Povestea despre Băbac şi „Labirintul” său

Teoria, cum că romînii din Moldova au apărut în urma unui ac¬cident de circulaţie a genilor ereditari la unii moldoveni, a fost bătută. E dovedit de acum cu argumente grele că romînii la noi se nasc din capul lor. Al romînilor. Dar vai de capul acelui moldovan, care se apucă să nască din capul lui romîni de pretutindeni!...

Moto: „Plutim şi mai departe pe valurile întîmplării, încercînd să pescuim ceva în ape tulburi...”

(M.Snegur: „Labirintul destinului. Memorii”)

Prindeţi norocul! (Reclamă)

Deşteaptă-te, romîne! Nu dormi că-ţi doarme norocul! Ţîşneşte săgeată spre librăriile de carte romînească şi înhaţă o carte de suflet − „La­birintul destinului”!

„Labirint” – не то слово. E un adevărat univers! Cu soarele şi luna. Cu memorii şi poveşti. Cu rîs şi plîns. Cu minciuni mari şi mărunte, bine muruite cu lut şi baligă de mînz. Ca să nu fie prea grunzuroase şi să nu bată cititorului la ochi (primează, totuşi, grija pentru cititor!). Vei găsi acolo tot ce-ţi doreşte inima. Dar, mai cu samă, ceea ce-ţi trebuie ţie, unui romîn cu „punctum”, ca să te vezi căţărat tocmai pe culmea fericirii − spi­riduh pretutindenist mareromînesc! De această bunătate grandisima operă e plină cu ochi. Ba chiar curge şi pe deasupra ca laptele cînd dă în foc. Poţi să crăpi de fericire, nu alta! Ce mai la deal, la vale, e o capodoperă mişto! Bună de învăţătură şi de pus la bubă ca leac! Şi la cîntar trage cît un buhai bine păscut şi hrănit deavolna cu tărîţe opărite, amestecate cu miez de nucă şi gălbenuş de ouă de potîrniche.

Dar să ştii încă ce znamenitosti e autorul (arhitectul) „Labirintu­lui”! Эmo тебе нe какой-то замухрышка! E sam Mircea Ivanovici Sne­gur! Un romîn de aur. Că părinţii Domniei sale sînt moldoveni − asta-i problema lor. Nu Mircea, feciorul, trebuie să poarte răspunderea de faptul că părinţii săi în vene n-au nici o ţîră de hemoglobină romînească. Soveste au, dar, iaca, hemoglobină romînească n-au! Că doar nu din părinţi se nasc romînii de pretudindeni, la urma urmei!

Teoria, cum că romînii din Moldova au apărut în urma unui ac­cident de circulaţie a genilor ereditari la unii moldoveni, a fost bătută. E dovedit de acum cu argumente grele că romînii la noi se nasc din capul lor. Al romînilor. Dar vai de capul acelui moldovan, care se apucă să nască din capul lui romîni de pretutindeni!...

E bine cunoscut cazul poetesei Leonida Lari, care, tocmai din această cauză, a avut serioase probleme cu crîşa. Vorba poetului:

Kpыша медленно шурша,/ Tpoнулась и уверенно пошла.... Într-un moment de convulsii native (năştea strigoi de pretutindeni) pacienta cu pricina, parcă năpădită de streche, a alergat cu poalele în brîu la monumen­tul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt. Acolo a înscenat un spectacol foarte pito­resc de cununie cu chipul în piatră al marelui voievod. Atunci tot norodul o grăia de rău. Muierea şoldită la gărgăuni a fost nevoită să fugă din ţară şi să se ascundă de gura lumii în parlamentul ţării vecine.

Alt caz. Poetul Nicolae Dabija, născător şi el de strigoi de pretutin­deni, numiţi „forumişti”, se plîngea mereu de dureri de cap. Fiecare număr al gazetei sale „Literatura şi arta” începea cu un bocet zgomotos şi nestăvi­lit al poetului: „Vai de capul nostru”! Urla sărmanul ca un lup în codru, cu lacrimi amare ca fierea şi măscate cît oul de gîscă.

Bocetul băgase mare spaimă în lumea din jur. Primii au reacţionat cei de la „Moldova Suverană”, publicînd şi un articol, de altfel foarte sfătos pentru bocitorul de la „LA”: „N-o învîrti pe lelea iute,| Că se fîsîie şi pute!” Aceia credeau că N.D. (corect: N.C.D.B. - Nicolae Ciobanu - Da - Bîja) fă­cea romîni forumişti cu lelea, folosind strumentul tradiţional, nu cu capul. De unde să ştie ei că poetului i se deshermetizase gămălia de pe umeri şi prin crăpături îi curgeau romînoizi de pretutindeni. Într-o bună dimineaţă putoarea l-a zgîrîiet la nări şi pe poet. Ea venea însă nu de la fîsîiala lelei, ci de la „L.A”. Stînd cu gazeta proaspătă în mînă s-a apropiat de oglindă, mărturisindu-şi nedumerirea:

Mă uit la mutra mea, la corp –

Parcă n-aş semăna cu-n porc;

Mă pipăi suspicios la poponeaţă,

Dar nu pricep: de unde naiba, joia, dimineaţa,

Apare acest miros tranşant de coştireaţă?!...

De Costea Teleleu de la „Timpul” nici nu mai vorbim.

S-a făcut vestit şi el ca un proverb. Cică, din două pahare băute, trei le scapă în pantaloni. Chiar mai deunăzi l-am zărit în parcul Catedralei. Dormea ca dus de pe lume pe o bancă, cu Steaua Romîniei la piept şi cu pantalonii uzi ghioalcă. Din buzunare îi căzuse un şumuiag de liste negre pe care le pregătise pentru razvedca romînească. Vîntul imediat le înhă­ţase şi împluse parcul cu ele. Erau aşa de negre, că în jur se întunecase de parcă spulbera cu cioroi. Lumea cu umbrelele desfăcute, trecînd pe alături, ofta a necaz: „Vai de capul lui sărmanul!”.

Cazul lui Traian Băsescu, Preşedintele Romîniei, dintre toate, e o frumoasă excepţie. Se vede, matrozul romîn e foarte tare de cap. De unul singur a născut 4 mln. de români - fantome de pretutindeni! Şi хоть бы хны! Nimeni n-a auzit de la el un vaiet, un scîncet măcar. E un adevărat matroz! Vă închipuiţi de cîte nopţi nedormite a avut nevoie tata Băsescu ca să nască atîta baistrucăraie de pretutindeni?! Aţi văzut vreun alt preşedinte de ţară mai fecundat la cap?!...

Dar să ne întoarcem la baranii noştri, vorba rusului şi a francezu­lui uneori. Maladeţul romîn Mircea Snegur s-a născut în podguznici (sau în rubaşcă, cum zice o vorbă mai romînească). Aminterlea spus, e un paţan cu noroc, ca şi Mişulică din Coloniţa. Fortuna (furtuna) în val-vîrtej 1-a hurducat în vîrful puterii, iar vecinii i-au aninat tocmaji pe urechi şi l-au încălţat în opinci de mătasă. Ca să nu tropăiască, să nu şorohăiască ca un moldovan primitiv, ci să păsuiască elegant şi nesimţit ca mîţa pe calea cea dreaptă romînească. Mişa (Mircea) de la Trifâneşti, chiar în comparaţie cu Napoleon al II-lea Bonaparte, e un Făt-Frumos Năzdrăvan.

E mai zdravăn, mai bolfos,

Mai lat în spete, mai gros la os.

E un adevărat Ahile

De o sută patruzeci de kile!

Acum vă daţi sama că autoritatea împăratului nostru trage la cîntar de două ori mai mult decît cea a piticului Napoleon?! Asta e şi autoritatea ţării noastre comparativ cu Franţa!

Cum şi i se cuvine unui năzdrăvan, e primul şi cel mai dintre toţi primii şi cei maiii, născuţi pe această gură de rai. E primul dintre dom­nitorii Ţării Moldovei care a declarat ţara sa „al doilea stat romînesc” şi întru edificarea acestuia, a opintit (v)oiniceşte pînă la pîrîitul fundului de la şalvari. Pînă la ultima suflare (a gazelor de eşapament).

Pentru a-şi vedea ţara desenată în tricolor pe harta Europei Romî­neşti, bine de(r)mocratizată şi europenisată (romînizată), primul a făcut un pîrlaz în gardurile de frontieră de pe Prut şi împreună cu Gheorghe Ţopa, cîntăreţul, a lansat un răcnet către romînii de pe mapamond: „A-a-u-u-u-! Veniţi, flăcăi romîni, la fetele basarabene! Răcnetul era cîntat zilnicla radio, alături de rugăciunea către Dumnezeu: „Doamne, ocroteşte-i pe romîni!”.

Pe podul de flori şi prin pîrlazul drucist – snegurist din gardul de sîrmă ghimpată, imediat a ţîşnit o negreaţă de flăcăime de prăsilă (valeţi de la SIE), de cea mai neaoşă obîrşie rîmleană, urmaşi direcţi ai împăratului Traian, purtători în vene de sînge albastru - narangiu al aristocraţiei Romei antice. Moldovenii aproape că stăteau cu norocul istoric în mînă: sîngele „primitiv” al neamului moldovenesc putea fi primenit într-o singură noap­te... Dar, cum zice o zicală moldovenească, la cel sărac nici boii nu trag. Pe la cîntatul de noapte al cucoşilor bătuseră la uşă comuniştii. Ei le-au stricat tot fasonul flăcăilor romîni… Moldovenii по-прежнему au rămas primitivi. Adică, un neam bătrîn, cu sîngele neschimbat.

Ex-Excelenţa sa Mircea Snegur primul le-a dat moldovenilor cu naşatîr la nas şi a încercat să-i trezească, suduindu-i cu imnul: „Blin, de­şteaptă-te, romîne! Se zice, cum că cu imnul romînesc savanţii englezi i-au trezit pe toţi faraonii egipteni care, timp de milenii, dospeau cu suflarea tăiată în piramidele lor mucegăite de vremuri. Romînii se mîndresc nespus cu faptul că şi aceia sînt de ai lor, romîni de pretutindeni. S-au înţeles cu dînşii din juma de cuvînt. Pe cînd cu moldovenii − pe dracu! Aceştia au cîrcei la limba noastră cea romînă. Vorba hoholilor: ori cu stîlpul în cap, ori cu capul de stîlp − fără rost. Ca partizanii sovietici: nici cîr, nici mîr! Nici un semn de sculament romînesc!

Pentru a le băga în cap transnistrenilor istorie şi minte romînească în grafie latină, Domnia sa porni război în ţară. Gurile rele mai spun că Glavnocomanduiuşcii ot Trifăneşti a executat buchie cu buchie pricazul militar al nacialnicului suprem ot Bucureşti, Ion Iliescu. Acela, cică, i-ar fi ordonat Băbacului: „Transnistria e un şteap în coasta unirii, el trebuie scos cu orice preţ şi cît mai curînd!” Şteapul a fost scos. Bravo, Mircea!

Băbacul a fost primul şef de stat care a adus o republică înfloritoa­re la sapă de lemn − prima şi, ecologic, cea mai curată sapă din lume!

Primul şi-a dat sama că lucoarea vine din Asfinţit (Asfinţitul Romî­nesc). Ca romîn onest (şinstit, închinat), a luptat năzdrăvăneşte împotriva rămăşiţilor burghezo-proletcultiste sovietice în cultura noastră naţională. Voinicul năzdrăvan a distrus pînă la temelie sau le-a trîntit la pămînt (pe burtă, cu mînile la ceafă): toate teatrele din ţară, literatura, studioul „Moldo­va-film”, ansamblurile academice de dans şi cele corale, cluburile şi caselede cultură cu colectivele lor de artişti amatori, bibliotecile şi „Luminiţele” la sate etc. A depus o muncă colosală pentru a lichida toate aceste focare ale întunericului neromînesc. Maladeţ, Mircea! Vorba rusului: Молодец против овец, а против молодца сам овца!

Mircea Snegur e primul zidar, care, împreună cu nenea Serafim, a construit o obşcejitie pentru Limba noastră cea Romînă. Ca să nu stee sărmana pe sub garduri, ca o străină, la ea acasă. Tot primul своевременно a evacuat tînăra generaţie în instituţiile de învăţămînt de peste Prut, unde a adăpat-o masiv la puţul nesecat al culturii mareromîneşti, îngrădind-o, таким образом, de ugroza şi vliania moldovenismului maliţios (răutăcios) şi înapoiat. A po-stuchit foarte corect că a ascultat povaţa Leonidei Lari (înţeleapta ceea care s-a cununat cu statuia lui Ştefan cel Mare):

„ Fii mai viclean, pătrunde-n tainele frăţeşti –

De ai copii, acasă să nu-i mai creşti,

Neapărat, de mici să-i duci la Bucureşti

Şi să-i întorci romîni la case părinteşti!..”

Despre faptele eroice şi binele, pe care 1-a făcut primul preşedinte pentru ţară şi neam, putem grăi mult şi bine pînă la a treia pogorîre a lui Iisus pe pămînt. Caroce, cu Băbacul nostrum Moldova a făcut un salto mortalis spre vîrfurile cerului (lumea cealaltă), devenind cea mai bogată şi civilizată ţară de pe Glob şi chiar din întreaga Gaură Neagră a Galaxiei noastre, întrecînd cu mult cele mai înaintate ţări ca Negritania şi Ciucce­nistan.

Acum ai înţeles şi tu, chiombule, cît de bolfos e prinosul lui Mircea Ivanovici la propăşirea ţării tale, întru fericirea poporului tău?!

Vrei şi tu să împărtăşeşti ideile, să urmezi childa patriotică a Ma­relui Bărbat al neamului?!

Dacă da, atunci nu te scobi mult în nas! Ridică-ţi cozîrocul cartu­zului de pe ochi, ia-ţi călcîiele subsoară şi dăi zor după „Labirintul desti­nului!”.

Preţul cărţii e de rîs. Doar numai 300 de lei bucata! În euro sau dolari această sumă e şi mai mizerabilă. Cumpărătorii din păturile social vulnerabile (calicii, şomerii şi pruncii de ţîţă), vinerea după ploaie şi la sărbătorile de Paştele Cailor, vor beneficia de reduceri colosale la preţuri. Cartea poate fi de mare folos şi pentru necărturari, mai cu samă, pentru sărăcimea care nu poate achita datoriile la „Termocom”. Cu ea poţi încălzi casa vreo cîteva zile la rînd, făcînd foc în sobă sau în „burjuică”.

Daţi năvală, stimaţi cititori! Librăriile de carte romînească vă aş­teaptă şi iarna cu uşile şi ferestrele larg deschise! Nu staţi cu spatele la norocul ce vă paşte, la truda înţeleaptă a Marelui Conducător. Căci o înţe­lepciune populară oltenească ne învaţă: „Nu scuipa în puţul fără ghizduri, că lesne poţi zbura să beai apă din el!” Nu fiţi boi încălţaţi! Folosiţi-vă de roadele naturii şi ale gîndirii bărbaţilor iluştri ai neamului întru prosperarea Domniilor Voastre!

Coneţ reclamî.

(Va urma)

Обсудить