Despre 7 Aprilie, Morari, Baghirov și Tcaciuc

Săptămîna trecută opinia publică a fost familiarizată cu un filmuleț despre 7 aprilie. Am fi vrut să fie o discuție publică serioasă, în care să apară autorul, scenaristul și regizorul filmului. Să-și asume responsabilitatea, să răspundă la întrebări, să indice sursele, inclusiv și convorbirile telefonice interceptate. Am fi vrut să aflăm, cum au spart emailurile și conturile de pe Facebook. De unde au imagini operative, unele ce se conțin strict în ancheta penală a Procuraturii Generale. Am fi vrut ca filmul să conțină opinii ale actorilor participanți la evenimente, poziții ale diferitor experți. Așa ar fi fost și corect, și productiv, pentru a găsi niște răspunsuri.

Nu a fost să fie așa. Nimeni nu a dorit dezbateri. Ceea ce s-a dorit a fost intoxicarea opiniei publice, manipularea impertinentă. Filmul prezentat a fost transmis de pe un e-mail anonim. Nu are autor, regizor, interviuri, vocile sunt modificate. Dacă acest film conținea măcar o doză de adevăr, autorii acestuia ar fi trebuit să înainteze filmul drept un produs asumat, care ar putea fi utilizat și în calitate de probă. Or, în situația creată, filmul poate fi calificat și ca un fals, o făcătură propagandistică, lipsită de substanță intelectuală.

Ceea ce ne miră e faptul, că pentru a credibiliza filmul, au fost expuși procurorul general, directorul interimar SIS, șeful MAI! Toți au confirmat la Prime TV, că filmul conține și adevăruri, și ce este mai grav – scurgeri de informații din ancheta PG pe dosarul 7 aprilie.

După un asemenea incident, procurorul și echipa de anchetă ar fi trebuit demiși, sau cel puțin, excluși din cercetarea penală. Corpul de anchetatori ar trebui schimbat. PG și SIS ar fi trebuit să dea explicații, cum au nimerit anumite materiale la autorii filmului.

Nu a fost să fie. E și normal.

Sensuri și non-sensuri

Nu-mi pun drept scop să analizez detaliat acest filmuleț. După ce Eduard Baghirov a declarat la 11 aprilie, că tot ce a spus el în film și a scris pe propriul blog, este o glumă și o bataie de joc, filmul propriul zis, nu mai are nici o valoare. Toți politicienii și comentatorii care l-au elogiat și i-au conferit validitatea – s-au compromis, trădîndu-și conexiunile politice.

Oricum, aș vrea să nuanțez cîteva aspecte. Subiectul central al filmului sunt evenimentele din 7 aprilie. Autorii doresc să inducă ideea, că autorii principali ai evenimentelor au fost Surcov (ideologul lui V.Putin) și Marc Tcaciuc. Executori au fost E.Baghirov și N.Morari. Logistica (bani, oameni, suport tehnic) a fost asigurată de serviciile secrete din Rusia, RM, și Transnistria.

Nu putem exclude integral, că așa și a fost. Doar că «probele» prezentate sunt dubioase, contradictorii, iar pe alocuri chiar false. Reieșind din cele spuse, probele lipsesc cu desăvîrșire.

Să le luăm pe rind.

  1. Acțiunea 7 aprilie – acțiune anti-Voronin sau pro-Voronin?. La începutul filmului, autorii afirmă, că PCRM își dorea alegerea lui Voronin pentru al treilea mandat, de aceea era necesară compromiterea opoziției. Însă mai pe urmă, autorii declară cu unii lideri ai PCRM (Tcaciuc, Reșetnicov, Gurbulea) organizează acțiunea pentru a-l debarca pe Voronin. Păi, acțiunea era pro-Voronin sau anti-Voronin? O eroare logică lamentabilă, care compromite integral ideea filmului.

2. Motivele PCRM. Autorii susțin, că PCRM dorea să compromită opoziția, și că ar fi existat chiar și un plan bine pus la punct. Aici adevărul este parțial: compromitera s-a dorit, dar nu în mod deliberat, asumat, și activ. Mai degrabă pasiv, despre ce vom vorbi mai jos. Ce sens era să compromiți opozitia prin vărsări de singe și riscul războiului civil, cînd aveai 60 de mandate? Nu era mai simplu să cumperi sau să distrugi opoziția, mai ales că Urechean și alții din AMN erau disponibili pentru colaborare, fiind conștienți de reitingul său în cădere? Apoi, dacă puterea dorea compromiterea opozitiei, și exista și un plan în acest sens, atunci pentru ce ar utiliza violenta în seara de 7-8 aprilie? Nu era mai logic, să permită distrugerea parlamentului de către provocatori, să dea vina pe opoziție, și atît? Scopul era astfel atins. Faptul că poliția s-a dezlănțuit, probează teza că operatiunea nu a fost planificată la rece, că emoțiile erau incandescente, că frica și ura reciprocă au atins puncte culminante. Nu cred, că Papuc, dacă ar fi existat un plan, nu-și putea ține sub control subalternii. In asemenea cazuri, totul merge de sus.

Nu este nici un sens în compromiterea opoziției imediat după alegeri. Ea, ca regulă, se compromite pînă la alegeri. Iar după alegeri – se distruge. Așa a procedat PCRM cu Alianta Braghis în 2001-2005, care din 19 deputați a rămas cu 13. La fel cu BMD în 2005. Din 34 deputați acesta a rămas cu 16.

Încă un detaliu. Conducerea PCRM, care a cîștigat alegerile, a luat și și-a dat foc sie însăși? Care e sensul? Pentru a pune mîna pe 700.000 lei de pe reparatia parlamentului, după cum afirmă unii lideri politici? Nu exclud. Dar același lucru putea fi făcut mai simplu – prin reparația de exemplu a unor drumuri. Iar în paralel se repara și parlamentul. Oricum era planificat.

3. Cine sunt autorii? Dacă Rusia dorea sa-i dea jos pe comunisti, de ce a apelat la serviciile lui Tcaciuc si Resetnicov? Primul este fidel lui Voronin, își datorează poziția acestuia. Reșetnicov este foarte apropiat lui Voronin, care l-a promovat și la funcția de vice-spicher în 2011, înșiși liberalii afirmînd, că i-ar fi nepot (se pare că nu este adevărat). Gurbulea si Papuc erau cei mai fideli oameni ai lui V.Voronin. Puteau ei să acționeze contra sefului, iar informația să nu ajunga la el, știindu-se de protecția pe care le-o oferea? Nu cred.

4. Realizatorii și participanții la evenimentele din 7 aprilie.

Despre Baghirov. E.Baghirov este un anticomunist convins. Amintesc, ca în vara lui 2011, Baghirov declara, că Lupu stă în spatele arestarii sale, Procuratura Generală (PG) îi cere mărturii contra lui Tcaciuc, că acesta ar fi organizat revoluția. Baghirov zicea pe atunci, ca nu-l cunoaște personal pe Tcaciuc, acuzîndu-l pe Lupu că ar fi un tiran. Apoi, peste jumătate de an, tot el confirmă versiunea PG (PD), vorbind și de faptul, că Tcaciuc i-ar datora 500.000 dolari. Ideea este prezentă și în film, fiind postată și pe blogul lui Baghirov. Chiar dacă Baghirov nu se dezicea de propriile declarații, reieșea, că acestea sunt plata pentru fuga sa, care ar fi fost imposibilă fără implicarea SIS (care îi intercepta convorbirile telefonice) și a PG, iar acum acesta achită polițele. Să crezi, după cum sugerează autorii filmului, că Baghirov și încă 5 indivizi de mîna a doua, au organizat evenimentele din 7aprilie ar fi naiv. Reiese în cazul dat, că 7 aprilie a fost nu o revoluție contra sistemului, ci o revoltă provocată din exterior, opoziția de atunci erau pioni, nu «luptători contra regimului», iar însăși ziua «Libertății», nu este mai mult decît o zi, după cum recunoaște și Dorin Chirtoacă, a lașității naționale. Atfel, PD prin acest film, demontează mitul fondator al AIE, desacralizînd ziua de 7 aprilie.

Despre Natalia Morari. După evenimentele din aprilie, ea a avut întrevederi cu înalți demnitari din Casa Albă și Departamentul de stat al SUA. Astfel, la 20 octombrie 2009, Morari se întîlnește cu Michael Anthony McFaul consilierul lui Obama, și cu Anne-Mary Sloter, consilierul lui Hillary Clinton. La 22 ianuarie 2010 N.Morari are deja o întîlnire cu Hillary Clinton în persoană. În iunie 2011 – iarăși cu Hillary Clinton la conferința Women's Impact on the World. De această dată era o întîlnire colectivă, fiind prezente și Corina Fusu, Liliana Palihovici și Antonița Fonari.

Aici apare o întrebare: dacă N.Morari era agent al Rusiei, cum ne-o prezintă filmulețul, ar fi avut ea posibilitatea să se întîlnească de atîtea ori cu funcționari și politicieni americani de așa rang? Oare CIA, care este cea mai puternică structură de inteligență din lume, nu ar fi fost la curent? Ținem să amintim, că asemenea întîlniri se planifică din timp, pesoanele vizate sunt minuțios analizate, însăși întîlnirea fiind o probă a încrederii americanilor fața de persoanele invitate. Dacă autorii ar fi declarat că N.M. era agent CIA, încă mai aveau o credibilitate de 1%. În formula prezentată credibilitatea este 0. Faptul că D.Medvedev i-a anulat interdicția de intrare în Rusia –este o dovadă că Putin își liberalizează sistemul, pentru a reduce din tensiunile politice. Nimic mai mult.

6. Interesantă este și echipa celor care au realizat scenariul. 5 polittehnologi, de mîna a doua, dar legați direct de Surkov și personal de Putin.

Am rîs și de lista, în care autorii ne prezintă organizatorii de nivelul doi:

Artur Gurau, fiul lui Victor Gurau, consilier la CMC, PCRM. Amintesc, că Victor Gurău pînă în vara lui 2010, nu avea nicio legatură cu PCRM, iar Artur Gurău este cunoscut pentru viziunile sale necomuniste, ca să nu zic anticomuniste.

Organizatia Voievod, fiindcă a fost vazut un membru al acesteea în PMAN. La 9 aprilie liderul organziatiei a declarat că individul cu pricina nu este membru al Voievod.

Organizatia Noua Dreaptă. Aceștia în general au sediul central in România, au participat la 25 martie la marșul Unirii, au fost prezenți la unele intruniri cu liderii AIE! Cum pot fi ei manipulați de Tcaciuc? Să înțelegem, că Tcaciuc manipulează și cu oficiul central din București?

Feodor Ghelici –agent KGB. Acesta a organizat la 9 aprilie 2012 o conferinta de presă, în care a declarat că de 2 ani solicită de la PG audiență, și nu o obține. Sau poate, a devenit deranjant prin dezvăluirile de scandaluri de corupție, și de asta a fost inclus în lista neagră a autorilor?

Iurie Rosca, în calitate de vice-premier responsabil de organelle de fortă, se face responsabil de masacru. Pai bine, Rosca a devenit vice-premier abia pe 16 iunie 2009. El nu avea nici pîrghii, nici funcții, nici resurse. Deci, încă o aberație. Și așa tot filmul.

Concluzii:

  1. Evenimentele din 7 aprilie nu se includ în logica clasică a unei revoluții oranj, fiindcă aici nu am avut un lider național, un simbol al revoluției (trandafir, pumn, etc), o organizație de tineret națională (Pora, Khmara, Otpor), ONG care să participe masiv și deschis. Principalul, însă, constă în faptul, că organismele internaționale, au recunoscut alegerile, spre deosebire de cazul Ucrainei, Serbiei. Mai degrabă a fost o revoluție twitter, cu unele elemente colorate.
  2. Putem presupune că am asistat la o confruntare de mai multe scenarii, suprapuse, unde un rol l-ar fi putut juca și factorul extern. Dar probe nu există, doar speculații. Iată de ce , fiecare cetățean, explicînd aceste evenimente, în funcție de propria orientare politică, subscrie fie la explicația PCRM, fie la cea furnizată de AIE. Astfel, Rusia, putea fi nemulțumită pe PCRM pentru planul Cozac, SUA – pentru declarația din 19 martie 2009, prin care V.Voronin recunoștea dreptul pacificatorilor ruși de a staționa pînă la soluționarea conflictului. UE - invers, își dorea stabilitatea la hotare, iată de ce Kalman Mizjei încerca să calmezele spiritele, iar H.Solana a condamnat violențele. Transnistria – își dorea revenirea dreptei în RM, pentru a acuza Moldova de unionism și a-și consolida statalitatea.
  3. PL, AMN și PLDM aveau propriul scenariu: traininguri a membrilor de partide la Vadul lui Vodă, inducerea ideii că alegerile vor fi fraudate, isterizarea opiniei publice, proteste non-stop, revoluție non-violentă, prin debarcarea PCRM. Factorul extern avea propriile scenarii (dar nu putem proba, și nici acuza!). În orice caz, ipoteza din film, că unii indivizi s-au infiltrat din exterior, nu poate fi integral exclusă. Problemă e că aceștia veneau din mai multe filiere, nu doar din Transnistria, care de una singură, nu are logistica necesară pentru asemenea operațiuni de anvergură. Unii colaboratori ai SIS, MAI, etc, declarau, că existau «revoluționari» profesioniști care veneau și din Serbia, Ucraina, Georgia, aceștia probabil, apărînd și în ipostaza de provocatori.
  4. PCRM, știind probabil că se pot produce proteste, nu a reacționat mai dur, urmărind, posibil, scopul autocompromiterii opoziției. Adică, dați foc, distrugeți, noi nu vă încurcăm. Ba chiar vă ajutăm să arborați drapele, să distrugeți simboluri. Dar pe urmă, ne va fi mai ușor să vă acuzăm. Profitul curat tot era gata – reparația parlamentului. Iată de ce poliția era relativ pasivă la 7 aprilie. Dar și aici apare o întrebare : ce ar f fost dacă poliția reacționa mai dur, utilizînd și armele de foc?
  5. În orice caz este clar, că și liderii PCRM, și liderii opoziției liberale erau foarte speriați, nu s-au așteptat la o asemenea anvergură, nu controlau evenimentele, fiindcă existau mai mulți actori de pe exterior, care concurau pentru influență în regiune, promovîndu-și propria agendă.
  6. În consecință, adevărul despre 7 aprilie nu-l vom afla de curând, fiindcă fiecare actor politic are ceva pufușor pe botișor, deci, are ce ascunde. Putem cunoaște doar o parte mică din provocatori, unii din care, apropo, primesc și compensații materiale, dar nu și autorii. Avem ceea ce avem. Toate celelalte sunt mai curând, propagandă.
  7. Un scop al filmulețului realizat constă și în discreditarea Publika TV și a emisiunii Fabrika. Motivul e la suprafață: reitingul acesteia începe a umbri alte emisuni de analiză politică de la Prime, etc. Iată de ce a demarat și o campanie întreagă anti-Publika, susținută de analiștii, jurnaliștii și media afiliată păpușarului (toți aceștia au început să laude filmulețul, să critice prin comentarii Publika TV). Acesta, se pare, dorește să deschidă un post de dezbateri politice. Iată de ce s-a retras și licența NIT.

Cu alte cuvinte, nimic nou sub soare.

Обсудить