсудить