Imaginea liderilor politici din Moldova

Partea I. Voronin, Filat și Lupu. Evoluții și prăbușiri

Dintr-o perspectivă pur imagologică, Vladimir Voronin rămîne unul dintre cei mai longevivi și mai complecși lideri politici din Republica Moldova.

În 1994-2009 imaginea lui Voronin a evoluat de la cea de revoluționar, continuator al cauzei leniniste, care promitea restaurarea socialismului, la cea de Tată al națiunii (папа) statalist, moldovenist, urmașul lui Ștefan cel Mare. Doctrina pe care o îmbrățișase Voronin era un fel de național-comunism, îmbibat generos cu idei moldoveniste.

Imaginea lui Voronin se ține pe cîțiva piloni:

Imaginea de Tată al națiunii care a distrus crima organizată, a redus sărăcia (sărăcia absolută a scăzut de la 68% la 26%, conform datelor oficiale care trezesc anumite dubii), a unit puterea și opoziția în numele consensului național (în 2005), a venit cu inițiative privind unificarea țării (federalizarea în 2002, planul Cozac în 2003, legea privind statutul Transnistriei din 2005), și-a apărat țara de „dușmani” (adică de Rusia, intrînd în războiul gazelor și a vinului, și de România cu care a intrat în aprilie 2009 în război diplomatic). Tot el a declarat cursul spre integrarea europeană.

Chiar și cei mai feroce oponenți ai lui Voronin recunosc, că acesta a făcut în planul apropierii de Occident categoric mai mult, decît toți politicienii de pînă la el.

Anume Voronin a declarat că integrarea europeană este vectorul strategic al țării, a semnat Planul de Acțiuni RM-UE, a favorizat deschiderea misiunii UE la Chișinău, a susținut misiunea EUBAM și blocada economică a Transnistriei, a semnat Planul de acțiuni cu NATO (IPAP), ceea ce, indiferent de interpretări, reprezintă un pas categoric spre integrarea euroatlantică, deoarece presupune introducerea mai multor standarde NATO în învățămîntul militar și în armată.

Pentru a-și sublinia propria forță și autoritate, Voronin a hărțuit dur opoziția, cel mai dureros lovind pe segmentul de centru și centru-stînga. Astfel, aproape toți liderii politici din RM au avut dosare penale Roșca, (PPCD) Filat (PLDM), Formuzal (bașcanul avea cel puțin 8 dosare), Andronic (PPR), Urechean (AMN), Ion și Eduard Mușuc (PSD), Morev (PSM) etc. Unii au făcut și pușcărie (Pasat, Modîrcă, Șarban). Alții au fost reținuți de organele de drept – A. Popov, E. Mușuc. Mulți politicieni și businessmeni au fugit peste hotarele țării: Ion Babii, Valeriu Pleșca (apoi va reveni, fiind și promovat), Ivan Burgudji, Ion Mușuc, Victor Morev (Dosarul a fost deschisîn 2005 după ce Morev, fiind deputat PCRM, l-a criticat pe Voronin pentru noul său curs politic).

Monitorizările efectuate de Centrul de Jurnalism arătau că Voronin uneori apărea de zece într-un singur buletin de ştiri. În toate cazurile – laudativ, fără nici o notă critică. Toate acestea au dus la crearea unui adevărat cult al personalității, amplificat și de frica enormă pe care o aveau subalternii și liderii opoziției față de Voronin. Pe alocuri, se ajunge la grotesc: în decembrie 2004, Voronin ceruse să nu mai fie mediatizat atât de des la televiziunea publică ”Moldova 1”, însă, a păţit-o ca Turkmenbaşi - jurnaliştii de acolo au refuzat să se supună, pretinzând că sunt independenţi! http://ziar.jurnal.md/2011/09/06/nicolae-negru-filat-basi/ Docil, Voronin s-a supus acestei decizii a jurnaliștilor…

Voronin are un talent deosebit în lansarea diferitor megaproiecte, unele cu finalitate incertă: „Satul moldovenesc”, „Orașul vinului”, „Combaterea sărăciei”, „Unificarea țării”, “Gazificarea Republicii”, “Internet - în fiecare școală”, „Moldova Europeană”, „Giurgiulești ca poartă spre Marea Neagră”, „Reconstrucția mănăstirilor Căpriana și Curchi”, etc. Chiar și în opoziție, Voronin vine cu idei și proiecte de anvergură: “Proiectul Moldovenesc”, „40 de orașe”. La capitolul proiecte Voronin îi ”bate” categoric pe toți oponenții politici.

Imaginea de “urmaș” al lui Ștefan cel Mare

Mai multe sondaje, inclusiv Gallup, demonstrau că Ștefan cel Mare este considerat de majoritatea populației ca cel mai popular simbol național. Polittehnologii PCRM au reușit imposibilul: asocierea lui Voronin cu mitul lui Ștefan cel Mare. În acest sens, s-au operat mai multe acțiuni, toate avînd un caracter sistemic bine gîndit. Ne referim aici la portretul lui Ștefan cel Mare în biroul președintelui, călătoriile sale la muntele Athos, vizitat și de Ștefan cel Mare, vizita la Putna, reconstrucția mănăstirii Căpriana (ctitorită de Ștefan cel Mare) și Curchi, atitudini dure față de „tătari” , adică față de Transnistria și Rusia, apoi față de valahi (România), unde s-a încercat chiar susținerea propriului “domnitor”, adică proiect politic numit Asociația Moldovenilor. Tot Voronin a lansat portul Giurgiulești (un fel de proiecție a Chiliei, avînd semnificația simbolică de ieșire la Marea Neagră, pentru care a luptat atît timp Ștefan), a pedepsit dur „boierii” - adică miniștrii, care erau permanent schimbați. La fel a fost lansată moneda comemorativă Ștefan cel Mare. Apoi, C. Starîș a lansat filmul "Неизвестный Штефан" în care se fac asocieri subliminale între Voronin și Ștefan cel Mare. Trebuie să recunoaștem că acest mit îi oferă lui Voronin un gen de sacralitate și infailibilitate în ochii populației. În consecință, V. Voronin aproape 13 ani consecutiv (cu mici întreruperi în dececembrie 2009- aprilie 2013, când s-a plasat pe locul II) menține cel mai înalt rating personal și prezidențial.

„Urmașul” lui Lenin

Voronin reușește să se asocieze și cu liderul proletariatului mondial, legitimîndu-se inclusiv și din tradiția marxistă. Aici includem și denumirea partidului, simbolica, doctrina marxistă, structurile organizaționale (pioneri, comsomol), depunerea anuală de flori la monumentul lui Lenin, sărbătorirea revoluției din octombrie. În 2005 Voronin reușește imposibilul - pentru a evita revoluția oranj, declară că revoluția este PCRM, dușmani fiind declarați Urechean, Diacov, Braghiș („coloana a cincia a Moscovei”, nomenclatura sovietică care a trădat idealurile socialismului). În iunie 2013 Voronin declară că pregătește revoluția de catifea. În acest sens, deja în iunie-iulie PCRM se declară un urmaș al tradiției bolșevice care este prezentată drept o doctrină modernistă, creativă, revoluționară, democratică.

Deși pare la prima vedere că aceste 2 imagini diferite de urmaș sunt incompatibile, lui Voronin îi reușește să le îmbine cu succes, promovându-le separat pe segmentele respective.

Voronin în opoziție

Nimerit în opoziție, Voronin a resimțit o scădere dramatică a ratingului. Liderul PCRM s-a adaptat cu greu noului statut. Lipsit de pîrghii și resurse, Voronin este părăsit de mai mulți deputați și miniștri, printre care unii fiindu-i foarte apropiați (Z. Greceanîi, I. Dodon, V. Mișin, S. Sîrbu). Alianța a lovit sistemic în liderul PCRM. Inițial, s-au prezentat moșiile lui Voronin de la Țiganca, cheltuielile fabuloase ale lui Oleg Voronin (datele de pe cardul bancar au fost generos oferite de Păpușar), apoi, prin ziarul ”Timpul” s-a lansat informația că Voronin a decedat (aluzie că ar fi prea bătrîn). Mai recent, au fost organizate conferințe de presă prin care Voronin era acuzat de omor. Chiar și Rusia păstrează o neutralitate primejdioasă pentru destinul acestui lider politic, cochetînd la modul direct cu Lupu, Dodon și chiar cu Filat.

Voronin, cărui i se atribuise imaginea de Tată al moldovenilor, se transformă încet într-un Bunel pus pe glume și declarații incendiare. Totuși, criza permanentă și eșecurile AIE au creat la populație așteptări de ”mînă forte”. Or, ”mîna forte” se asociază perfect de imaginea lui Voronin care ne promite revoluție. Voronin, care inițial a schimbat radical vectorul politicii externe, refuzînd aderarea la Uniunea Rusia-Belarusi, a reușit astăzi să impună o nouă agendă geopolitică - Uniunea Euro-Asiatică, îmbrățișată de 50% din electorat. Și asta în condițiile în care PCRM este practic lipsit de mass-media. Și dacă V. Voronin a reușit să demareze proiectul european, de ce să nu presupunem, că ar putea promova și acest proiect euro-asiatic care ar schimba din nou cursul geopolitic al țării?

Să nu uităm, că ratingul PCRM în aprilie 2013 a ajuns la 53%!

Erorile lui Voronin

Desigur, Voronin care avea un rating de încredere de 73% în martie 2002, a menținut în jur de 60% încredere pînă în februarie 2005 (63% în acea perioadă). De fapt, liderul PCRM reprezintă un fenomen unic în politica moldovenească. Caracterul său autoritar, limbajul plastic, umorul rural accesibil, capacitatea de a expune proiecte clare și comprehensibile, acțiunile de anvergură l-au plasat mult deasupra majorității oponenților politici. Umorul îi diminua caracterul autoritar, amplificîndu-i autoritatea. Chiar și astăzi majoritatea liderilor AIE îl imită pe Voronin, încercînd să fie chiar ei un fel de Voronin colectiv.

Totuși, Voronin a avut și erori strategice grave care i-au afectat puternic imaginea:

- conflictul direct cu Rusia în 2005-2007 care i-a predestinat cariera;

- asocierea de revoluțiile oranj în 2005. Deși pe o perioadă scurtă tehnologia a fost eficientă, astăzi liderul PCRM suportă consecințele, creîndu-și rivali implacabili pe eșichierul de stînga și extrema stîngă (PSD, PSRM, PCM, Liga Tineretului Rus, Partidul Regiunilor);

- activitățile economice ale lui Oleg Voronin (asocierea de V. Plahotniuc și alți oligarhi, privatizări dubioase, preluări raider ale businessului, gen ORT, Victoriabank , Moldavghidromaș, carierea Cosăuți, etc);

- evenimentele din 2009. Aici, Voronin a demonstrat inițial aroganță, apoi debusolare ca, în fine, să amnistieze toți participanții la evenimentele din aprilie. Electoratul a perceput acest comportament ca un semn de slăbiciune, fapt care a oferit puncte opoziției;

- schimbările frecvente ale pozițiilor politice. Astfel, Voronin merge ba spre Est, ba spre Vest, ba iarăși spre Est. Ba critică AIE, zicînd că este nelegitimă, ca mai tîrziu să ceară coaliție largă cu partidele AIE. Fiind contra republicii prezidențiale, în iunie 2010 liderul comuniștilor era gata să susțină modificarea Constituției în legislativ ca, mai apoi, iarăși să-și schimbe poziția.

Oricum, Voronin rămîne cea mai puternică locomotivă politică din R. Moldova, fiind capabil de a se menține cel puțin un ciclu electoral (2014).

Vlad Filat – mișcarea este totul

Filat își promovează imaginea de lider proeuropean, tînăr reformator, existînd anumite tentative de asociere cu imaginea unor mari lideri. Totodată, Filat se poziţionează ca un lider puternic, energic, dinamic, luptător cu comunismul (2008-2009) și cu corupția din sistem (2011, 2013).

Imaginea sa de lider proeuropean a fost amplificată prin întîlnirile cu vice-preşedintele SUA Biden, președintele comisiei UE J. M. Barosso, cancelarul RFG A. Merkel. Acești înalți demnitari de stat venind în premieră în Republica Moldova, la invitația lui Filat. A fost pentru prima dată în istoria țării, cînd lideri de o asemenea anvergură vizitau RM. Tot Filat a scos sîrma ghimpată de pe Prut, a semnat Tratatul privind regimul de frontieră cu România, a promovat micul trafic de frontieră cu statul vecin, stîrnind reacții virulente din partea lui M. Ghimpu. Sondajele IPP din aprilie 2013 confirmă teza noastră - 38% din respondenți (majoritatea) îl asociau pe Filat cu integrarea europeană.

Forţa şi imaginea de lider puternic s-au prefigurat iniţial în 2008-2009, când liderul PLDM a organizat zeci de mitinguri de protest, mobilizînd zeci de mii de alegători. Lupta a atins punctul culminant la 7 aprilie 2009. Pentru a-și accentua forța și imaginea de luptător cu corupția, Filat și PLDM propun legi privind zonele off-shore, imunitatea deputaților, lichidarea judecătoriilor economice, legi referitoare la instituțiile financiare adoptate de către guvern, prin asumarea răspunderii de către prim-ministrul Filat. În consecință, în 2011 acționarii MAIB și-au recăpătat acțiunile.

Imaginea de lider puternic a fost promovată prin anumite asocieri cu președintele rus V. Putin. Filat poartă ceasul pe mîna dreaptă și ține „Niva” în garaj, la fel ca V. Putin face exerciții de forță la bară, călărește calul lui Voronin, inducînd ideea că este următorul lider național, conduce scuterul la viteză, participă la exerciții militare, vine în zonele cuprinse de calamități, ajutînd chiar la salvarea victimelor. Totodată, Filat a menținut 3 ani la rînd primul rating prezidențial, fiind urmat de V. Voronin, avînd și cel mai mare rating personal (în jur de 18-20%).

Dar Filat a avut și erori dramatice, printre care aș menționa cîteva mai importante:

  • la negocierile privind formarea AIE, a cedat Ministerul Economiei, ceea ce din start l-a lipsit de pîrghiile necesare guvernării eficiente;
  • a pornit războiul politic contra oligarhilor din guvernare, fiind totalmente nepregătit. Ca efect, a pierdut de două ori războiul, fapt care i-a știrbit mult din imaginea luptătorului;
  • nu și-a asumat clar un proiect politic, economic sau social. Proiectul ”Moldova fără sărăcie” așa și nu a fost implementat eficient;
  • echipa PLDM a fost selectată neinspirat. În consecință, unii l-au trădat, trecînd la solda păpușarului;
  • s-a axat mult pe promovarea calităților personale, fără a-și promova eficient realizările guvernului:

- progresele în itinerarul european (MAEIE;)

- atragerea a circa 2 miliarde dolari granturi și credite care au permis supraviețuirea țării pe timp de criză și demararea unor proiecte de infrastructură (drumuri, reparații de școli, grădinițe, obiectele de menire socială). (Cancelaria de stat, MAIEI);

- creșterea economică cumulativă care în 2009 -2012 a fost de peste 14%. Deficitul bugetar de 15% în 2009 a fost redus până la 2,1% în 2012;

- relansarea negocierilor pentru soluționarea conflictul transnistrean în formatul 5+2, care au fost blocate timp de 5 ani;

- reformele demarate în MAI, ME, sănătate, serviciul vamal și chiar în justiție

Astăzi Filat trece printr-o criză de imagine. PD îi altoiește imaginea de “lider corupt”, “cadavru politic”, “contrabandist”. Aceste idei sunt zilnic promovate de zeci de bloggeri plătiți de păpușar, precum și de unele partide afiliate gen PL, Partidul Popular, PAD, etc. Lovituri dure îi aplică PCRM și ”Antimafia”. Totodată, Filat resimte o izolare informațională. De fapt, avînd cel mai mare partid politic de pe eșichierul de dreapta (31 deputați, 350 primari, vreo 16 președinți de raioane), lui Filat îi este sortit să rămînă o perioadă îndelungată în topul procesului politic moldovenesc. Întrebarea este alta: cu ce proiecte și idei va veni liderul PLDM? Ce poziții va deține? Care va fi echipa de suport a liderului?

Totuși, Filat mai poate fi locomotiva partidului, cît și lider de top dacă va fi flancat de o echipă serioasă (Leancă, Recean, Gherman, Sandu etc.) și va demara reforme de anvergură în propriile instituții, în special la vamă, fisc, interne.

Marian Lupu și arta echilibrului politic

În 2009 Marian Lupu se afișa cu imaginea unui lider intelectual, “șarmant” (imaginea lui Tony Blair), “statalist”, speranță a moldoveniștilor, “pacificator” (“războiul politic trebuie oprit”), unic candidat la funcția de președinte al țării din partea AIE (în campania din 2009 PCRM făcea aluzii că Lupu este următorul președinte al țării). Deci, Lupu, în premieră, aproape 6 luni de zile, acumula încrederea atît a cetățenilor de pe dreapta, cît și de pe stînga eșichierului politic. Imaginea de lider pacificator îl plasa pe Lupu, cel puțin în vara-toamna lui 2009, deasupra tuturor forțelor politice, oferindu-i un statut de ”arbitru național”. În decembrie 2009 Lupu acumula 51% încredere, devansîndu-l și pe Vladimir Voronin, cu atât mai mult pe ceilalți lideri politici. Grație aspectului fizic impozant, Lupu era perceput bine de electoratul feminin, în special de femeile cu studii din zonele rurale care ușor cădeau pradă capacității unice a acestui politician de a structura mesaje îmbibate generos cu neologisme și presărate consistent cu un accent dîmbovițean. De fapt, Lupu are un talent deosebit de a vorbi pe orice temă fără a spune ceva. Nu cred că aș exagera, dacă aș spune că imaginea lui Lupu a fost produsul de PR al ideologilor PCRM. În afara PCRM-ului, imaginea lui Lupu a început rapid să se erodeze.

Marian Lupu a reușit o perioadă restrînsă de timp (2009-2010) să păstreze imaginea unui tip rațional, moderat, cult, chiar elitist. Grație acestui fapt, era perceput relativ bine atît în UE (a lucrat la programul TACIS), cît și în Rusia. În 2010 Moscova a depus eforturi constante pentru a-l promova pe Lupu la funcția de președinte. PD chiar reușește să obțină un tratat de colaborare cu Edinnaia Rossia - partidul de guvernare condus de V. Putin, creînd astfel frustrări în rîndurile PCRM.

Și totuși, Marian Lupu a avut mai multe erori strategice. În patru ani de guvernare AIE, Lupu nu a venit nici cu o inițiativă memorabilă, nu a promovat nici un proiect politic. Vorbind despre „pace și consens național”, Lupu a susținut mai multe inițiative contra PCRM, amplificînd războiul politic. Apropierea de “unionistul” Ghimpu și susținerea mai multor inițiative liberale i-a erodat constant imaginea de „statalist”. Intrarea în AIE-2 l-a lipsit de suportul Moscovei și, deci, de votul rusolingvilor și filorușilor. Lovitura de grație s-a produs după votarea Legii privind egalitatea de șanse care l-a lăsat pe Lupu fără suportul Bisericii (Mitropolia Moldovei), mai fiind inițial supus și excomunicării mici (alături de alți lideri AIE).

Pe lângă toate astea, Marian Ilici s-a contopit prea mult cu imaginea lui Vladimir Plahotniuc, ieșind de fiecare dată în apărarea acestuia atît când era vorba de atacurile raider, cît și cu alte ocazii. Or, în iulie 2009 tot Marian Lupu îl acuza pe Plahotniuc de afaceri dubioase. Mai mulți bloggeri și jurnaliști afiliați PD, aveau undă verde la critici dure în adresa liderului democrat.

Unul din aceștia, l-a și comparat cu un bou. De fapt, Lupu a cedat benevol oligarhului șefia reală a partidului. În primăvara anului 2013 s-a produs demisia liderului PD din funcția de spicher, ca urmare a demisiei guvernului, regizată de păpușar. Cu alte cuvinte, păpușarul l-a sacrificat pe Lupu de dragul propriei răzbunări. Pierzînd de-facto controlul asupra partidului, Lupu are prea puține șanse să se mai mențină în topul ierarhiei politice. Ratingul său după 2009 a cunoscut o permanentă involuție (51% în noiembrie 2009, 34% în mai 2011, cînd era și președinte interimar și spicher, 21% în aprilie 2013). Lupu este cazul clasic al ratingului conectat la funcție. Respectiv, fără o funcție, Lupu nu mai poate fi eficient în calitate de locomotivă a PD. Mai important, însă, este faptul că Lupu nu manifestă voință politică, apărînd în ipostaza unui simplu transmițător al mesajelor scrise în hotelul ”Codru”. Este un caz clasic al formei fără de conținut.

În consecință, pentru a se menține în top, Lupu va trebui să dea dovadă de multă voință, care, din păcate, îi lipsește cu desăvîrșire. În asemenea circumstanțe, la următorul Congres al PD, ar putea fi detronat și substituit prin Corman, Candu, sau altcineva din anturajul oligarhului.

Va urma….

Обсудить