INTOXICAŢI DE PUTEREA DE STAT

Actualul trend politic indică cert: Moldova este scoasă de guvernanţi şi de o mare parte a clasei politice la licitaţie! SE VINDE EN-GROS!

MINCIÚNĂ, minciuni. Denaturare intenţionată a adevărului având de obicei ca scop înşelarea cuiva.

BAN, bani. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuşi o marfă) identificat pe baza uzului social cu forma naturală a aurului; monedă de metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată.

SĂRĂCÍE, sărăcii. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române

Un om sărac este ca un străin în propria ţară!

Mozaica realităţii moldoveneşti indică stabil o sărăcie în masă, realitate dificilă care presează zilnic populaţia ţării, formînd cadrul cerinţelor minime pentru supraveţuire – greu suportate mai ales iarna. Şi dacă cauzele tradiţionale ale sărăciei sunt de regulă războaiele, catastrofele naturale, epidemiile, creşterea intensă şi explozivă a numărului populaţiei, în Moldova - sărăcia este o boală sistemică născută conştient şi cu bună ştire de clasa politică a Moldovei – monstru pseudo democrat.

Pentru a obţine în Moldova o viaţă lipsită de şansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai, clasa politică moldovenească a muncit mult. Şi munceşte în contiunare. Şi rezultatele sau conturat distinct:

- sa edificat o structură politică cu extremităţi puternice şi cu un centru politic microscopic şi invizibiil;

- sa distrus pe verticală economia Moldovei, pe care guvernanţii permanent o reformau, o reformează şi doresc să o reformeze în continuare la nesfărşit, efectuînd prihvatizări şi repartiţii inegale a venitului naţional, declarînd permanent lupta cu morile de vînt, aprobînd strategii şi concepte „durabile de dezvoltare economică” şi majorănd stabil din an în an datoriile statului prin atragerea masivă a împrumuturilor;

- sa stabilit regula greşelei sistemice a regimului de conducere statală caracterizat de corupţie şi incompetenţă, migraţie politică şi instabilitate socială, statistică de comandă şi mimarea reformelor de dezvoltare a ţării, creşterea galopantă a ratei şomajului real, etc.

Deaceia, astăzi majoritatea oamenilor sunt la limita sărăciei, dat fiind faptul insuficienţei veniturilor obţinute pentru acoperirea cheltuielilor strict necesare unei alimentări regulate, a unei încălziri suficiente, unor alte necesităţi indispensabile traiului decent conceput la norma modernă.

Această sărăcie masivă şi atotcuprinzătoare, atrage sistemic după sine şi alte deficienţe sociale şi culturale, precum şi o lipsă de posibilităţi educative, obţinere a unei calificări profesionale de calitate, dezvoltînd totodată un mediu criminogen, valori nonvalorice, etc. Urmare proceselor menţionate, Moldova în mod cert parcurge o cale tranzitivă de la o sărăcie relativă spre o sărăcie absolută, fiind la etapa finală a atingerii acestei forme structurale. Iar măsurile aplicate de clasa politică guvrnatoare - ajutoarele sociale, alocaţiile şi îndemnizaţiile acordate familiilor nevoiaşe şi altor pături vulnerabile ale populaţiei, asigurarea posibilităţii unei calificării corespunzătoare tineretului conform necesarului economic, precum şi altele, sunt de regulă declarative şi pe departe suficiente atît cantitativ, cît şi calitativ.

Să fii sărac şi independent este imposibil! (William Cobbett)

Oricum cîndva vine timpul să spui cu glas tare lucrurilor pe nume, fiindcă conştiinţa poporului a fost şi rămîne a fi trează, lucidă şi capabilă să înţeleagă ce se întîmplă în Ţara Moldovei, proclamată probabil ironic republică (res publica – afaceri publice, termen latin), fiindcă clasa politică se ocupă cu ce doriţi, numai nu cu afaceri publice, care demult au devenit afaceri personificate.

Iată deja de 21 de ani Moldova este independentă şi suverană. În această perioadă, Moldova a devenit cea mai săracă ţară din Europa, şi nu numai. Ea nu a continuat să se afirme ca un stat cu o statalitate incertă, ca o societate cu o balanţă naţională contradictorială, ca o economie de consum disbalansată, ca o ţară cu un profil naţional neindentificat. Puţin probabil ca într-un viitor apropiat ţara noastră să se plaseze la înălţimea preferenţelor populare şi să devină o ţară unificată a păcii sociale şi a prosperităţii, a unităţii naţionale şi a bunăstării populare, cu o evoluţie de progres continuu şi cu o perspectivă de viitor luminos. Ajungem la concluzia aceasta pornind de la anumite adevăruri incontestabile şi mai mult. Clasa politică a Moldovei nu a apărut din senin, ca pasărea măeastră, sau ca “Fenix cea fabuloasă” din propria ei cenuşă. De fapt, ea sa prefigurat din trecutul sovietic şi include în sine atît persoane cunoscute nomenclaturiste, cît şi valul doi - nume noi propulsate de primii. De fapt, absoluta majoritate dintre ei, odată cu apariţia mişcării naţionale organizate – a Frontului Popular din Moldova, au prins firul schimbărilor, sau dat rapid în credinţă “adevărată”, au sărit în apărarea „interesului naţional”, sau făcut „mari patrioţi”, şi iată mai bine de două decenii se dau huţa prin untişor şi prin icre negre, prin venituri fabuloase (evident sau mai puţin evident - necinstite) şi prin multe-multe vorbe dulci pentru popor, cu promisiuni cît marea şi sarea date fără milă, că iaca-iaca anume ei îl vor face fericit. Şi aşa an după an, clasa politică a Moldovei recalcitrantă şi plină de ifose mioritice, minte. Minte şi fură, ştiind adevărul că cetăţeanul sărac nu mai poate fi independent. Independenţa spirituală are ca piatră de temelie independenţa economică. Şi cu căt mai sărac este cetăţeanul Moldovei, cu atît mai manipulabil este. Dar pentru aceasta sunt nevoie de resurse. Şi clasa politică le găseşte furînd din gros averea de stat. In special sub lozinca privatizării, sau administrării insuficiente de calificate de către stat a proprietatii sale, sau achiziţii de mărfuri, sau sub multe alte scheme si “combine”. Fură şi dezbină populaţia aplicînd procedeul “dezbiună şi împarte”. Împarte permanent în ai noştri şi ai voştri, în statalişti şi unionişti, în moldoboi şi fraţi romîni, în bogaţi şi săraci, în cei de la treucă, cei de lîngă cei de la treucă, şi în cei mulţi dar proşti care trebuie să ştie doar una, că mîine va fi bine. Clasa politică minte. Minte cu neruşinare, deschis şi mai puţin, făţiş şi pe ascunselea, în detalii şi la superlativ, cu zimbete uşor degizate sub “mustăcioare”, cu hohote isterice prin saune de nuvorişi ghiftuiţi, cu declaraţii obraznice şi cu mutre nevinovate pline de “pufuşor pe botişor”.

Uneori, parca ar încerca să se justifice prin acuzaţii, mai mult reciproce, şi prin exagerări la anumite capitole deşarte, care de fapt sunt piste false, dar necunoscute de largul public, sau făcute parţial publice doar cu scopul de a se autilinişti şi a amuza “prostimea”, inclusiv devalorizînd esenţa CUVÎNTULUI (aduceţi-vă aminte de “principii şi valori”), sau ascunzind principalul şi cel mai important sub masca cvaziadevărurilor politice (falsuri de prima categorie – alegerea preşedintelui ţării, Moldova fără sărăcie, etc.) şi/sau promisiunilor deşarte dar atractive golanilor (vom scădea preţurile, vom liberaliza economia, vom micţora impozitele, în 2012 vom avea regim de circulaţie fără vize cu UE, etc.).

Minciuna sa stabilit la cîrma Puterii de stat. O dirijază, am spune. Şi se bazează desigur pe lege, lege plăzmuită de ei. Aleşii poporului au dreptul să facă legi, şi ei le fac. Pentru sine. Iar prostimea trebuie să respecte aceste legi, chiar dacă ele contravin Constituţiei. Legea trebuie respectată zice clasa politică “Dura Lex, sed Lex” (E dură Legea, dar e Lege).

Şi iată aşa şi trăim, ştiind că lege este, dar ea este doar pentru noi, cei simpli, pentru cei ce nu pot plăti procesul de facere a legii, şi desigur că nu pot manipula cu ea, aşa cum fac unii “destoinici” reprezentanţi ai clasei politice.

De ce? Fiindcă, clasa politică actuală – ea este şi tatăl legii, şi mama ei. Cînd vrea o aplică, cînd doreşte – o expediază pe ruta de rezervă. Nemaivorbind de unele tratări oportune, care pentru clasa politică a Moldovei cred că sunt “primitivizme” depăşite “cu succes” de ea. Se are în vedere faptul că legea necesită a fi aplicată egal pentru toţi, că toţi cei care încalcă legea trebuie să suporte consecinţele încălcării ei, şi anume inevitabilitatea pedepsei, etc. În contextul dat, putem menţiona mai multe “perle” ale politicienilor actuali, dintre care am indica doar cîte careva care caracterizează perfect starea, locul şi spiritul fenomenului de încălcare fără scurpule a normelor legale şi a bunului simţ, de a declara impetuos, grav şi imperturbabil miciuni universale de la cea mai înaltă tribună.

Lupu părul îşi schimbă, dar năravul BA!

Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează şi personalitatea.

Se consideră că politicianul care a fost prins cu minciuna, nu va mai fi crezut a doua oară, când poate chiar va spune adevărul. Acum puţin recent, dl Lupu, preşedinte al Parlamentului a fost, este, şi a rămas a fi cel care s-a dat de gol într-un mod evident, persistînd în afirmatii nesincere, spuse chiar cu nepăsare şi obrăznicie, precum că nu a înjurat în Pralament, în plină şedinţă. Cu înregistrări video, vorbă spusă cu voce tare, bine auzită de tot deputatul şi nu numai, în maniera “pur romînească” a dlui respectiv, dar şi cu aroganţa fără limite a nuvorişului care demult a pierdut măsura (dacă a avut-o), face fizionomia persoanei care nici nu are de gănd să poartă răspundere de propriile minciuni.

Cum credeţi, domnilor, se mai poate crede în perspectiva pe care dl Lupu ne-o oferă asupra realităţii din Parlament, din Moldova, de unde doriţi, din moment ce acesta nu spune adevărul nici măcar despre sine, avănd tupeul să insiste la factura “roză” de înger neprihănit şi partizanul “principiilor şi valorilor”?

Frauda electorală domină Parlamentul Moldovei

În confomritate cu art.78(1) din Constituţie, „Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret”. În ajunul alegerilor respective, însăşi preşedintele Parlamentului a propus ca prevederea menţionată să fie ignorată, şi fiecare deputat să demonstreze public votul său. Culmea – slugile poporului în masă au susţinut încălcarea flagrantă a Constituţiei, şi la 16 decembrie au demonstrat public încălcarea ei, desecritizănd votul său, fapt totuşi ulterior constatat şi de Curtea Constituţională. Astfel acţiunile unor mari demnitari de stat se încadrează perfect în componenţa de infracţiune prevăzută la art. 182 alin. (2) Cod penal. Dar de fapt, aceasta este tot un joc al clasei politice din Moldova, jocul de-a lega. Dacă în lege scrie că nu se poate, trebuie de incercat, poate sa primi, ştiind cu bună credinţă că e ilegal, dar incălcarea colectivă, declarativă şi total transparent în văzul presei este un fariseec de tot. O astfel de sfidare de lege poate fi explicată doar cu o susţinere masivă din exterior, doar cu un aeroport de rezervă în cazul în care trebuie să dispari din această ţară, doar cu convingerea că totul e permis şi nimeni nu va raspunde de nimic fiindcă ei sunt Legea, fiindcă doar ei au drepturi şi imunitate. Imunitate parlamentară de la toate celea. Pe vecie. Aşa cred ei.

Marea dorinţă a clasei politice şi marea ei impotenţă!

Tare mai doreşte clasa politică a Moldovei să-şi aleagă un preşedinte. Fără a intra în detalii tehnice, poziţiile sunt simple. Întradevăr se doreşte, se doreşte mult de tot. De ce? Fiindcă ei nu doresc să plece din fotolii. Fiindcă doresc să şi-l aleagă lor, pentru sine, pentru organizarea definitivă a piramidei legislative inhibate de fals şi intoxicată de minciună. Fiindcă, precum a spus preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu “Candidatul la funcţia de şef al statului trebuie să fie fără ambiţii personale, dar suficient de curajos ca să se bage într-o „maşină de tocat carne”. Fiindcă doresc să transforme conducerea de vîrf a ţării într-un fel de „get-together” sau mai simplu spus „mejdusoboicik”, legal, controlabil şi desigur ca să activeze în toată sudoarea posibilă, şi chiar imposibilă pentru propriul bine, şi dacă trebuie să se bage unde trebuie, adică într-o maşină de tocat.

Totodată, necesită a menţiona că pe parcurs a apărut o altă chestiune, de nerezolvat. Jucîndu-se de-a alegerea preşedintelui, aleşii poporului au dat în bară încălcînd constituţia şi ieşind din cadrul ei legal. Necătînd la faptul că de la ultima dizolvare a Parlamentului şi de la ultimele alegeri parlamentare a trecut mai mult de un an, guvernanţii nici de gînd să respecte norma constituţională - art. 78 din Constituţia Moldovei, conform căruia legislativul urma a fi dizolvat în cazul nealegerii şefuliu statului. Pe parcursul a mai bine de un an şi două luni, se persistă tergiversarea alegerii preşedintelui ţării, soldîndu-se cu încălcarea art.2 alin.(2) din constituţie care prevede că „Nici o persoană particulară, nici o parte dinpopor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nupoate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”. Şi astfel de acţiuni ale deputaţilor, şi în primul rind ale lui Marian Lupu, evident cad sub incidenţa art.339 cod penal (acţiuni săvîrşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova). Şi uite-aşa, şi se face în Republica of Moldova o uzurpare clasică a puterii de stat (faptă prin care o persoană îşi atribuie în mod fraudulos un drept, un titlu sau o calitate - DEX). Iată aşa pe neobservate pentru Marele public, însărcinaţii poporului au luat-o razna prin popuşoaie.

Şi mai departe se începe cel mai interesant epizod. Ei zic că nu au uzurpat, toţi din jurul lor insistă la uzurpare şi fac proteste strigînd “Jos uzurpatorii!”, însă guvernanţii se determină că încă nu este tîrziu să aleagă totuşi un preşedinte. Chiar pe oricine. Fiindcă numai oricine poate merge la un astfel de pas, să fie inaugurat de uzurpatori! Adică să devină şi el din start UZURPATOR.

Povestea cea de succes a Moldovei!

Cică Moldova este pentru Europa o poveste de succes.

Că această poveste nu este de succes în domeniul îeşirii din sărăcie este cert. Tot aşa de clar este şi situaţia cu dezvoltarea economică, investiţii, bla-bla-bla. Probabil este o poveste de succes fiindcă este o ţară neutră. Este scris în Constituţie. Da, are armată, are un Minister al apărării care cu sîrg şi mare conştiinciozitate cheltuie bugetul stabilit destul de măricel, şi care normal că creşte din an în an, dar totuşi este o ţară neutră! Cu toate că ministrul apărării & compania valorifică cu ingeniozitate posibilităţile de cheltuială a granturilor şi împrumuturilor acordate de alte state nouă, celor neutri, Moldova execută, dezvoltă şi modernizează armata sa naţională. Chiar ultima iniţiativă a ministrului apărării este novatoare şi originală de tot - ministerul îşi propune să procure din bugetul de stat 8 avioane şi 8 elicoptere militare de o sumă incredibilă de 240 de milioane de dolari. Cel mai interesant că la 17 februarie curent, acest obiectiv tandru şi extrem de necesar Moldovei pentru a devein întradevăr neutră, a fost votat în prima lectură de către Parlament.

Încă ceva despre neutralitatea ţării noastre. Moldova trimite oameni la studii militare peste hotare, pregăteşte intens militari la instituţiile speciale din republică, etc. Mai mult, Moldova încheie şi actualmente are acorduri bilaterale cu alte ţări în domeniul militar, chiar cu însăşi NATO, bloc militar (pentru cei care nu cunosc). Şi toate aceste acorduri sunt “în numele păcii”, iar cu NATO există acorduri de parteneriat aprobate chiar de Parlament, tot “în numele păcii”. Dar noi mai avem cu NATO şi programe comune de dezvoltare a armatei, iar cu ostaşii săi, Moldova chiar participă neutru la diverse programe “pacifiste de eliberare” în alte ţări, precum Iracul şi Afganistanul. Şi culmea neutralităţii constituţionale, cea mai neutră ţară din lume – Moldova, efectuiază vănzări de armament diferitor state străine, inclusiv celor care sunt implicate în conflicte armate regionale. Şi cum cum credeţi voi, domnilor cetăţeni, ce este asta, neutralitate pasivă sau activă?

Despre clasa politică şi economia Moldovei!

Economia (din limba greacă οίκος [oikos], 'casă' şi νομος [nomos], 'conducere') este o ştiinţă socială ce studiază producţia şi desfacerea, comerţul şi consumul de bunuri şi servicii

Economia republicii este caracterizată de trendul permanent de creştere a valului de import, de degradarea tuturor sectoarelor economice de producere, de procesul avansat de degradare economică spre o dispariţie totală a industriei şi agriculturii din Moldova, de vectorul transformării definitive şi ireversibile economiei Moldovei într-o economie de consum – economie apendix al producătorilor europeni. Astfel, Republica Moldova în plan economic produce minim şi consumă maxim, avînd constitută definitiv o economie de consum (scuzaţi-mi vorba - economie de unitaz). Ea are o piaţă de consum în creştere, care din an în an consumă mai mult şi mai mult ca evaluare în parametri financiari, dar de fapt consumă mai puţin şi mai puţin în parametri reali. Trendul poate fi observat, inclusiv studiind consumul de resurse energetice, atît de agenţii economici, cît şi de consumatorii casnici.

Deci, ţara este săracă şi oamenii sunt săraci şi preocupaţi de grijile cotidiene. Ei consumă din ce în ce mai puţin, necesităţile lor fiind în creştere, mai ales pe timp de iarnă, mai ales că populaţia îmbătrîneşte, se imbolnăveşte mai des, etc. Şi aici, împărtăşim ideia expusă de sociologul german Herbert Marcuse care afirma, că necesitatea economica de a crea anuimte cereri si existenţa mijloacelor tehnice avansate dau naştere capacităţilor de a promova nevoi false în rîndul cetăţenilor. Această capacitate de fabricare continuă de pseudo-nevoi este pedalată masiv de clasa politică din Moldova, fiind o strategie de promovare a unui pseudoeveniment în societatea moldovenească presată de problemele cotidiene, cu scopul de a sustrage interesele vitale ale populaţiei, de a anihila societatea civilă, de aşi dicta propriile interese şi de aşi asigura propriile profituri. Şi iată că la infinit, se organizează şoul politic privind alegerea la nesfărşit a preşedintelui Moldovei, şi nu în ultimul rînd promovînd scopul de a se menţine maximum la cîrma puterei de stat, aplicăndu-se dresajul publicitar, comunicarea mediinică, şi alte instrumente de manipulare informaţională în masă. Pentru aceasta, clasa politică aplică ingenios şi viclean minciunile şi falsurile supradeterminate de interese, care devin o "figura" stilistică a raţionalităţii politice desfaşurate în vederea înfruntarii unor “grozave dificultăţi”, dar întru promovarea “interesului ţării”. Precum cunoaşteţi, încă Isaac D'Israeli (1881) a definit politica ca "arta de a conduce oamenii ducându-i de nas". Însă este dificil să duci de nas un om sărac, care îngheaţă, flămînd, bolnav şi care vede că nu are viitor. Tot atît de complicat este să duci de nas agenţii economici, la care cad nu profiturile, dar catastrofic cad veniturile, în condiţiile rapoartelor oficiale ale guvernanţilor precum că Moldova suportă o creştere economică, şi reformele economice au mare succes. De unde creştere dacă economia este distrusă? De unde reforme dacă economia distrusă a Moldovei nu poate fi reformată, ea poate fi numai restabilită!

Sale. Продается. Se vinde. o ţară

De la un timp încoace, Moldova nu mai tace. Cică sa vîndut postul de Procuror General. Cică politicienii vînd posturi şi funcţii. Toţi cunosc, încă nimeni nu mişcă. Nici cei care stau la straja Legii, nici cei care stau la gardă să supravegheze activitatea oamenilor Legii. Şi de o parte stau şi cei din societatea civilă.

Păi din altă parte, cum să mişti, dacă sau vîndut şi poliţia, şi procuratura, şi judecata, etc. Insăşi politicienii veniţi la putere se împart între ei cu instituţii subordonate, printre care şi cele care prin definiţie nu pot fi subordonate politic – organele de forţă, de justiţie, etc.

Domnilor, ce fel de reformă grandioasă faceţi în Ţara Moldovei, că pînă la voi se mai făceau manevre de astea, dar cu atăta obraznicie publică şi dezmăţ fără margini, nu sa mai văzut demult în Moldova, cred că de la Fanarioţi încoace.

Acum, stimabilii de azi care guvernează ţara, au realizat ca minciuna şi falsul să devină politică de stat în Republica Moldova. Oare nu se ştie că este imoral şi ilegal să-ţi aprobi ţie, familiei, şi unor buni prieteni ai tai (figuri nominale) unele avantaje înaintea cetăţenilor, furândui pe toţi, inclusiv statul. Şi tot aici avem – împărţire de funcţii subordonate între ai săi, repartizare de loc la treucă, unde cei fixaţi în funcţii subsubordonate, obţineri de finanţări pentru cei de sus, pentriu sine şi pentru cei subordonaţi, cheltuieli cu iniţiativă păcătoasă a bugetelor publice.

Cresc datoriile statului, adică ale noastre ale tuturor, cresc galopant împrumuturile pe decenii luate de guvernanţii de astăzi care ştiu precis că nu ei le vor întoarce.

Moldova captivată şi deţinută ilegal de guvernanţi se distruge, economia degradează, populaţia sărăceşte şi migrează în afara ei.

“Unica” soluţie de ieşire din impas discutată în şoaptă prin culuarele puterii de stat devine publică prin diferite scheme politice promovate în presă, dintre care cele mai frecvente - integrarea în Uniunea Europeană, integrarea în Uniunea Vamală, unirea cu Romania. Toate însă, fără a propune societăţii formula de unificare a ţării, de construcţie a statului Moldova, de restabilire economică a şării. Iar cei care pledează pentru statalitate şi edificarea Moldovei, de regulă sunt ostracizaţi politic. Actualul trend politic indică cert: Moldova este scoasă de guvernanţi şi de o mare parte a clasei politice la licitaţie! SE VINDE EN-GROS!

Обсудить