A stins cineva lumina în Moldova? Cine poate să ne spună?

LEGALITÁTE, legalităţi. Caracterul a ceea ce este legal, conform cu legea; principiu potrivit căruia toate organizaţiile de stat sau obşteşti şi cetăţenii sunt obligaţi să respecte, în activitatea lor, legea. ♦ Organizarea unui stat pe bază de legi; ansamblul legilor unei ţări.

Noi suntem poporul, Noi suntem Moldova!

O mare parte activă a societăţii civile din Republica Moldova este în alertă, protestează în fiecare sîmbătă şi duminică, se pregăteşte, şi ar putea să iasă masiv în stradă. Puterea de stat a fost uzurpată, aşa consideră protestatarii.

Opoziţia se mobilizează. Atît parlamentară, cît şi extraparlamentară.

Startul protestelor în masă a avut loc. Numărul protestatarilor creşte. Vocile care strigă “Jos Uzurpatorii” şi “Demisia” se înmulţesc.

Din zi în zi, numărul oamenii care îşi expun dezacordul cu cele ce se întîmplă în coridoarele puterii de stat, în întreaga societate este în creşte.

Toate acestea, corelează cu creşterea preţurilor, a costurilor de viaţă, a altor probleme cruciale cotidiene, care sunt din ce în ce mai dificile.

Şi protestele continuă. Din săptămînă în săptămînă.

Şi lumea cere. Cere demisia guvernanţilor. Cere tragerea uzurpatorilor la răspundere. Cere rapoarte ale guvernanţilor la diverse subiecte – obţinerea granturilor şi împrumuturilor, gestionarea banilor publici, etc..

Opoziţia parlamentară şi extraparlamentară cere guvernanţilor să plece, să demisioneze şi să purceadă la alegeri anticipate în vederea venirii la putere a forţelor care întradevăr sunt exponentul voinţei poporului Moldovei.

Guvernarea tace. La capitolul protestelor stradale, tace.

Guvernarea nu doreşte să pornească un dialog cu protestatarii.

Nici cu opoziţia parlamentară.

Guvernarea nici nu duscută uzurparea. De ce să discuţi aceia ce nu a avut loc, consideră ea.

Mijloacele de informare în masă servile puterii derulează diverse proiecte de opinii şi dezbateri mediatizate, unde ridică probleme majore ce ţin de protestatari. Sunt legale protestele? Nu vor creşte aceste proteste în formule violente de preluare a puterii de stat. Destul de minuţios sunt examinate de către mass-media şi figurile conducătorilor protestelor derulate. Se dau aprecieri dure. Unii experţi în drept şi analişti politici discută protestele care au loc în Moldova, punînd în dezbateri însăşi esenţa democratică a protestelor. Se afirmă chiar, că,

- “dreptul la protest nu poate fi legitimat atîta timp cît nu este doar o formă derivată a altor două drepturi - de exprimare a opiniei şi dreptul la reuniuni şi întruniri...

- un protest ar fi legitim şi sănătos pentru o societate democratică atunci cînd este menit să asigure o mai mare democraţie sau asigură respectarea principiilor pe care e bazată această societate...

- protestul care vrea să schimbe orînduirea de stat nu este unul legitim.”(1)

Astfel de discuţii şi mese rotunde organizate de mass-media servilă sunt purtate la mai multe oficii şi centre. Aceste cacafonii juridice cu termeni specializaţi de “democraţie mai mare” sau “dreptul la protest este o formă derivată a unui alt drept” , precum şi jocurile “de-a legea” sau “de-a democraţia” exersate de domnii în cauză, sunt bune pentru a tumăni o persoană care nu are studii, nici medii nici de altele, care se pierde în limbajul “atît” de profesional al experţilor, care nu are o pregătire şi o convingere pentru a aprecia la justa valoare discuţiile de un aşa nivel şi format “înalt”.

Chestiunea legalităţii sau trucurile cu ea.

Probabil, acei care fac mare tam-tam în jurul noţiunilor juridice de dreptul protestatar, de democraţia care poate fi mare (respectiv poate fi democraţie mică), etc.. au un alt obiectiv. Este important să pătrunzi în esenţa lucrurilor, şi atunci scopul unor astfel de dialoguri mediatizate îl depistezi, fiindcă tot ei expun în mod expres anumite lucruri, şi anume: “..puterea trebuie recunoscută atunci cînd e efectivă, cînd ea există, legitimitatea ei nefiind deja importantă... legitimitatea e o chestie foarte subiectivă..”

Astfel de discuţii purtate de persoane care par a fi angajate politic, par a fi şi sterile din start. Sterile pentru a te face să ajungi la unica concluzie privind legalitatea. Altfel, oricare “expert” în drept şi “analitic politic” va demonstra orice, inclusiv explicarea unor manipulări juridice posibile, a unor crime politice, a oricăror acţiuni/fapte/evenimente/persoane/proteste etc. Care desigur că în dependenţă de comanda politică, trec în categoria legală sau nu se încadrează în limitele legale. Or, altă abordare, presupune maniere neconvenabile celui care a comandat astfel de dialoguri, care pot fi inclusiv şi în materie de drept.

Chestiunea legalităţii actului de guvernare, a legalităţii puterii de stat este de fapt cel mai important factor pentru întreaga societate la general, cît şi pentru fiecare persoană în particular.

Legalitatea şi drepturile legale nu pot fi examinate prin prisma cantitativă, deoarece legalitatea există sau nu există. Este sau nu este – acesta este dezideratul care în anumite momente de claritate juridică necesită a fi depăşite.

Legalitatea nu depinde de numărul de personae implicate în anumite procese, inclusiv mişcări de protestare. Nu au existat niciunde niciodată acte legislative care să de-a dreptate mulţimii din cauza că ei sunt mulţi, sau care au condiţionat apariţia adevărului cu numărul de protestatari, sau care au indicat că la apariţua a două grupe de protestatari, cei care sunt mai mulţi au mai multă dreptate.

Numai legalitatea ca principiu fundamental de drept stă la baza apariţiei Constituţiei oricărui stat – Legea sa fundamentală, la baza constituirii normelor de drept legale în temeiul cărora funcţionează statul şi organele lui.

Numai legalitatea împuterniceşte şi dă competenţă. Numai ea este alfa şi omega statului de drept.

Deaceia, accentele puse în diverse dialoguri media la subiectul abordat determină existenţa a unei probleme extrem de importante pentru societate: este actualul Parlament legal sau nu? Deţine oare corpul de deputaţi a Parlamentului Republici Moldova competenţa legală sau nu?

În condiţiile actuale de turbulenţă socială, aceste întrebari sunt fireşti, ba mai mult, sunt cele mai oportune, fiindcă punerea lor la ordinea de zi – obligă guvernanţii.

În convingerea subsemnatului, chestiunea privind epuizarea legalităţii Parlamentul Republicii Moldova, este prima şi cea mai importantă în şirul problemelor de stat existente astăzi. Ea necesită o abordare complexă, profesionistă şi echidistantă pentru a răspunde argumentat şi competent societăţii civile – este legal sau nu, este uzurpată puterea de stat în Moldova sau nu. Numai răspunsul calificat dat la această întrebare este capabil să pună capăt protestelor sociale, sau să schimbe guvernarea.

Şi guvernanţii aceasta o înţeleg. Tăcerea uimitoare a guvernanţilor, de fapt este explicabilă. Au interesul de a nu pierde puterea. De aceasta, ei neglijază şi protestele, şi protestatarii. De aceasta, ei nu merg la întrevederi cu conducerea protestatarilor, nu dialogează şi nici nu doresc să o facă, nu recunosc cerinţele celor din piaţă şi evident că nici nu le execută.

Totodată, guvernanţii fiind cei care controlează puterea de stat, controlează şi organele de forţa ale statului. Deaceia, numai ei au posibilitatea şi dreptul de a aplica forţa în anumite circumstanţe. Dar totodată, este conştientizat faptul că măsurile de forţa trebuie să fie aplicate legal, adică numai ca o reacţie obligatorie la protestele violente ale protestatarilor. Însă, protestele din Piaţa Marei Adunări Naţionale se desfăşoară paşnic. Şi asta deranjază guvernarea. Din scurgerile de informaţii în presa independentă, am putea deduce că provocarea unor proteste violente, ar fi o chestiune de principiu pentru ei. De principiu şi de timp. Poate, inevitabilă.

Fiindcă, protestatarii deja chemă la nesupunere civică paşnică organelor de stat. Ei sunt convinşi în faptul că Constituţia Moldovei este flagrant încălcată de guvernanţi. Uzurpatorii controlează toate ramurile puterii de stat – legislativul, executivul şi puterea judecătorească, controlează cea mai mare parte a instituţiilor mass-media. Adresările în instanţă este inutilă.

La prima vedere, guvernanţii au două ieşiri din impasul creat. Iniţial, pot fi provocate violenţe în rîndul protestatarilor pentru motivarea suprimării ulterioare a mişcării de protest, şi/sau, poate fi iniţiat dialogul cu protestatarii în vederea depăşirii crizei politice create. În cel mai apropiat timp vom vedea ce se va întîmpla, insă necesită a lua în consideraţie următoarele.

În ierarhia statului există instituţia de drept, care este în capacitate de drept de a aprecia sub aspect de corespundere constituţională a situaţiei create. În contextul acuzaţiilor aduse de protestatari privind uzurparea de către guvernanţi a puterii de stat în Moldova, această structură este chiar obligată să dea o apreciere legislativului moldovenesc, precum şi acţiunilor lui. Această instituţie este Curtea Constituţională.

Totodată, par deosebit de stranii următoarele neclarităţi.

Curtea Constituţională asistînd la protestele societăţii din PMAN, ea nu întreprinde nimic, nu se autosesizează. Ea, care în conformitate cu art.134 al Constituţiei, este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, care se supune numai Constituţiei şi care garantează supremaţia ei, care asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecatorească, care garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetaţeanului faţă de stat. De ce nu se autosesizează garantul Constituţiei? Dacă nu ea, atunci cine?

Menţionăm, că nu sesizează Curtea Constituţională nici un subiect cu drept de sesizare, precum sunt Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, ministrul justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie, Judecătoria Economică (restabilită recent), Procurorul General, deputaţii din Parlament, fracţiunile parlamentare, şi nici avocaţii parlamentari. De ce nu utilizează ei acest drept de sesizare oferit de Constituţie? De ce nici cei din opoziţie, deputaţii PCRM nu sesizează Curtea Constituţională, de ce nu intervine fracţiunea PCRM şi nu numai, etc.

Poate necesită, ca Comitetul pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei să intervină cu o solicitare scrisă către ei? Să-i roage să intervină. Iar dacă nu vor intervene, atunci aceste acţiuni/inacţiuni pot fi supuse aprecierii publice.

Se profilează o neclaritate absolută şi o cîrdăşie suspectă.

În condiţiile existenţei unui organ de stat special abilitat – a unui arbitru suprem dacă doriţi, a existenţei unei proceduri legale care oferă posibilităţi procesuale respective, a existenţei competenţei legale pentru a putea interveni oricînd, în vederea soluţionării legale a oricăror diferende şi colizii de drept constituţional , nu se întreprinde nimic.

De ce, şi cine ar putea să ne spună de ce se întîmplă astfel de lucruri, absolut incerte ?

Doar în cazul în care uzurparea va fi confirmată ulterior, cineva va trebui să răspundă de ea. Oare cine va suporta pedeapsa uzurpării?

Poate fi legală o guvernare ilegala ?

Dacă uzurparea puterii de stat a avut loc în Moldova, atunci putem afirma cu certitudine că actele legislative adoptate de Parlamentul actual în calitate de autoritate de stat ilegală, sunt la rîndul lor ilegale, şi pot fi ulterior atacate şi declarate nule de oricare persoană fizică sau juridică.

O construcţie juridică ri¬di¬cată cu încălcarea le¬gii, necesită a fi demolată şi nu legalizată. Actualmente Parlamentul aprobă acte legislative în prima şi a doua lectură, Preşedintele interimar al Moldovei le promovează, emite decrete, decorează... etc., iar în Monitorul Oficial saptamînal sunt publicate actele legislative iuntrate în vigoare. Ulterioara verificare şi punerea în legalitate a unor acte legislative ilegal aprobate, promovate şi publicate va fi extrem de dificilă.

Mai ales, că în această perioadă de dublicitate legală, în temeiul actelor adoptate ilegal, vor fi emise acte normative, sau efectuate acţiuni juridice, care ulterior de asemenea vor necesita readucerea lor în albia legală. Şi pentru aceasta va fi nevoie de efectuarea unui control adminsitrativ a actelor normative emise în temeiul actelor legislative ilegale, inclusiv decizii, hotărîri, alte acte ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Merită să menţionăm şi faptul că în aceste categorii vor intra şi acte care implică cheltuieli sau angajamente financiare. Anularea tuturor actelor respective, va conduce la apariţia în lanţ a unor şir întreg de probleme şi costuri – povară financară grea pentru ţară.

De fapt, actualmente am putea avea în faţă o ilegalitate pusă pe bandă rulantă, care generează non-stop acte ilegale, atît legislative şi normative subordonate, cît şi producerea a unor efecte juridice ilegale de proporţii.

Ulterior, ar putea fi nevoie de a activitate febrilă şi de durată în vederea restabilirii legalităţii actelor legislative adoptate sau emise de Parlamentul RM în perioada respectivă. Efectuarea unui astfel de control de legalitate evident va fi costisitor. Va fi necesară anularea/legalizarea fiecărui act legislativ în parte.

Totodată, toate cele enumerate mai sus pot fi evitate prin procedura de contencios admisnitrativ (2), care poate fi iniţiată neîntîrziat, şi care ar putea să stopeze la moment valul de acte legislative puse pe rol in vederea adoptării lor de către Parlamentul Republicii Moldova în perioada incertă dată. Legislaţia contenciosului administrativ prevede că actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd (3), fără termene de prescripţie şi cereri prealabile.

Iniţiator al unui proces de contencios administrativ la Curtea Supremă de Justiţie ar putea fi oricare persoană care se consideră vătămată într-un drept al său , o forţă politică din Republica Moldova - forţă care întradevăr ar veni să reprezinte şi să apere interesele naţionale ale poporului multinaţional al Moldovei.

1. http://www.europalibera.org/content/article/24459051.html litigiu de contencios administrativ - litigiu pasibil de soluţionare de

2. către instanţa de contencios administrativ competentă, generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi;
3.Art.17 al.(3) al Legii contenciosului administrative nr.793 din 10.02.2000 cu modificările şi completările uletrioare
4. persoană vătămată într-un drept al său - orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri;

Обсудить