Dionisie Gulkin: tribun al Basarabiei în Duma Imperială rusă

Se consacră jubileului de 160 ani, de la nașterea lui Gulkin Dionisii Petrovici, deputat al țăranilor din gubernia Basarabia,
în Duma a treia de Stat a Imperiului  Rus, luptător consecvent împotriva nelegiuirilor autorităților țariste.

 

 

Discursul din 22 februarie 1910, la ședința Dumei a treia de Stat a Imperiului rus,

 al deputatului din partea țăranilor guberniei Basarabia Gulkin D.P. și posibilitatea

 tragerii lui la răspundere penală.

(În august 1910, Ministrul Afacerilor Interne al Imperiului rus Stolâpin P.A.1 a examinat dosarul Nr.4167 din 9 august 1910 al Departamentului Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului rus, cu titlul: „Despre tragerea la răspundere penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia Gulkin D.P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale nr. 4 din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev” și a semnat concluzia la dosar. După care l-a înaintat spre examinare Consiliului de Miniștri, cu a cărei concluzie dosarul a fost înaintat pentru Înalta apreciere, Împăratului Rusiei Nicolai al II-lea).

Intentarea cauzei penale împotriva lui Gulkin D.P a fost inițiată de clanul moșierilor Krupenski, care ținea sub control întreaga Basarabie și care prin intermediul Partidului de Centru din Basarabia, controlat de ei, l-au promovat în Duma de Stat. Ei voiau să folosească capacitățile acestui țăran de naționalitate rusă din Telenești, cu credință în Tătuca–Țar, în scopurile lor politice. Dar în mai 1909 Gulkin D.P iese de sub controlul lor, se declară deputat independent și devine un adevărat tribun al poporului.

 Dacă Gulkin D.P. ar fi fost condamnat conform cauzei penale inițiate, el ar fi fost lipsit de mandatul de deputat.

Trebuie de menționat că tentativa forțelor reacționare din Basarabia de a se răfui cu deputatul țăranilor basarabeni în Duma imperială rusă, Gulkin D.P., a eșuat și nu a reușit să frângă voința acestui om drept, viteaz și înțelept. Până la expirarea împuternicirilor sale de deputat, la 9 iunie 1912, sub cupola Palatului Taurida din Sanct Petersburg, unde aveau loc ședințele Dumei de Stat a Imperiului rus, de mai multe ori a răsunat vocea deputatului țăranilor din gubernia Basarabia, Gulkin D.P. în apărarea drepturilor moldovenilor și a altor popoare alogene, a celor de religie neortodoxă, a țăranilor și a muncitorilor, împotriva nelegiuirilor autorităților țariste.

„Noi, rușii, săvârșim acte de violență față de un popor atât de integru ca moldovenii. Cum am putea atunci să atragem de partea noastră popoarele ne ruse, ca să muncească cinstit împreună cu noi întru binele statului, când noi ne batem joc de ele”. (Sesiunea 4-a, ședința 18-a din 12 noiembrie 1910).

„Eu consider, ca om rus ce sunt, ca cetățean rus onest, mie mi-ar fi rușine dacă nu aș spune despre toate acestea în Duma de Stat”. (Sesiunea 4-a, ședința 50-a,din 04.02.1911).

„... dacă aș fi exclus definitiv din Dumă, nu aș fi de acord să tac, atunci când nu tace poporul”.

(Sesiunea 4, ședința 99,din 22.04.1911).

„ ... îi iubesc pe moldoveni și îndeobște îi iubesc fără excepție pe toți alogenii, cum li se zice, iubesc toate popoarele conlocuitoare din Rusia, ne ruse, ca pe frații și copii mei, așa și pe moldovenii mei basarabeni”. (Sesiunea 4-a, ședința 50-a,din 4 februarie 1911).

„…dacă se înfăptuiește rusificarea forțată a alogenilor, asta nu o face poporul, poporul rus nu dorește nicidecum așa ceva, ci o face o clică de impostori care seamănă discordie și vrajbă printre cetățenii ruși.” (Sesiunea 5-a, ședința 73-a din 22 februarie 1912).

 

                „Eu întreb: de ce Duma de Stat nu a binevoit ca în tot acest răstimp să facă să treacă proiectul de lege cu privire la abolirea pedepsei cu moartea sau alte proiecte de lege necesare țării? De ce Duma de Stat nu a împroprietărit țăranii cu pământ? (Sesiunea 5-a, ședința 109-a din 18 aprilie 1912).

                „Repet, dați-le țăranilor pământ, și dați-le în Rusia europeană, dar nu-i goniți la Răsăritul Îndepărtat. Numai în felul aceasta veți liniști țărănimea, ci nu cu pluguri cu aburi și cu locomobile.” (Sesiunea 5-a, ședința 108-a din 17 aprilie 1912).

„Din câte înțeleg eu, Rusia noastră este o țară a circularelor și a hotărârilor obligatorii, Rusia este țara luării de mită și a estorcării, Rusia este țara samavolniciei, Rusia este țara pogromurilor, a pedepsei cu moartea, și poporul nu are la ce se aștepta de la actuala Dumă”. (Sesiunea 5-a, ședința 71-a din 18 februarie 1912).

„Așadar, domnilor, Duma de Stat, majoritatea burgezo-moşierească a Dumei de Stat, după cum a botezat-o membrul Dumei Gheghecikori, a susținut poporul tot așa cum îl susține frânghia pe cel spânzurat”. (Sesiunea 5-a, ședința 75-a din 24 februarie 1912).

”Discursurile de opozant și proveniența țărănească l–au făcut pe Gulkin în una din cele mai strălucite figuri din Duma de Stat de legislatura a treia”, -  menționează Iana Anatolievna Sedova în cartea sa «Октябрический режим». Том. 1, Москва, 2018, pag. 421.

La analiza multor probleme examinate de Duma a treia de Stat, Ia. A. Sedova îl citează pe deputatul țăranilor basarabeni. (În două volume ale cărții sale, care conțin 2 100 pagini, Ia. A. Sedova îl menționează pe D. P. Gulkin de 135 de ori, inclusiv de 62 ori citează discursurile lui D. P Gulkin în Duma de Stat. – A.G.).

I. Deputatul moldovenilor basarabeni în Duma imperială rusă.

 Gulkin D.P. (1861-1947), deputat din partea țăranilor guberniei Basarabia în Duma de Stat de legislatura a treia, a Imperiului Rus (în anii 1907-1912), de naționalitate rus, ortodox de rit vechi rus, din târgușorul Telenești, județul Orhei, gubernia Basarabia, țăran fără pământ, arenda 4 desetine de pământ moșieresc. Timp de 15 ani până la alegerea în Duma de Stat a fost judecător al judecătoriei de plasă (judecata țărănească), din plasa Telenești, a fost ales membrul curții de jurați a Tribunalului regional Chișinău. Până în mai 1909 a fost președinte al organizației de plasă a Uniunii poporului rus. Nu avea studii, nu a terminat nici măcar școala primară. A fost un autodidact. Citea foarte mult și avea cunoștințe profunde în istorie, literatură, filosofie. A adunat o bogată bibliotecă. Era abonat la ziare în limba franceză ce se editau la Paris. Cunoștea limbile: germană, franceză și română. Vorbea, citea și scria în limba evreilor Basarabiei, în idiș. Era un om profund religios și drept. Un bun cunoscător al religiei ortodoxe și în special a celei de rit vechi. Dumnezeu sau natura l-au înzestrat cu o memorie bună și o minte ascuțită, cu un talent oratoric și un simț fin al umorului.

Ca deputat al țăranilor guberniei Basarabia în Duma de Stat de legislatura a treia, a Imperiului rus, Gulkin D.P., a fost unicul apărător al drepturilor și demnității moldovenilor basarabeni în organul legislativ suprem al Imperiului rus. Practic în fiecare al doilea discurs al său, din cele 225 discursuri rostite de el la ședințele plenare ale Dumei de Stat, sunt abordate problemele Basarabiei și ale țăranilor moldoveni care l-au delegat în Duma imperială rusă, precum și problemele muncitorilor și țăranilor, ale popoarelor alogene, ale celor de religie neortodoxă. Discursurile sale erau des întrerupte de aplauze și de 56 de ori cu strigăte ”Bravo!” (Textele discursurilor sale în Duma de Stat cuprind peste 450 pagini).

Gulkin D. P. și-a îndeplinit cu demnitate obligațiile sale de deputat față de alegătorii săi.

Când citești textul discursului lui D.P. Gulkin din 22 februarie 1910, la ședința Nr. 53, sesiunea 3-a, a celei de a treia Dume de Stat a Imperiului rus, ai impresia că acesta este discursul unui răzvrătit, sau al unui social-democrat.

                Fiind adus în Dumă de Uniunea Poporului Rus și de Partidul de Centru al Basarabiei, D.P. Gulkin până la mijlocul lunii mai 1909, era nevoit la indicația șefilor săi de partid să vorbească de la catedra Dumei de pe poziții proguvernamentale, împotriva cadeților, social-democraților, celor din partidul muncii și altor fracțiuni și grupe progresiste. Aceasta îi crease faima de deputat-țăran reacționar și monarhist convins.

Faptul că colegii săi din fracțiunea moderaților de dreaptă, atunci când în iunie 1908 a propus ca moldovenilor din Basarabia să li se permită predarea pentru doritori a limbii moldovenești în școlile primare, l-au silit să renunțe la propunerea sa. Aceasta a dat o primă fisură în relațiile sale cu colegii de fracțiune. (În articolul ”Limba locală în Basarabia”, scris de el în seara zilei de 12 noiembrie 1910 și publicat respectiv la 17 și 18 noiembrie 1910 în ziarele ”Bessarabskaia jizni” și ”Bessarabeț”, D.P. Gulkin menționa: „... eu de la începutul primei sesiuni a Dumei a treia de Stat m-am străduit să fac ceva pentru Basarabia și în special pentru moldovenii care m-au ales în Dumă.”

În cadru examinării proiectului de lege „ Despre comunitățile ortodocșilor de rit vechi”, (mai 1909), în care colegii săi de fracțiune și-au permis atacuri dure și înjositoare la adresa coreligionarilor săi, îl fac să primească o hotărâre radicală și D.P. Gulkin iese din fracțiunea națională rusă (noua numire după fuziunea moderaților de dreapta cu grupul național rus), și se declară deputat independent. El de asemenea părăsește Uniunea Poporului rus.

La 10 noiembrie 1910 la examinarea articolului 16 a proiectului de lege „Despre școlile primare”, D.P. Gulkin a propus ca și moldovenilor din Basarabia să li se acorde dreptul la școală primară în limba maternă. Pentru această propunere D.P. Gulkin a fost exclus din Partidul de Centru din Basarabia. Dar după expresia liderului mișcării naționale din Basarabia Ion Pelivan: „Gulkin deveni simpatic pentru orice suflare românească din Basarabia”.

„Noi confirmăm că Gulkin, cel care a apărat interesele limbii moldovenilor, este un adevărat reprezentant al națiunii moldovenilor”, menționa gruzinul E.P. Gheghecikori2, liderul fracțiunii social-democrate, la 12 noiembrie 1910, la ședința 18-a, sesiunea a 4-a Dumei a treia de Stat.

 (La 12 noiembrie 1910, la 12 popoare din Imperiul rus și anume: lituanienilor, polonezilor ,nemților, tătarilor, estonienilor, letonilor, armenilor, gruzinilor, cehilor, bureaților, calmâcilor și evreilor li s-a acordat dreptul la școală primară în limba maternă. Sub influența celor 8 deputați reacționari din Basarabia, propunerea lui D.P. Gulkin a fost respinsă. Moldovenilor, ucrainenilor, belorușilor și popoarelor musulmane (cu excepția tătarilor) li s-a refuzat acest drept, care a fost permis celor 12 popoare menționate mai sus).

„Pentru cei ce cunosc trecutul Basarabiei,  nu este un secret că, în momentele grele pentru elementul românesc de aici, unii străini au îmbrățișat cauza lui dreaptă cu devotament și sinceritate.

Relevăm astfel cererea lui D. Gulkin, făcută în Duma rusească la ședința de la 10 noiembrie 1910, ca să se acorde și românilor din Basarabia dreptul de a învăța în școală în limba lor maternă, așa cum legea ce se discuta în Dumă acorda acest drept armenilor, gruzinilor, tătarilor etc.”, - menționa, într-un articol publicat în ziarul „România Nouă”, nr.  171 (394), din 25 decembrie 1926, Leon T. Boga, istoric și publicist român, care înainte de anul 1940, timp de mai bine de 20 ani a fost director al Arhivelor Statului din Basarabia.

                La examinarea în lectura a treia a proiectului de lege „Despre școlile primare”, la 4 februarie 1911, la ședința nr. 50, sesiunea a patra, a Dumei de Stat de legislatura a treia, Gulkin D. P. în discursul său, din nou a cerut ca și moldovenilor din Basarabia să li se acorde dreptul la școală primară în limba maternă.

                Despre acest discurs al deputatului țăranilor basarabeni, istoricul rus Grom O. A., din Rostov pe Don, în articolul său din revista „Славянский альманах”, nr. 3-4, din anul 2015, menționa: „Este de remarcat că ritorica de loialitate față de Monarhul rus, din discursurile lui Gulkin, era însoțită de mesaje, care erau identice cu lozincile naționaliștilor moldoveni”.

                Trebuie de menționat că aceasta se poate referi și la alte discursuri ale lui Gulkin D. P. în Duma rusă. (Naționaliștii moldoveni din Basarabia, erau luptători pentru drepturile și libertatea poporului lor asuprit și subjugat de Rusia țaristă. În perioada sovietică, propaganda sovietică i-a transformat pe naționaliștii moldoveni în „dușmani ai poporului”, i-ar pe șoviniștii ruși i-a îmbrăcat într-o nobilă mantie a „internaționaliștilor” – A. G.).

Gulkin D. P., rus de naționalitate, de religie ortodox de rit vechi, s-a născut în Basarabia, în târgul Telenești și și-a petrecut întreaga sa viață printre țăranii moldoveni din Basarabia, care l-au ales ca deputat al lor în Duma imperială rusă, cunoștea problemele și năzuințele lor și fiind un om onest și profund religios, cu un simț înnăscut al dreptății, a apărat cu demnitate drepturile îi libertățile moldovenilor în Duma de Stat a Imperiului rus.

Afirmațiile istoricului rus Grom O. A.,  că discursurile lui D. P. Gulkin conțineau mesaje, care erau identice cu lozincile naționaliștilor moldoveni, care erau luptători pentru drepturile și libertatea poporului lor asuprit, este încă o dovadă că  el era adevăratul reprezentant și apărător al țăranilor moldoveni din Basarabia în Duma imperială rusă.

Din deputat al unei fracțiunii reacționare, deputatul independent Gulkin D.P. se transformă într-un tribun al poporului, într-un apărător al moldovenilor și altor popoare neruse, a celor de credință neortodoxă și a tuturor celor nedreptățiți, în Duma de Stat a Imperiului rus.

Când fostul său prieten și coleg de fracțiune, deputatul populației ruse din Transcaucazia, Timoșkin F.F. se va mira de ce Gulkin D.P. și-a schimbat convingerile, el îi va răspunde în discursul pe problema personală, din 23 mai 1909, la ședința Nr. 119 a sesiunii a 2-a.

Președintele. Cuvânt se oferă pe problemă personală membrului Dumei de Stat Gulkin.

Gulkin (gubernia Basarabia). Membrul Dumei de Stat Timoșkin (o voce din dreapta: prietenul Timoșkin). Da prietenul Timoșkin F.F. se miră de ce eu mi-am schimbat convingerile. Este absolut corect, va da Domnul și le schimba și el, când va afla, că prietenii săi apropiați, membrii Dumei de Stat, suferă de fariseism și ură față de oameni. Eu tot am făcut parte din extrema dreaptă și am cunoscut fariseismul lor, de aceia mi-am schimbat convingerile. Nu mai doresc să le fiu lacheu.

                În alt discurs D.P. Gulkin a spus: „De astăzi voi vorbi numai ceia ce îmi va dicta conștiința mea”.

                În cadrul ședinței Nr. 65, sesiunea 5-a, din 10. 02. 1912., discursul sau a fost întrerupt de aplauze, după cum se vede și din stenograma ședinței. (Din stânga aplauze și voci: bravo, noul convertit Savl,3 gălăgie în dreapta). Partea stângă a Dumei de Stat îl compară pe D.P. Gulkin cu apostolul Pavel, pe cale el îl citează în multe din discursurile sale.

                În timpul discursului lui D.P. Gulkin, în cadrul ședinței din 18. 02. 1912, cineva din deputații de dreapta a strigat în adresa deputatului de la gubernia Kutaisi Gheghecikori E.P., liderul fracțiunii social-democrate: „Este elevul Dumneavoastră?” Fostul deputat de extremă dreaptă și monarhist convins, devenise un om cu idei progresiste ale epocii sale, cu mult depășind epoca sa.

                Fiind un om curajos, el critică moravurile poliției din provincie, a birocrației țariste și politica Guvernului țarist. Fiind un observator fin al evenimentelor din epoca sa, în discursurile sale în Duma de Stat el descrie tablourile reale ale vieții sociale din gubernia Basarabia și Imperiul Rus.

                Dacă în primii ani de activitate a Dumei a treia de Stat, în discursurile sale D.P. Gulkin menționa că el vorbește din numele țăranilor din gubernia Basarabia, ulterior el va menționa că vorbește în numele țărănimii din Rusia, în număr de peste 100 milioane de oameni. Și aceasta își are explicația sa.

Deputați-țărani erau în toate fracțiunile Dumei. În ultimul an al activității Dumei a treia, toți deputații țărani se unesc pentru a promova proiectele de lege, care abordau interesele țărănimii, ignorându-i pe șefiilor lor de partid în care ei își pierduse încrederea. În această perioadă D.P. Gulkin practic devine liderul lor neformal.

               

Despre nelegiuirile autorităților țariste, realitățile vieții din gubernia Basarabia și Imperiul Rus la acea perioadă, aflați din discursul membrului Dumei de Stat din partea țăranilor guberniei Basarabia Gulkin D.P. din 22 februarie 1910. Este important că acestea au fost spuse în Duma de Stat de un rus de naționalitate, de un naționalist rus și din fericire nu șovinist (așa spune despre sine D.P. Gulkin în câteva discursuri în Dumă), de un fost membru al Uniunii Poporului Rus, de un cetățean rus onest. Atunci când după înăbușirea primei revoluții ruse, era o perioadă de dominație a reacției, când erau represați toți cei care ieșeau împotriva regimului țarist.

 Dar la acea perioadă el mai credea în Țarul rus. Către 9 iunie 1912, la expirarea mandatului de deputat se va spulbera și credința sa în Tătuca Țar.

Forțele reacționare au încercat să–l facă să tacă pe acest deputat al țăranilor basarabeni care spunea în Duma de Stat ce–i dicta propria conștiință. Despre aceasta veți afla citind materialele de mai jos.

Trebuie de menționat că urmașii moldovenilor, cărora D. P. Gulkin le-a apărat demnitatea și drepturile în Duma de Stat a Imperiului rus, păstrează amintirea despre pământeanul lor, velicorusul Gulkin D. P., deputatul țăranilor Basarabiei în Duma imperială rusă.

În Muzeul raional de istorie și etnografie din Telenești, care a fost deschis în anul 2014, o expoziție este consacrată lui D. P. Gulkin. Aici sunt expuse fotografii și documente ale epocii când el a activat ca deputat al Dumei de Stat ruse, obiectele lui personale.

La 21 mai 2021, la Telenești, la inițiativa dnei Elena Ilescu, directorul muzeului, s-a petrecut o conferință științifică, consacrată jubileului de 160 ani, de la nașterea lui Gulkin Dionisii Petrovici, deputat al țăranilor din gubernia Basarabia, în Duma a treia de Stat a Imperiului  Rus. Au participat reprezentanți ai Consiliului raional, al direcțiilor de învățământ, cultură, profesorii de istorie a instituțiilor de învățământ din raion, elevii claselor superioare ale liceul „Lucian Blaga” din Telenești, reprezentanți ai intelectualității și presei.

II. Despre nelegiuirile autorităților țariste.

(Discursul lui D.P. Gulkin în Duma rusă, pentru care i-a fost intentată cauza penală).

Discursul membrului Dumei de Stat din partea guberniei Basarabia Gulkin Dionisii Petrovici în cadrul examinării și adoptării raportului comisiei bugetare asupra devizului de cheltuieli (în partea generală) a Ministerului Afacerilor Interne.

Duma de Stat, legislatura a 3-a, sesiunea 3-a,

 ședința 53-a, 22 februarie 1910. Pag. 2002-2013.

Gulkin (gubernia Basarabia). Domnilor membri ai Dumei de Stat. Eu ca țăran și ca reprezentant al țăranilor din gubernia Basarabia, îmi pare și sunt ferm convins, că nici unul din deputații țăranilor nu a vorbit în cadrul examinării prezentului proiect de lege. Prezentul proiect de lege, după cum îmi pare mie se referă mai mult la provincia rusă, i-ar 9/10 din întreaga Rusie, după convingerea mea , este constituită din provincie. Prin prezentul număr (la ordinea de zi - A. G.), adică Nr. 33, se solicită de Guvern un credit pentru întreținerea în general a poliției și a persoanelor aflate sub supravegherea poliției. Ca țăran, eu știu că actuala poliție rusă, presează asupra țărănimii ruse. Despre aceasta nobilă, actuala noastră poliție provincială, despre care și Dumneavoastră cunoașteți, eu am hotărât să spun câteva cuvinte. Prin Nr. 33, Guvernul solicită suma de 8 168 283 ruble, dar comisia bugetară a hotărât să excludă din această sumă, 391 988 ruble și propune spre aprobare suma de 7 776 295 ruble. Eu în întregime susțin părerea comisiei, nu de aceia că eu sunt mulțumit, nu de aceia că țărănimea rusă este mulțumită de actuala poliție rusă. Sub noțiunea de polițiști eu îi subînțeleg și pe domnii gubernatori și pe domnul Ministru al Afacerilor Interne. Încă răposatul Pleve spunea că și el este polițist, numai că superior. Aici eu, preastimați domni, nu pot să vorbesc așa de bine, după cum au vorbit de la această catedră unii oratori care nu se bucurau de încredere de la cei de pe scaunele din extrema dreaptă, deoarece la scaunele de pe extrema dreaptă ei erau criticați: că unul e „octombrist”, altul e profesor, celălalt e avocat și cuvântările lor nu sunt populare; numai deputatul din Kursk, reprezenta un oarecare popor. (D.P. Gulkin vorbește despre deputatul din gubernia Kursk, Marcov doi4 - A. G.). Mie îmi este cunoscut, ce fel de popor reprezintă deputatul din Kursk și acoliții săi: acesta e poporul din cunoscutele „ceainării” (D.P. Gulkin are în vedere adunările „sutelor negre”)

De la această catedră, membrul Dumei de Stat, mult stimatul N.N. Lvov,5 ne-a spus că Guvernul a început să dea cu mâna dreaptă, ceia ce lua mai înainte cu mâna stângă. Eu nu sunt de acord cu el, eu știu că Guvernul rus de astăzi nu dă nici cu mâna dreapta nici măcar cu cea stânga, însă cu ambele mâni ia de la popor ceia ce a avut până la Manifestul din 17 octombrie. (O voce din dreapta-adevărat; o voce din stânga: e drept). Ce ni s-a dat nouă în acești patru ani de la acordarea manifestului? După cum se știe, când nu aveam manifestul din 17 octombrie, noi nu aveam nici 28 176 supravegheați de poliție. Primind de la Suveran manifestul, care nimerind în mâinile birocraților, și rămânând acolo și astăzi, continuă să fie mutilat de ei și noi avem 28 176 supravegheați de poliție. Aceasta este libertatea, aceasta e Constituția Rusiei! (O voce din dreapta: președinte al uniunii poporului rus?; o voce din stânga: e drept). Dar ce face Guvernul? De câte ori a promis că va merge umăr la umăr cu reprezentanța poporului. Numai în ultimul timp vedem dacă e de acord, numai prin faptul câte persoane au fost puse sub supravegherea poliției în anul 1909? Dar Guvernul este încă și nemulțumit, și solicită pentru anul 1910 pentru cheltuieli pentru ținerea sub supravegherea poliției cu 391 988 ruble mai mult. Înseamnă că e nemulțumit câți cetățeni cinstiți a trimis sub supravegherea poliției. Eu spun cinstiți, de aceia că majoritatea celor care se află sub supravegherea poliției, sunt mai patrioți, de cât unii din membrii guvernului (O voce din dreapta: e împrumutată; aplauze din stânga). Și pe cine îi exilează? Sunt exilați după cum se exprimă ei, cei periculoși, din cauza comportamentului lor extrem de imoral. Și în ce constă imoralitatea lor? Eu ași vrea să știu, printre cei 28 176 care au fost dați sub supravegherea poliției, există măcar 76 pogromiști dați sub supravegherea poliției sau exilați, care au vărsat sângele alogenilor (ne rușilor) în anii 1903 și 1905, care au spart de caldarâm capetele pruncilor, și-au bătut joc de femei și le violau?

Am auzit cum se comportă ei cu alogenii. Recent, sâmbătă, de la această catedră, deputatul din Kursk a spus că se poate de bătut evreii. Reiese că și pentru viitor ei au în inimă un spirit pogromist; și așteaptă un moment convenabil. Noi vedem care e și comportamentul judecătoriei ruse, la indicațiile Guvernului. Un exemplu vorbitor este că la 20 februarie anul curent, în Saratov, pe dosarul pogromului din Balașov, șapte participanți la pogrom au fost recunoscuți vinovați de tulburarea liniștii publice și au fost amendați cu câte 20 ruble.

În Chișinău, la 20 februarie anul curent, după o examinare de trei zile, s-a finisat dosarul fostului participant al pogromului evreiesc din anul 1903, șeful secției de poliție Machedon și ajutorul său. (Pogromul evreiesc din Chișinău a avut loc la 6-7 aprilie 1903-n. a.).6 Acum dosarul s-a finisat prin condamnare pentru delapidare de bani publici. Pentru participare la pogrom el nu a fost condamnat. Până nu demult era în funcție și fostul lui ajutor. Unicul șef al secției de poliție care i-a apărat pe evrei în timpul pogromului din Chișinău, eu am trecut pe acolo și am văzut, a fost un polonez, care și la noi a fost șef al secției de poliție. Spre onoarea polonezilor, el era unul din cei mai onești șefi ai secției de poliție și nu a permis pe sectorul său pogromul. Dar fostul gubernator în anul 1903, oare el nu este participant al pogromului? (Raaben P.S.- A. G.).7 A fost el deportat? Este cunoscut că gubernatorul a fost inițiatorul pogromului ...

Președintele. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Fiți amabil și treceți la discutarea Nr. 33 din ordinea de zi.

Gulkin. ... deoarece el a pus straja lângă magazinele evreilor bogați și nu a permis devastarea milionarilor. Acum să vedem , domnilor, cine și pe cine i-a trimis în exil, cei demni de încredere pe cei nedemni de încredere, sau invers?

Mi se pare că e cu totul altfel. Să luăm de exemplu poliția rusă, domnii ispravnici, șefii secțiilor poliției rurale. Bineînțeles, că nimeni din Dumneavoastră, nu numai un țăran, dar și un moșier bogat nu poate garanta că mâne dimineață nu va fi arestat, pentru că el este nedemn de încredere . Dar cei care vă pot exila ilegal, adică fără judecată, sunt ei demni de încredere? Cum sunt conștiința și mâinile lor? Nu este murdară de mită și ilegalități conștiința lor? Nu sunt murdare mâinile lor? E adevărat că domnul director la Departamentul Poliției a spus că domnul care a fost arestat în Moscova (Azef - A. G.)8 făcea parte în anul 1906 dintr-un cunoscut partid revoluționar, dar era și în serviciul Departamentului. Înseamnă că în serviciul Departamentului pot fi persoane care fac parte din toate partidele, numai că departamentul nu-i divulgă, nu scoate gunoiul din casă, iată ceia ce are loc la ei.

Atât timp cât domnul Lopuhin9 ținea în secret pentru el ceea ce știa, era lăsat în pace, era în serviciu, avea rang, primea pensie, dar numai cum a hotărât să spună ce știa, a fost arestat de cei demni de încredere, fiindcă ei sunt mult mai demni de încredere (Aplauze din dreapta). Iată aceasta este constituția rusă, aceasta este libertatea rusă!

Nu demult, Președintele Consiliului de Miniștri P.A. Stolâpin într-o discuție cu editorul ziarului „Volga” din Saratov a spus că el este optimist față de situația din provincia rusă, că în provincia rusă sa stabilit liniștea și buna dispoziție. Vreau să vă spun că o dispoziție înviorătoare în Rusia nu s-a stabilit și în provincie nu este o dispoziție înviorătoare., dar în provincie domină asuprirea și înjosirea locuitorilor de către autorităților ruse prin intermediul poliției. Eu vă spun că dacă s-a stabilit cât de puțin liniștea în Rusia în general, cu atât mai mult în provincie, aceasta nu se datorește reacției; să nu se mândrească autoritățile ruse că ele au reușit să liniștească poporul prin autoritatea sa: a liniștit poporul Duma de Stat. Cu toate că actuala Dumă de Stat nu merită laude în fața poporului, dar poporul crede în ea și așteaptă, speră că și lui i se va da ceva, dacă nu astăzi atunci mâne. Ca și jucătorii în cărți care pierd, îi urăsc, dar mai speră să își ea revanșa, așa și poporul nostru privește și ascultă atent la această înaltă adunare, cu ce se ocupă și cine încurcă să lucreze. Dar acum alegătorii noștri știu pe cine dăm noi vina și apelăm la alegătorii noștri. Că noi nu suntem vinovați că Guvernul se sprijină pe partidele de extrema dreapta și crede că acesta este poporul. Să spună cei localnici, poporul sunt acei care din cunoscutele căinării, pleava societății ruse. Nu sunt departe , domnilor, acele timpuri în care poliția și preoții din „sutele negre” îi vor declara și pe cei răposați, nedemni de încredere. De fapt, aceasta de acum a avut loc în Saratov, unde episcopul din Saratov a interzis slujirea unui parastas pentru pomenirea cunoscutei artiste, răposata Кomisarjevsкaia. (Aplauze din stânga).

Președintele de ședință. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Vă rog vorbiți mai aproape de întrebarea de pe ordinea de zi.

Gulkin. Și este drept membrul Dumei de Stat Sazonov, cu toate că lui îi este rușine de aceasta, în discursul său a descris Rusia ca pe un coteț pentru găini, precum că Rusia noastră nu este de cât o ogradă pentru găini, deasupra căreia este întinsă de Guvern o setcă. E foarte corect, dacă nu ar fi fost setca, atunci măcar cineva ar fi încercat să vină în ajutorul nostru. După cum noi am venit în ajutorul perșilor, trimițând detașamentul condus de generalul Snarskii. Când la noi erau maltratați alogenii în timpul pogromurilor, nimeni nu a îndrăznit să se amestece, deoarece setca era aruncată peste noi. Așadar noi suntem înjosiți ca și găinile, este corect că Guvernul ne vede ca pe niște găini, ceia ce din punctul lor de vedere este corect. Dar eu spun Guvernului: să renunțe la părerea că țăranul nostru nu știe nimic. Eu sunt trimis aici nu ca unul care știe multe, poate că eu știu mai puțin din toți, dar eu cunosc necesitățile țăranilor. Fie ca Guvernul să știe și ar fi bine să păstreze mai moderat echilibrul, ca nu cumva aceste găini să se transforme în mâțe și să sugrume gâtlejurile acestor ulii violenți. Reprezentantul Departamentului spunea încă anul trecut, că proiectul reformei poliției va fi în timpul apropiat înaintat Dumei de Stat. Acum reprezentantul aceluiași Departament spunea la ședința comisiei, că nu trebuie de așteptat ca în timpul apropiat să fie înaintat proiectul de reformă a poliției.

După cum se vede, Ministerul Afacerilor Interne este satisfăcut de actuala poliție. Eu, domnilor, nu pot spune că Departamentul din Petersburg cunoaște poliția din provincie. Aceasta a fost cândva. Când monarhii se deghizau și veneau în provincie, și vedeau cum trăiește țăranul: dacă nu-l asuprește nimeni, dacă nu-l obijduiește moșierul sau polițistul. Dar au trecut acele timpuri. Acum dacă vine un ministru, se știe cu o săptămână înainte, peste tot triumf, serate, recepții, sărutarea manilor mătușelelor și cumătrițelor și el nimic nu știe despre poliția din provincie. În provincie fiecare șef al secției poliției rurale se consideră general-gubernator. Dacă poliția este exemplară, adică mai umană și mai puțin coruptă, această poate fi în orașul-centru al guberniei, unde locuiește gubernatorul și el crede că poliția și în afara centrului guberniei e aceiași.

În centrul guberniei șeful secției poliției e la dispoziția gubernatorului, dar să vedeți ce se întâmplă la noi. Deplasați-vă în afara orașului-centru al guberniei, acolo este o deplină nelegiuire a poliției, o bătaie de joc și jecmăneală a locuitorilor satelor de către poliție.

Domnilor, gândiți-vă ce îi dăm noi ajutorului șefului secției poliției rurale. Nu este clar că noi singuri îl impunem să devină corupt? Noi nu-i plătim lui salariu, în timp ce în sferele înalte o persoană suspusă, primește 10 000 ruble pentru a trece dintr-un apartament în altul, dar ajutorul șefului secției poliției rurale, nu primește nimic și el trebuie să se întrețină singur pe el. Pe el îl lasă să înțeleagă că dacă o să te înveți să ei mită și o să te deprinzi să jefuiești poporul,-te vom numi șef de secție al poliției rurale. Uniforma sa și celelalte atribute sunt cumpărate de el, dar majoritatea din ei au familii, cum vor trăi ei și cum vor executa tot ce li se ordonă. Dar vă repet aceasta duce la o stoarcere de bani de la popor.

Stimatul membru al Dumei de Stat Gololobov spunea că poliția guvernamentală este trup din trupul și os din osul nostru. Eu ași spune domnilor: să fie ei trup din trupul duhului necurat, dar nu din noi , căci noi îi urâm mult. Polițiștii veneau des la mine în ospeție, și șeful secției poliției rurale și alții, de ce eu spun că știu totul despre ei. Ei nu mi-au făcut nici un rău, nici șeful sectorului de zemstvă, nici șeful secției poliției rurale. Dar să te ferească Dumnezeu, dacă un țăran bogat nu-i va da șefului secției poliției rurale ceia ce cere el, va unelti, îl va băga într-un dosar și va avea de suferit acest sătean.

Dacă șeful secției poliției rurale se înfrățește cu cineva, el se înfrățește cu hoții, până când acesta nu devine recidivist și nu se plictisește de furat, ei merg mână în mână.

 Aici am auzit, că reprezentantul Departamentului , care a fost în anul 1907 gubernator al Basarabiei (D.P. Gulkin vorbea despre Haruzin N.A.10- A. G.), dădea explicații despre cazul bisericii catolice din Opolie, că acolo în satul Opolie a fost petrecută o anchetă guvernamentală.

Vreau să vă spun ce fel de anchete petrec ei: în toamna anului 1907 șeful sectorului de zemstvă, din care face parte și plasa în care locuiesc, a primit de la fostul gubernator (care atunci era în funcție) un ordin de a încasa un impozit care nu era prevăzut de lege de la „odnodvorți” (în anul 1847 în Basarabia mazilii au fost egalați în drepturi cu „odnodvorții” din Imperiul rus). În plasa unde locuiesc eu este o pătură socială privilegiată, așa numiții „odnodvorți”, care sunt scutiți de impozitele locale pe care le plătesc țăranii. Acesta era un ordin ilegal și despre legalitatea lui, odnodvorții din Basarabia au adresat o plângere la Senat. Senatul Guvernant a anulat acest ordin ca fiind ilegal. Dar cea făcut șeful sectorului de zemstvă? El a luat șeful secției poliției rurale și nouă străjeri, a venit în localitate, a adunat locuitorii, a strigat la ei și a ordonat să fie bătuți cu paturile armelor. Apoi a ordonat să se tragă o salvă din arme asupra locuitorilor care au fost adunați, patru oameni au fost omorâți și cinci au fost răniți. (D.P. Gulkin vorbește despre evenimentele din satul Dereneovo, plasa Telenești, județul Orhei, din 15 decembrie 1907, astăzi satul Dereneu raionul Călărași - A. G.).

Președintele de ședință. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Vă rog vorbiți la subiect. A treia oară vă fac însemnare.

Gulkin. Eu cred că vorbesc despre poliție ( O voce: Destul.)

Președintele de ședință. Nu vorbiți pe întrebarea dată. Binevoiți a vorbi la numărul întrebării de pe ordinea zilei.

Gulkin. Dar ce eu trebuie să repet acest număr de fiecare dată? Mi se pare că eu despre poliție trebuie să vorbesc. (Voci din dreapta: nu, de acum ați spus). Mi se pare că nu am ofensat pe nimeni. Reprezentantul Departamentului cunoaște că poliția rusă nu e bună de nimic și ea doar jefuiește poporul.

Președintele de ședință. Vă rog cu umilință, fără învinuiri neîntemeiate. (O voce din dreapta: bravo).

Gulkin. Eu învinuiri neîntemeiate nu fac, dar spun că la noi, în decurs de 25 de ani, din toți șefii secției poliției rurale numai doi nu luau mită. Eu vorbesc despre sectorul unde locuiesc, gândiți-vă cum doriți, dar despre toți eu nu spun nimic (O voce din dreapta: dar sectorul vostru e mare?). Anume în sectorul meu, unde locuiesc eu, este un șef al secției poliției rurale, care nu este altceva de cât un tigru răpitor. (Râsete). Ca în insulele indiene ale oceanului Indian unde s-a stabilit un tigru care pustiește împrejurimea, așa și în sectorul meu șeful secției poliției rurale. ( D.P. Gulkin vorbea despre Reev, șef al secției poliției rurale nr.4, din județul Orhei, gubernia Basarabia - A. G.).

Eu nu mai vorbesc neîntemeiat, pentru a nu-l jigni pe domnul Președinte de ședință; dacă șefului secției poliției rurale îi trebuie lemne, el cere printr-un bilețel, dar nu plătește nici odată, dacă îi trebuie ceva la băcănie dă un bilețel; ia gratuit, las negustorul să scrie acolo. Dacă lui îi trebuie ceva în magazinele de galanterie sau manufactură, el întotdeauna ia ce îi trebuie, dar nimic nu plătește și vai de acel negustor care va spune că nu-i va mai da șefului secției poliției rurale: el va pune în fața magazinului un străjer și nu-i va permite să târguiască. (O voce din dreapta: oribile moravuri sunt la voi în sector).

Este încă o altă nenorocire pentru locuitori, prin care sunt jecmăniți de către șeful secției poliției rurale, este lipsa de curățenie. Să fie la voi curat ca în această înaltă adunare, el totdeauna vă va face un proces verbal la el în cancelarie. El are martorii săi, așa numiții sotnici. Dar sotnicii cine sunt? Ei sunt cunoscuți ca pleava societății, nici un om de treabă nu dorește să fie sotnic. Sotnicul va semna tot ce i se va spune și la judecată va confirma, pentru ce șeful sectorului de zemstvă (avea și funcție de judecător - A. G.) vă va aplica o amendă de 25 sau 10 ruble. Într-un cuvânt, veți plăti pentru aceasta.

Dacă este numit un nou șef al secției poliției rurale, este și mai rău. Dacă vechiul șef al secției poliției rurale, dovedește să jefuiască populația din sectorul său și apoi din diferite cauze este transferat, va fi și mai ridicol, apare noul, flămândul șef al secției poliției rurale și el nu vrea să știe nimic ce s-a luat mai înainte, se încep noi stoarceri de bani și bunuri. Fiecare șef al secției poliției rurale, are agenții săi, care sunt pleava locală a societății. Se va găsi un oarecare membru al uniunii poporului rus care va veni la el și va denunța cine-i bogat și cine-i sărac ( O voce: se pare că ați fost președinte?).

Și iată, noul șef al secției poliției rurale îi invită pe onorabili, cu atât mai mult pe evreii. El știe că evreul cum o să-l vadă se va speria și va da banii. El cere de la ei 200-300 ruble; de la început ei se eschivează, dar el le spune: voi alcătui 300 procese verbale pe orășel, înseamnă că 300 procese verbale vor costa 3 000 ruble! Atunci ei aleg cel mai mic rău și dau banii, altfel va fi mai rău. Să denunți nu se poate, deoarece pe evrei nu-i crede nimeni. În așa fel el primește acești bani.

                Dar, fiindcă acești bani nu sunt curați, nu se păstrează mult la el și începe altă acțiune; începe să caute lipsa de curățenie la comerțul matinal de duminică. Vine duminică de dimineață însoțit de doi-trei străjeri și spune: „deschideți târguiala și vindeți, dar să-mi dați și mie”. Mai sunt și alte nenorociri pe care poliția le permite în provincie. Vara trecută au venit în târgușorul nostru niște aventurieri și au deschis un tir pentru tragerea în țintă; de fapt nimeni nu împușca acolo în acea șură, acolo se aduna poliția, localnicii din uniunea poporului rus și jucau la ruletă (joc de noroc-n. a.), acolo era pusă o roată și câștigau bani. Primul a jucat șeful secției poliției rurale, care bineînțeles că a câștigat. Totul despre ce vorbesc eu, desigur vor citi în ziarul „ Rossia”.

La noi în târgușor țăranii vin la administrația de plasă să citească ziare. Aceasta se întâmpla pe timpul cositului și secerișului. Țăranii câștigă bani și vin duminica la târg să cumpere ceva de mâncare. Se uită și văd o companie de oameni care joacă și parcă cineva câștigă ceva. Văd că domnul șef al secției poliției rurale a câștigat un ceas sau o oglindă, încep și ei să joace, și pierd; îi curăță de bani pe țărani, dacă un țăran a câștigat la cosit și seceriș 15-20 ruble, rămâne fără nici o copeică. Își trimit agenții lor în localitățile unde au loc târguri și iarmaroace de cai. Într-o zi au pus mesele chiar în stradă. Oamenii nu înțeleg nimic, văd numai că joacă și cred că și ei vor câștiga. M-am apropiat și eu, bineînțeles că nu era treaba mea și le-am spus: „De ce jefuiți voi oamenii? Oamenii nu înțeleg nimic”. Aventurierii spun: „nouă ne-a permis poliția”. Nu am mai putut să rabd și am răsturnat mesele în stradă; banii s-au rostogolit și țăranii i-au strâns și au spus mulțumesc. Aventurierii au alergat să se plângă la șeful secției poliției rurale. Când i s-a spus că eu am răsturnat mesele, el a spus că nu poate să-mi facă nimic (Râsete).

Președintele de ședință. Rog treceți concret la problemă.

Gulkin. Sunt întrebat de la scaunele din dreapta, de ce nu am spus nimic despre ureadnic. Ureadnicul e nefericit, cu lacrimi pe ochi el roagă: superiorii au luat tot, dar mie nu mi-au lăsat nimic; și bineînțeles că și lui trebuie să-i dai. ( Voci din stânga: dar preoții, voci din dreapta: dar preoții, dar străjerii, dar avocații?). Vor spune că poliția rusă îi jefuiește pe evrei și nu pe țărani. Eu vă voi spune, că evreul nu a găsit o comoară, dacă evreul dă bani din frică, pentru acesta răspunde țăranul care procură mărfuri de prima necesitate. Evreul vinde marfa, dar el nu o dă la prețuri joase, toate pierderile le include în prețul mărfii, și așa domnilor, se pune în spatele țăranului. (Gălăgie în dreapta și voci: de ajuns).

Președintele de ședință. Vă rog respectați liniștea. (Adresându-șe către orator) Binevoiți a vorbi mai tare, căci eu nu aud nimic.

Gulkin. Vor spune că eu aici ași fi spus că șeful secției poliției rurale îi asuprește pe evrei și nu pe creștini. Dar eu vă voi spune despre un creștin onest ( O voce din dreapta: din nou povești). Un bun gospodar, constructor de biserică , fondator al multor instituții sociale-Grigore Șcigorean, moldovean din satul Verejeni, nu departe de târgușorul în care locuiesc. Duminică, ca de obicei, au venit oamenii în târgușor; a venit și Șcigorean cu țiganii.(Țiganii erau angajați de el la cosit-A. G.). Țiganii îi serveau pe străjeri la dugheană. Cum s-au îmbătat țiganii, nu mai cumpărau votcă și au început să se bată între ei. Străjerii ne mai având ce face, au luat un țigan și l-au adus la șeful secției poliției rurale în curte, care a ordonat să fie închis. Dar era sezonul secerișului și pentru a nu pierde timpul, domnul Șcigorean vine la șeful secției poliției rurale și îi spune: acesta-i țiganul meu, și cum e obiceiul lor s-a îmbătat. Șeful secției poliției rurale îl întrebă pe un agent de al său cine este acest moldovean? Pentru al speria pe Șcigorean, șeful secției poliției rurale i-a tras două palme și le-a spus străjerilor să-l ducă și să-l închidă în carceră. Lui Șcigorean îi era rușine și el nu se lăsa dus. Atunci străjerii l-au pus într-o căruță și doi din ei s-au urcat pe el.

În carceră l-au ținut până dimineață. Dimineața a venit preotul, care nu era de la uniunea poporului rus și l-a rugat pe șeful secției poliției rurale pentru Șcigorean. Șeful secției poliției rurale a trimis agentul său căruia i-a spus: să dea 25 de ruble și îl voi elibera. Moldoveanul era bucuros, fiindcă grâul se scutura, așa că el a luat cu împrumut 25 ruble de la evreu și era de acum demn de încredere.

                Trebuia de încasat de la un evreu o rublă. Șeful secției poliției rurale, la miezul nopții spre sâmbătă la chemat pe un evreu sărac Lazăr, care era dogar și îi spune: să dai o rublă. Acela spune, că nu a luat cu sine, el nu avea bani nici acasă, dar a spus așa ca să scape și să nu fie bătut. Nu, acum trebuie să dai. Șeful secției poliției rurale a ordonat ca Lazăr să fie dezbrăcat de sacou, i-a dat câțiva pumni la ceafă și l-a alungat. A doua zi dimineață l-a chemat din nou și l-a ținut închis în carceră toată sâmbăta.

                 Referitor la cei supravegheați, în vecinătate de mine a avut loc un incendiu. Unul din cei mai onești evrei, un bun gospodar, retrăia să nu se aprindă și casa sa. A început să strige la stânga și la dreapta ca mai repede să ude acoperișul casei vecine. Domnul șef al secției poliției rurale, noaptea a petrecut undeva, și a venit fără să înțeleagă ce se petrece, l-a lovit pe evreu; apoi a întocmit un proces verbal din care reieșea că evreul este nedemn de încredere.

                Iată de ce eu spun, că fiecare locuitor, după părerea Guvernului și șefilor secțiilor de poliție se găsește totalmente în mâinile poliției și depinde în toate de ea. Guvernul se pare că ar fi biruit prin aceia că ar fi intensificat acea strașnică reacție din ultimul timp. Eu vă spun că totul e bun până la un timp, că dacă și borșul e prea sărat, atunci nu este bun de nimic. Dacă ei au început reacția, atunci să nu gândească, că această adunătură de străjeri va liniști provincia de tulburări. Mai demult țăranii nu se pregăteau de revoluție; ei nu știau ce e revoluția, dar acum țăranii știu că revoluția a fost la francezi; acum în localitățile lor ei discută despre revoluție, dacă noi și în continuare vom fi presați, atunci eu vorbesc aici din numele țărănimii, noi nu suportăm insultele din partea poliției și faptul, că domnii care stau aici în Petersburg, nu doresc să știe despre necazurile noastre.

                Noi nu numai că nu ne simțim ca cetățeni liberi ai statului rus, dar noi ne simțim la noi acasă mai năpăstuiți decât supușii austrieci. Acolo polițistul nu are așa împuterniciri; pe ei nu-i presează, nu-i torturează, nu-i asuprește; ei au consul, dar noi suntem total la cheremul șefului secției poliției rurale.

                Și eu am decis să vorbesc, știind bine în ce situație mă aflu. Știu că nu-mi va fi dulce, poate că nu mă așteaptă nimic bun, poate că risc să fiu aruncat în închisoare de poliție, dar adevărul trebuie spus, eu trebuie să spun adevărul, deoarece am jurat împăratului. Fericită va fi țărănimea dacă Tătucă Țarul va citi discursul unui simplu țăran din popor și nu a unui profesor, sau avocat.

Nu este drept ceia ce spun, de la scaunele din extrema dreaptă, că ei reprezintă poporul: poporul s-a scuturat de ei, poporul demult a scuipat pe ei, poporul nu mai vrea să știe de uniunea lor (a poporului rus) .

Deputatul din Kursk, afirmă că el reprezenta un oarecare popor. Când de la această catedră se discuta despre problema agrară, el, Marcov doi, spunea că țăranii sunt niște leneși, că lor pământul le este dăunător, ca bolnavului cvasul. Noi toți ținem minte ce spunea el. Când trebuia de acordat îndemnizații cazacilor din Transbaicalia, atunci el spunea: las ca mai întâi să le jupească pielea de pe ei, cum înainte o jupeau de pe cazaci, atunci le vom da. (Voci: destul).

Așadar, domnilor îmi cer scuze în fața Dumei de Stat pentru discursul meu aspru. Pentru că eu nu sunt un orator învățat, poate că cineva de dreapta se râde, dar eu nu sunt vinovat că nu m-au învățat carte, că eu nu pot să vorbesc așa, cum vorbesc cei din extrema dreaptă, mareșali ai nobilimii, unioniști. Ce am știut așa am spus. (Aplauze din stânga).

Pag.2015-2016

Președintele de ședință. Se oferă cuvântul membrului Dumei de Stat Gulkin pe întrebarea personală (Voci: destul; gălăgie). Vă rog păstrați liniștea.

Gulkin.(gubernia Basarabia). Numai două cuvinte, domnilor, membrul Dumei Stat Andreiciuc mi-a reproșat că atunci când bântuia Declarația de la Vâborg eu eram președinte a uniunii poporului rus. Este adevărat. (D.P. Gulkin a fost președinte a organizației uniunii poporului rus din plasa Telenești, județul Orhei, gubernia Basarabia-n. a.). Dar eu am fost președinte a uniunii poporului rus îndemnat de patriotism, eu nu știam că în uniune domină huliganismul. Eu am procedat numai pentru binele Patriei. Dar când primul-ministru a spus că s-a stabilit liniștea, eu am dizolvat organizația și declar că eu disprețuiesc uniunea în forma în care există astăzi. Declarația de la Vâborg astăzi nu este și consider că această uniune nu este astăzi necesară, uniunea care este astăzi , trebuie dizolvată. (Gălăgie, aplauze din stânga; Volodimirov de pe loc: aceasta este cea mai mare laudă pentru uniune).

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г. Сессия третья. Часть вторая. Заседания 33-64 (с 20 января по 6 марта 1910 г.). Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г. Pag. 2002-2013; Pag.2015-2016.

La o altă ședința a Dumei de Stat din 25 02 1910, la care s-a continuat examinarea proiectului de lege menționat, membrul Dumei de Stat de la gubernia Haricov, părintele Stanislavski A. M. s-a pronunțat împotriva reducerii cheltuielilor pentru supravegherea celor deportați și în apărarea poliției ruse, a apreciat pozitiv acțiunile represive ale autorităților țariste. El a apreciat ca neîntemeiate învinuirile insultătoare ale lui D. P. Gulkin la adresa poliției ruse. Aceasta l-a determinat pe Gulkin D.P. să ceară cuvântul pe întrebare personală.

Președintele de ședință. Pe întrebare personală cuvântul se oferă membrului Dumei de Stat Gulkin.

Gulkin (gub. Basarabia). Membrul Dumei de Stat Stanislavski a apărat deportarea cetățenilor ruși pentru convingerile lor în Siberia, precum și în alte locuri îndepărtate, și nu a evitat să-mi reproșeze că în discursul meu m-am pronunțat împotriva deportărilor. Mă adresez Dumei de Stat și de asemenea către toată populația Rusiei, ca societatea rusă să ne judece cine din noi e drept? Eu un simplu țăran și credincios, care apără libertatea și drepturile țăranilor și a întregii societăți ruse, a tuturor locuitorilor Rusiei? Sau preotul cu crucea pe piept? Pe care eu nu-l consider preot, deoarece nu poate fi preot cel ce propovăduiește deportarea țăranilor pentru convingerile lor (Aplauze din stânga). Nici Hristos, nici sfinții apostoli, nici sfinții părinți nu erau pentru lipsirea omului de libertate.

Îi spun  membrului Dumei de Stat Stanislavski: să-i fie rușine pentru că a spus așa cuvinte împotriva poporului, deoarece preotul trebuie să apere poporul.

 (Sesiunea a treia, ședința 57, din 25 02 1910, pag. 2356).

Luând cuvântul pe întrebare personală la ședința 101, a sesiunii a treia a Dumei de Stat din 5 mai 1910, D. P. Gulkin a menționat:

Gulkin (gub. Basarabia). Membrul Dumei de Stat Timoșkin mi-a reproșat că eu nu am numit nici o familie de a d-lor șefi ai poliției de sector. Dar eu am spus, că acest șef al poliției de sector este din târgușorul de unde sunt eu. (O voce din dreapta : Cum îi este familia?). Dar principalul este obijduitor, că gubernatorul Basarabiei,  după cum am spus și anterior, nu s-a interesat pe loc dacă e adevărat sau nu, ce am spus eu. Să se intereseze. Ceia ce am spus eu e o picătură în mare. Referitor la aceia că deputatul Timoșkin mi-a reproșat că eu sunt cunoscut cu tainele poliției, vă voi spune că eu sunt cunoscut și cu tainele așa numitei uniuni a poporului rus, eu știu bine că acolo e mai oribil de cât la poliție.

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г.

Сессия третья. Часть вторая. Заседания 95-131 (с 26 апреля по 17 июня 1910 г.).

Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г. Pag. 659

 

III. Noi documente din arhive despre deputatul țăranilor din Basarabia.

(Tentativa forțelor reacționare din Basarabia de a se răfui cu D.P. Gulkin).

La sfârșitul anului 2012 în Internet era accesibilă informația, că dosarul Nr.677 al Serviciului consultație juridică a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus cu titlul: „Dosarul Nr.677 al Serviciului consultație juridică a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus despre anchetarea asasinării membrului Dumei de Stat Caravaev11 despre posibilitatea tragerii la răspundere judiciară a membrilor Dumei de Stat Purișkevici,12 pentru calomnierea clerului gruzin și Gulkin D.P. pentru calomnierea șefului secției de poliție Reev” se păstrează în Arhiva de Stat a Federației Ruse (Fondurile de proveniență personală, f.1838, inv.2.).

M-am adresat lui Nicolai Vasilievici Gulkin, strănepotul lui Ivan Petrovici Gulkin, fratele deputatului basarabean, care locuia în regiunea Nijne Novgorod a Federației Ruse și l-am rugat să mă ajute să găsesc o copie a dosarului Nr. 677, la compartimentul care se referea la D.P. Gulkin.

N.V. Gulkin s-a născut în anul 1956 în Telenești. După absolvirea școlii medii devine student al Institutului agricol din Chișinău. După absolvirea cursului doi se transferă la Institutul agricol din orașul Gorki, astăzi Nijne Novgorod. După absolvirea institutului activează în diferite funcții de răspundere și de conducere în regiunea Nijne Novgorod. Din cauza stării sănătății s-a pensionat.

După apariția în anul 1911, a cărții mele în limba rusă consacrată lui D.P. Gulkin, Grosu A.C. ”Moldavskii velicoross. Bessarabskii fenomen v Gosudarstvennoi Dume Rossiiscoi imperii”, a făcut legătură cu mine prin poșta electronică și mi-a mulțumit pentru faptul că am scris o carte despre vestitul său strămoș. N.V. Gulkin a adunat un bogat material de arhivă despre deputatul basarabean. Eu dispuneam de textele numai a 150 de discursuri, din cele 225 discursuri ale lui D.P. Gulkin în Duma rusă. N.V. Gulkin mi-a transmis fotocopiile la toate 225 de texte ale discursurilor, pentru ce îi sunt foarte recunoscător.

N.V. Gulkin fiind rudă a deputatului basarabean și cetățean al Federației Ruse, a adresat un demers Arhivei de Stat a Federației Ruse.

La 24 01 2013 am primit prin poșta electronică următorul mesaj în limba rusă, de la N.V. Gulkin:

                                   „Buna ziua Andrei Konstantinovici!

Mă grăbesc să vă comunic o noutate. După o îndelungată corespondență, cu Arhiva de Stat, în sfârșit solicitarea mea a fost acceptată pentru soluționare. Peste câteva zile voi avea materialele solicitate. Dar îmi vor trimite nu tot dosarul nr. 677, dar numai acea parte care se referă la Dionisii Petrovici.

Cu respect N.V. Gulkin”

În februarie 2013 prin poșta electronică am primit de la N.V. Gulkin copia dosarului Nr. 4167 din 9 august 1910, a Departamentului Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu titlul: „Despre tragerea la răspunderea penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D.P. pentru calomnierea Șefului secției poliției rurale Nr. 4, al județului Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

În primele cinci pagini, ale copiei dosarului era expusă cauza, extrase din discursul deputatului Gulkin la ședința plenară a Dumei de Stat din 22 februarie 1910, unde se conțineau indicații directe la acțiunile nelegitime ale șefului secției poliției rurale Nr. 4 , din județul Orhei. De asemenea și rezultatele anchetei învinuirilor împotriva șefului secției poliției rurale Peev, efectuate de consilierul interimar al administrației gubernatorului Basarabiei, secretarul de colegiu Spasskii, din însărcinarea gubernatorului.

                Lipseau paginile 6-8 ale copiei dosarului, dar și din cele câteva propoziții din partea de sus a paginii 9 se putea face concluzia că la paginile 6-8 a fost expusă cauza despre tragerea la răspundere penală a unui alt deputat basarabean Purișkevici V.M. pentru clevetirea clerului gruzin. În partea de jos a paginii 9 se conținea Concluzia, semnată de Ministrul Afacerilor Interne a Imperiului Rus P.A. Stolâpin, în care se menționa: „... actualul dosar de învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat, și pentru satisfacerea ofensei demnității de serviciu a lui Reev, urmează să se propună gubernatorului Basarabiei, să aducă la cunoștință prin ordinul său, pe poliție, despre aprobarea activității de serviciu a funcționarului poliției, menționat, confirmarea dezinteresului său, dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale”. (Deținând funcția de Președinte a Consiliului de Miniștri, P.A. Stolâpin și-a păstrat și funcția de Ministru al Afacerilor Interne).

N.V. Gulkin a anexat comentariile sale la dosarul Nr.4167 din 9 august 1910, simplificând cu mult misiunea mea.

Nr. 3

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Departamentul poliției

Pe dosarul 1.

9 august 1910

Nr. 4167

„Despre tragerea la răspundere penală a membrului

 Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D.P.,

pentru calomnierea șefului secției poliției rurale nr.4,

din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

                                               EXPUNEREA CAZULUI

La ședința Dumei de Stat din 22 februarie a. c., membrul Dumei D.P. Gulkin a ținut un discurs cu următorul conținut, în care împreună cu învinuiri generale în adresa poliției se conțineau și învinuiri directe despre acțiunile nelegitime ale șefului secției poliției rurale nr.4, din județul Orhei.

„... . Eu învinuiri neîntemeiate nu fac, dar spun că la noi, în decurs de 25 de ani, din toți șefii secției poliției rurale numai doi nu luau mită. Eu vorbesc despre sectorul unde locuiesc, gândiți-vă cum doriți, dar despre toți eu nu spun nimic Anume în sectorul meu, unde locuiesc eu (sectorul 4 județul Orhei), este un șef al secției poliției rurale, care nu este altceva de cât un tigru răpitor. Ca în insulele indiene ale oceanului Indian unde s-a stabilit un tigru care pustiește împrejurimea, așa și în sectorul meu șeful secției poliției rurale.

Eu nu mai vorbesc neîntemeiat, pentru a nu-l jigni pe domnul Președinte de ședință; dacă șefului secției poliției rurale îi trebuie lemne, el cere printr-un bilețel, dar nu plătește nici odată, dacă îi trebuie ceva la băcănie dă un bilețel; ia gratuit, las negustorul să scrie acolo. Dacă lui îi trebuie ceva în magazinele de galanterie sau manufactură, el întotdeauna ia ce îi trebuie, dar nimic nu plătește și vai de acel negustor care va spune că nu-i va mai da șefului secției poliției rurale: el va pune în fața magazinului un străjer și nu-i va permite să târguiască.

Este încă o altă nenorocire pentru locuitori, prin care sunt jecmăniți de către șeful secției poliției rurale, este lipsa de curățenie. Să fie la voi curat ca în această înaltă adunare, el totdeauna vă va face un proces verbal la el în cancelarie. El are martorii săi, așa numiții sotnici. Dar sotnicii cine sunt? Ei sunt cunoscuți ca pleava societății, nici un om de treabă nu dorește să fie sotnic. Sotnicul va semna tot ce i se va spune și la judecată va confirma, pentru ce șeful  sectorului de zemstvă vă va aplica o amendă de 25 sau 10 ruble. Într-un cuvânt, veți plăti pentru aceasta.

Dacă este numit un nou șef al secției poliției rurale, este și mai rău. Dacă vechiul șef al secției poliției rurale, dovedește să jefuiască populația din sectorul său și apoi din diferite cauze este transferat, va fi și mai ridicol, apare noul, flămândul șef al secției poliției rurale și el nu vrea să știe nimic ce s-a luat mai înainte, se încep noi stoarceri de bani și bunuri. Fiecare șef al secției poliției rurale, are agenții săi, care sunt pleava locală a societății. Se va găsi un oarecare membru al uniunii poporului rus care va veni la el și va denunța cinei bogat și cinei sărac.

Și iată, noul șef al secției  poliției rurale îi invită pe onorabili, cu atât mai mult pe evreii. El știe că evreul cum o să-l vadă se va speria și va da banii. El cere de la ei 200-300 ruble; de la început ei se eschivează, dar el le spune: voi întocmi 300 procese verbale pe orășel, înseamnă că 300 procese verbale vor costa 3 000 ruble! Atunci ei aleg cel mai mic rău și dau banii, altfel va fi  mai rău. Să denunți nu se poate, deoarece pe evrei nu-i crede nimeni. În așa fel el primește acești bani.

                Dar, fiindcă acești bani nu sunt curați, nu se păstrează mult la el și începe altă acțiune; începe să caute lipsa de curățenie la comerțul matinal de duminică. Vine duminică de dimineață însoțit de doi-trei străjeri și spune: „deschideți târguiala și vindeți, dar să-mi dați și mie”. Mai sunt și alte nenorociri pe care poliția le permite în provincie. Vara trecută au venit în târgușorul nostru niște aventurieri și au deschis un tir pentru tragerea în țintă; de fapt nimeni nu împușca acolo în acea șură, acolo se aduna poliția, localnicii din uniunea poporului rus și jucau la ruletă, acolo era pusă o roată și câștigau bani. Primul a jucat șeful secției poliției rurale, care bineînțeles că a câștigat. Totul despre ce vorbesc eu, desigur vor citi în ziarul „ Rossia”. La noi în târgușor țăranii vin la administrația de plasă să citească ziare. Aceasta se întâmplă pe timpul cositului și secerișului? Țăranii câștigă bani și vin duminica la târg să cumpere ceva de mâncare. Se uită și văd o companie de oameni care joacă și parcă cineva câștigă ceva. Văd că domnul șef al secției poliției rurale a câștigat un ceas sau o oglindă, încep și ei să joace, și pierd; îi curăță de bani pe țărani, dacă un țăran a câștigat la cosit și seceriș 15-20 ruble, rămâne fără nici o copeică. Își trimit agenții lor în localitățile unde au loc târguri și iarmaroace de cai. Într-o zi au pus mesele chiar în stradă. Oamenii nu înțeleg nimic, văd numai că joacă și cred că și ei vor câștiga. M-am apropiat și eu, bineînțeles că nu era treaba mea și le-am spus: „De ce jefuiți voi oamenii? Oamenii nu înțeleg nimic”. Aventurierii spun: „nouă ne-a permis poliția”.  Nu am mai putut să rabd și am răsturnat mesele în stradă; banii s-au rostogolit și țăranii iau strâns și au spus mulțumesc. Aventurierii au alergat să se plângă la șeful secției poliției rurale. Când i s-a spus că eu am răsturnat mesele, el a spus că nu poate să-mi facă nimic.

Vor spune că eu aici ași fi spus că șeful secției poliției rurale îi asuprește pe evrei și nu pe creștini. Dar eu vă voi spune despre un creștin onest . Un bun gospodar, constructor de biserică , fondator al multor instituții sociale - Grigore Șcigorean, moldovean din satul Verejeni, nu departe de târgușorul în care locuiesc. Duminică, ca de obicei, au venit oamenii în târgușor; a venit și Șcigorean cu țiganii. Țiganii îi serveau  pe străjeri la dugheană. Cum s-au îmbătat țiganii, nu mai cumpărau votcă și au început să se bată între ei. Străjerii ne mai având ce face, au luat un țigan și l-au adus la șeful secției poliției rurale în curte, care a ordonat să fie închis. Dar era sezonul secerișului și pentru a nu pierde timpul, domnul Șcigorean vine la șeful secției poliției rurale și îi spune: acesta-i țiganul meu(angajat la munci agricole – n. a.), și cum e obiceiul lor s-a îmbătat. Șeful secției poliției rurale îl întrebă pe un agent de al său cine este acest moldovean? Pentru al speria pe Șcigorean, șeful secției poliției rurale i-a tras două palme și le-a spus străjerilor să-l ducă și să-l închidă în carceră. Lui Șcigorean îi era rușine și el nu se lăsa dus. Atunci străjerii l-au pus într-o căruță și doi din ei s-au urcat pe el.

În carceră l-au ținut până dimineață. Dimineața a venit preotul, care nu era de la uniunea poporului rus și l-a rugat pe șeful secției poliției rurale pentru Șcigorean. Șeful secției poliției rurale a trimis agentul său căruia i-a spus: să dea 25 de ruble și îl voi elibera. Moldoveanul era bucuros, fiindcă grâul se scutura, așa că el a luat cu împrumut 25 ruble de la evreu și era de acum demn de încredere.

Trebuia de încasat de la un evreu o rublă. Șeful secției poliției rurale, la miezul nopții spre sâmbătă la chemat pe un evreu sărac Lazăr, care era dogar și îi spune: să dai o rublă. Acela spune, că nu a luat cu sine, el nu avea bani nici acasă, dar a spus așa ca să scape și să nu fie bătut. Nu, acum trebuie să dai. Șeful secției poliției rurale a ordonat ca Lazăr să fie dezbrăcat de sacou, i-a dat câțiva pumni la ceafă și l-a alungat. A doua zi dimineață l-a chemat din nou și l-a ținut închis în carceră toată sâmbăta.

Referitor la cei supravegheați,  în vecinătate de mine a avut loc un incendiu.  Unul din cei mai onești evrei, un bun gospodar, retrăia să nu se aprindă și casa sa. A început să strige la stânga și la dreapta ca mai repede să ude acoperișul casei vecine. Domnul șef al secției poliției rurale, noaptea a petrecut undeva, și a venit fără să înțeleagă ce se petrece, l-a lovit pe evreu; apoi a întocmit un proces verbal din care reieșea că evreul este nedemn de încredere. ... ”

Discursul menționat al membrului Dumei de Stat Gulkin a fost publicat în unele ziare și printre altele în nr. 47 al ziarului „Drug”, care se editează în Chișinău.

Reev, care se află în funcția de șef al secției de poliție rurală nr. 4 al județului Orhei, luând cunoștință de discursul lui Gulkin, la 8 martie a. c. s-a adresat procurorului Tribunalului regional Chișinău cu o cerere, în care, afirma că toate cele spuse de D.P. Gulkin despre el, Reev, sunt niște neadevăruri absolute, și a cerut ca el (Gulkin-n. a.) să fie tras la răspundere pentru calomniere.

Raportul menționat al șefului poliției rurale de sector Reev, Ministrul Justiției l-a remis Ministerului Afacerilor Interne ca anexă la scrisoarea din 8 mai precedent, cu nr. 20671, pentru a fi prezentată la Consiliul de Miniștri.

La primirea în Departamentul Poliției a scrisorii menționate cu nr. 320761 Departamentul (care la 7 martie a. c.,  cu nr.2897 a cerut gubernatorului Basarabiei să relateze  în legătură cu publicarea la 14 aprilie a. c. în ziarul „Kolokol” a unei note despre învinuirile menționate ale lui D.P. Gulkin, aduse șefului secției poliției Reev), a solicitat prin telegraf să aducă la cunoștință, conform regulilor în vigoare, pe subiectul menționat, informațiile de rigoare.

Prin răspunsul din 17 mai precedent, cu nr. 9358, gubernatorul Basarabiei a relatat Departamentului poliției următoarele: Anchetarea petrecuta de consilierul interimar al Administrației gubernatorului Basarabiei, secretarul de colegiu Spasskii, din însărcinarea personală a gubernatorului, a învinuirii șefului secției poliției rurale Reev, în estorcarea de bani de la populația evreiască locală, sub amenințarea întocmirii proceselor verbale de către el, șeful secției poliției rurale, nu s-au confirmat.

În afară de starostele evreilor Berger și rabinul oficial Dofman, care au depus mărturii în favoarea lui Reev, moșierul local Mihail Egorovici Fedosiu,13 care în prezent este mareșal al nobilimii din județ, și Nicolai Nicolaevici Donici, care deține funcția de șef al sectorului de zemstvă, locuiește în târgușorul Telenești, au adeverit că ei nu cunosc nimic despre cazurile de estorcarea de bani de la populația evreiască locală, de către șeful poliției rurale Reev. Donici a confirmat în scris că pe problema dată nu a primit plângeri de la populația locală.

Arestarea lui Grigorie Cigorean (după stenogramă în discursul lui D.P. Gulkin-„Șcigorean”), a avut loc încă la 28 mai 1906, după cum se vede din copia deciziei fostului șef al secției  poliției rurale nr. 4, adică înainte de numirea lui Reev șef al acestei secției a poliției. Apoi declarația lui D.P. Gulkin că Reev nu plătește bani pentru lemne, care le ia de la târgoveți, este respinsă categoric prin mărturiile furnizorului permanent de lemne, Duvid Alterov Fișer.

Ispravnicul județului Orhei Hloboscin a adeverit că îl cunoaște pe Reev, șeful secției poliției rurale nr. 4, din județul Orhei care i-a fost încredințat, de aproape nouă luni; în acest timp nu a primit nici un fel de plângeri despre comiterea de către el a estorcărilor de bani, mită sau alte fărdelegi. Datorită devotamentului său față de serviciu în anii 1905-1906, când era în serviciul poliției din județul Hotin, i-a întărâtat împotriva sa pe elementele criminale evreiești, care l-au condamnat la moarte; dar această sentință ei nu au reușit să o îndeplinească, deoarece Reev la 26 iunie a fost transferat din județul Hotin ca să îndeplinească funcția de secretar la Cârmuirea gubernială a Basarabiei, de unde prin dispoziția gubernatorului Basarabiei din 25 noiembrie 1907 cu nr. 21310 a fost transferat să îndeplinească funcția de șef de secție a poliției rurale nr. 4 din județul Ismail, de acolo-la 5 octombrie 1908-la aceiași funcție în secția poliției rurale nr. 4 din județul Orhei.

Din partea sa, șeful secției de poliție Reev, în explicația prezentată secretarului de colegiu Spasskii, a declarat printre altele următoarele: Cazul cu Grigorie Cigorean, indicat în discursul lui D.P. Gulkin, cu el Reev, nu a avut loc. Se poate de presupus ca temei pentru aceasta a servit cazul care a avut loc în anul 1906, când într-adevăr a fost arestat pentru scandal în stare de ebrietate, locuitorul satului Verejeni Grigorie Cigorean, de către predecesorul lui Reev, șeful secției poliției rurale Blaghii.

Gulkin în discursul său a indicat că, Reev l-a chemat noaptea pe un evreu sărac, dogar de profesie și a cerut de la el plata unei ruble și când acest evreu nu a plătit  o rublă, atunci Reev ar fi ordonat să fie dezbrăcat, i-au scos  sacoul, l-au bătut și l-au alungat, iar a doua zi l-au închis în carceră. Acest caz, după explicația lui Reev, a avut loc, dar nu în aspectul în care îl descrie Gulkin, dar în următoarele împrejurări: de la un evreu, cu familia Bodnari, un om destul de înstărit, dar nu un  dogar sărac, cum indică Gulkin, trebuia de încasat o amendă de o rublă, în baza  deciziei șefului sectorului de zemstvă nr. 4, al județului Orhei. Reev de câteva ori a trimis deseatnicii și ureadnicul la Bodnari cu propunerea să plătească acești bani, dar el s-a eschivat de la plată. În luna iulie 1909, la ce dată Reev nu ține minte precis, la orele 8 de seară, Reev l-a chemat pe Bodnari în cancelaria sa și i-a propus să plătească  amenda care i-a fost aplicată. Bodnari a declarat că nu va da banii. Atunci Reev i-a spus, că dacă el nu va plăti amenda, va fi supus percheziției corporale, și care lucruri vor fi găsite la el, vor, fi confiscate pentru a compensa amenda. Bodnari a scos sacoul și a spus: ”dacă doriți, confiscați-l”, și cu aceasta a ieșit din cancelarie. Reev a ordonat deseatnicului să i se întoarcă lui Bodnari sacoul, i-ar a doua zi i-a confiscat două sfeșnice, după care el a plătit amenda. Reev nu i-a aplicat lui Bodnari nici un fel de lovituri și în carceră nu l-a închis. În același discurs Gulkin a declarat că Reev în timpul unui incendiu, l-a bătut pe un evreu pentru că el voia să stingă casa sa. Această declarație a lui Gulkin, după afirmațiile lui Reev, nu este veridică. În vara anului 1909, vizavi de casa lui Reev, la ora 4 dimineața s-a aprins casa unui evreu. Fiind trezit de străjerul de serviciu, Reev s-a deplasat la locul incendiului și adunând oamenii a început să stingă incendiul. Aici a apărut un evreu Levenștein, care locuiește peste o stradă de la locul incendiului și a început să se amestece la stingerea incendiului. Reev i-a făcut o observație să nu încurce la stingerea incendiului, dar el continua să se amestece. Atunci Reev i-a spus lui Levenștein, că dacă el va continua să încurce la stingerea incendiului, el va fi scos din mulțime și va fi întocmit un proces verbal pentru aceasta. După stingerea incendiului, într-adevăr a fost întocmit un proces verbal pe Levenștein, pentru care de șeful sectorului de zemstvă i-a fost aplicată o amendă de trei ruble. Reev  declară categoric că nu l-a lovit pe Levenștein și nici nu l-a înjurat măcar.

Pe membrul Dumei de Stat Gulkin, după declarația lui Reev, personal nu-l cunoaște, dar și pe Reev personal Gulkin nu-l cunoaște, de aceia Reev presupune că totul ce a declarat Gulkin împotriva sa, este rezultatul calomniilor din partea unor evrei, cunoscuți cu Gulkin, care sunt nemulțumiți că Reev i-a pedepsit prin procese verbale, pentru diferite încălcări de lege. Acești evrei, când Gulkin venea în localitate, îi povesteau diferite absurdități despre el ,Reev și Gulkin neverificând acestea, a spus toate cele auzite de la ei, în Duma de Stat.

CONCLUZIE

Examinând circumstanțele actualului dosar, care urmează să fie prezentat pentru Înalta apreciere Suveranului, cu concluziile Consiliului de Miniștri, ași considera din partea mea, că în virtutea Înaltei aprobări de către Suveran a concluziilor Consiliului din 8 iulie 1909 pe dosarul despre calomniere de către membrul Dumei de Stat Purișkevici, în funcție a hofmeisterului Peterson,14 actualul dosar despre învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat, și pentru satisfacerea ofensei demnității de serviciu a lui Reev, urmează să se propună gubernatorului Basarabiei, să aducă la cunoștință prin ordinul său, pe poliție, despre aprobarea activității de serviciu a funcționarului poliției, menționat, confirmarea dezinteresului său, dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale”.

Despre cele expuse am onoarea de a prezenta spre examinare Consiliului de Miniștri.

A semnat: Ministrul Afacerilor Interne,

                                                                               Stats- Secretarul Stolâpin.

                               A contrasemnat: Deținătorul funcției de Director S. Belețkii.15

                Nr.8927

După cum vedem din concluzia la cauza penală nr. 4167 din 9 august 19010, semnată de Ministrul Afacerilor Interne Stolâpin P. A., că acest dosar urma să fie examinat de Consiliul de Miniștri. După examinarea circumstanțelor cauzei penale, urma ca cu concluziile Consiliului de Miniștri să fie trimise spre Înalta apreciere a Suveranului, adică a Împăratului Nicolai al II-lea.

În partea de sus a paginii 9 găsim următoarele propoziții: „... concluzia, Guvernatorul general al Majestății Sale în Caucaz despre serviciul său impecabil. Prezenta concluzie s-a învrednicit de Înalta aprobare, la 29 octombrie 1909”.

Apoi pe plângerea împuternicitului clerului gruzin, preotul Cidjavadze, despre intentarea urmăririi penale a membrului Dumei de Stat Purișkevici, pentru calomniere, Majestatea Sa, Împăratul, a binevoit la 26 martie a. c. să aprobe părerea minorității Consiliului de Miniștri care s-a pronunțat de a lăsa plângerea fără consecințe, din considerente, expuse în cauza penală a deținătorului funcției de hofmeister Peterson”.

Din cele expuse mai sus se poate de înțeles că plângerea despre intentarea urmăririi penale a membrului Dumei de Stat Purișkevici, pentru clevetire a clerului gruzin a fost lăsată fără consecințe. După cum se menționează în partea de sus a paginii 9: „... , din considerente, în cauza penală a deținătorului funcției de hofmeister Peterson”. Și în concluzia la cauza penală nr. 4167 din 9 august 1910 este indicat: ”... în baza Înaltei aprobări a concluziei Consiliului din 8 iulie 1909, în cauza penală despre calomnierea de către membrul Dumei de Stat Purișkevici a deținătorului funcției de hofmeister Peterson, prezenta cauză penală ... urmează să fie clasată”.

În Biblioteca electronică a documentelor istorice am găsit REGISTRUL SPECIAL AL CONSILIULUI DE MINILTRI al Imperiului rus nr.81. din 8 iulie 1909 cu titlul „Pe dosarul despre clevetire de către Membrul Dumei de Stat Purișkevici a Directorului Cancelariei gubernatorului general al Majestății Voastre Imperiale în Caucaz, în funcție de Hofmeister al Înaltei Curți, Consilierul de Stat Peterson”.

După cum este indicat, acest document se păstrează în Arhiva Istorică de Stat a Federației Ruse (AISFR), Fond. 1276. Inv.20, ds. 36, P. 46-69; Fond. 1276, Inv. 5.

Acest dosar consta în faptul că la 10 decembrie 1908, la ședința 30, a primei sesiuni a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului rus, deputatul de la gubernia Basarabia Purișkevici l-a învinuit pe Directorul Cancelariei Gubernatorului general al Împăratului Rusiei în Caucaz, în funcție de Hofmeister al Înaltei Curți, Consilierul de Stat Peterson, în afaceri intenționat dăunătoare pentru vistieria statului. În legătură cu gravitatea învinuirii care i-au fost aduse în condițiile publicității naționale, el a considerat că bunul său nume poate fi restabilit numai pe calea unei judecăți publice și l-a învinuit pe Purișkevici în calomniere. În legătură cu faptul că deputații Dumei de Stat ca și membrii Consiliului de Stat și înalții demnitari de stat pentru crimele comise în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu puteau fi trași la răspundere numai cu Înaltul acord al Împăratului. De aceia Peterson a adresat o plângere pe Înaltul nume al Suveranului, în legătură cu tragerea la răspundere penală a lui Purișkevici pentru calomniere.

În prealabil acest caz a fost examinat de Primul Departament al Consiliului de Stat.

La 8 iulie 1909 Consiliul de Miniștri a examinat acest caz. A fost menționat că odată ce plângerile pe deputații Dumei de Stat sunt transmise în judecată numai cu Înaltul acord al Împăratului, de aceia este necesar de nu permis mișcarea acelor dosare a căror soluționare pe cale judiciară este problematică. Printre altele și învinuirea de calomniere înaintată de Peterson, către Purișkevici, este slab fundamentată. Este de așteptat, că din lipsa în prezentul dosar al componentului delict, ca Primul Departament al Consiliului de Stat să înceteze urmărirea penală a lui Purișkevici, sau să fie achitat de către Judecătoria Supremă.

 În Consiliul de Miniștri părerile s-au separat, cinci membri ai Consiliului și Gubernatorul general al Împăratului Rusiei în Caucaz s-au pronunțat pentru examinarea cazului conform procedurii stabilite. Dar Președintele (Stolâpin P.A.) și șase membri ai Consiliului de Miniștri au considerat că este mai înțelept de a clasa această cauză penală. Pentru aceasta a fost solicitată permisiunea Împăratului, precum și de ai fi anunțat lui Peterson că Consiliul de Miniștri nu vede nimic condamnabil în activitatea lui de serviciu și împărtășește concluzia Gubernatorului general al Împăratului Rusiei în Caucaz despre serviciul său impecabil.

Pe document este aplicată Rezoluția țarului: ”Sunt de acord cu opinia Președintelui și a acelor 6 membri” (29 octombrie).

Anume considerentele din cazul Peterson, au servit ca temei lui Stolâpin P. A., pentru clasarea cauzei penale de învinuire pentru calomniere  de către Reev, a membrului Dumei de Stat D.P. Gulkin.

În lista Registrelor Speciale ale Consiliului de Miniștri al Imperiului rus, care nu au fost incluse în  publicația pentru anul 1910, este indicat că în Arhiva Istorică de Stat a Federației Ruse (AISFR), Fond. 1276. Inv.20, ds. 46, P. 81-82 se păstrează  REGISTRUL SPECIAL AL CONSILIULUI DE MINIȘTRI al Imperiului rus nr. 168. din 31 august 1910 pe chestiunea despre tragerea la răspundere penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D. P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

În Registrul Special al Consiliului de Miniștri al Imperiului rus, nr. 124. din 15 decembrie 1911, care este publicat, „Despre demersul membrului Dumei de Stat Gololobov despre începerea urmăririi penale pentru calomniere, a membrului aceleiași Dume Kuzniețov”, se menționează că deja în trei cazuri despre tragerea la răspundere a membrilor Dumei de Stat, pentru calomniere în discursurile din ședințele plenare ale Dumei, au fost clasate din inițiativa Consiliului de Miniștri, printre care și plângerea de calomniere către membrul Dumei de Stat Gulkin-a șefului secției poliției rurale din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev. Din conținutul Registrului Special menționat, se poate face concluzia că Consiliului de Miniștri din 31 august 1910 a fost de acord cu propunerea lui Stolâpin P. A. că dosarul despre învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat. Și a această decizie a fost aprobată prin Înalta aprobare de către Împăratul Nicolai II, la 15 septembrie 1910, după cum este menționat în Registrul Special al Consiliului de Miniștri al Imperiului rus, nr. 124. din 15 decembrie 1911.

IV. Comentarii la cauza penală nr. 4167 din 9 august 1910.

Comentariile

lui Gulkin Nicolai Vasilievici, strănepotul lui Gulkin Ivan Petrovici, fratele drept al lui Gulkin D. P., deputat al țăranilor din gubernia Basarabia în Duma a treia de Stat a Imperiului rus, la cauza penală  Nr. 4167 din 9 august 1910 „Despre tragerea la răspundere penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D.P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale nr.4, din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

                În Ministerul Afacerilor Interne a Imperiului rus și cu o sută de ani în urmă se străduiau din toate forțele să apere onoarea mundirului, făcând impresia că în Minister se duce o luptă efectivă cu factorii negativi și că la ei totul este normal. Se aduc numai argumente pozitive unilaterale, i-ar la neajunsurile evidente,  care rămân neobservate nu se reacționează.

                Examinarea dosarului lui Gulkin D. P., judecând după materiale, era extrem de unilaterală. Cine au fost audiați în apărarea pozițiilor șefului secției poliției? Starostele evreilor, rabinul confirmat de  stat, mareșalul nobilimii din județul Orhei, șeful sectorului de zemstvă nr. 4, furnizorul de lemne, afacerile căruia puteau merge bine numai având relații bune cu șeful secției poliției rurale. Aproape toate aceste persoane erau funcționari, ca și șeful secției poliției rurale. Și aici se manifesta o solidaritate. De aceia ei cu ușurință declară că ei nu cunosc nimic despre cazurile de estorcare de bani (într-adevăr ei nu au fost prezenți în momentul estorcării banilor), plângeri de la locuitori pe această probleme  funcționarii nu au primit, dar deputatul Gulkin la întâlnirile cu alegătorii, primea aceste plângeri. Probabil că oamenii simpli au pierdut ultima speranță că plângerea pe acțiunile unui cinovnic, adresată altui cinovnic va avea efect. Îndrăznesc să presupun, că evreii nu se plângeau pe șefii locali deoarece ei locuiau practic în rezervații, deoarece față de ei acționa limita domiciliului stabil al evreilor. Dar aceasta era un lucru oribil care îi transformau pe evrei în niște exilați fără drepturi. (Limita domiciliului stabil al evreilor (certa evreiscoi osedlosti) – a acționat în Imperiul rus din anul 1791 până în anul 1917. Conform legilor rusești din acea perioadă, evreii negustori şi mici întreprinzători aveau dreptul să locuiască numai în orașe și târgușoare unde își aveau viza de reședință, neavând dreptul de a se deplasa dintr-o localitate în alta. D.P. Gulkin a fost unul din cei 166 deputați ai Dumei a treia de Stat care au semnat inițiativa legislativă despre anularea limitării evreilor în dreptul de ași alege și a trece dintr-un loc în altul - A. G.).

                Un detaliu interesant din materialele cauzei penale atrage atenția. După afirmația anchetatorilor o grupă de evrei l-a condamnat la moarte pe Reev pentru fidelitatea sa față de datoria de serviciu. La ce nivel de disperare terbia să-i aduci pe acești oameni, practic lipsiți de drepturi, ca ei să ajungă la așa ceva?

Aceasta seamănă cu un ultim strigăt de disperare și un semnal autorităților despre samavolniciile poliției.  De ce au tratat așa de unilateral condamnarea  la moarte a lui Reev, ca o răzbunare pentru ”devotamentul datoriei de serviciu”, cei care au verificat învinuirile aduse lui Reev? De ce nu au văzut și alte cauze? Problema rămâne deschisă. Dar logica cere analiza desfășurării evenimentelor.

Dacă pentru „devotamentul datoriei de serviciu”, șeful secției poliției rurale este condamnat de o grupă de oameni la moarte, atunci predecesorii lui Reev la funcție care nu au primit o așa sentință, înseamnă că nu erau devotați datoriei de serviciu? Atunci trebuie de verificat și activitatea lor. În așa mod abordând problema, cei care au verificat învinuirile aduse lui Reev, și-au întins singuri o capcană juridică și au căzut în ea.

Cei care au anchetat cazul, au luat mărturii numai de la cei care sprijineau  pozițiile lui Reev și nu au luat mărturii de la cei împotriva cărora au fost întreprinse acțiuni de către Reev, despre care a vorbit D. P. Gulkin în discursul său și care în materialele examinării cauzei nu sunt. Pare destul de stranie și atitudinea unilaterală a anchetatorilor la examinarea cauzei. Oare aceasta a fost făcută intenționat? Sau anchetatorii s-au temut să se întâlnească cu oamenii simpli și cu alte opinii?

Selectarea unilaterală a faptelor ca rezultat le-a jucat o festă atât anchetatorilor cât și lui Reev. În final, atât anchetatorii cât și Reev, au fost nevoiți să-și modifice pozițiile, care la finalizarea examinării apare într-un mod mai blând. Și anume ”Reev presupune că totul ce a declarat Gulkin împotriva sa, este rezultatul calomniilor din partea unor evrei ... ”. În materialele cauzei nu mai este afirmația lui Reev despre ”calomniere”. Se vede că anchetatorii au înțeles că operarea cu termeni duri, poate duce la destrămarea cauzei.

Dar nu numai aceasta pune la îndoială, în orice caz pentru mine, faptul că D.P. Gulkin în discursul său neîntemeiat a criticat acțiunile șefului secției poliției rurale. Există un moment în caza penală Nr.4167 care indică că nu totul este așa cum au vrut să prezinte anchetatorii. Vedeți la prima pagină a cauzei penale cum este pusă problema: „Despre tragerea la răspundere penală ... a lui Gulkin D.P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale ... , Reev”. Dar cu ce se finisează cauza penală? În concluzii noi citim: „ ... actualul dosar despre învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat”. După cum spune expresia, se vede diferența în formulări. Nu se mai vorbește despre tragerea la răspundere penală, nu se mai vorbește despre responsabilitatea lui D. P. Gulkin. În concluzii se spune că cauza penală, de învinuire de către Reev a lui Gulkin, urmează să fie clasată. În esență, în concluzii se recunoaște că Gulkin D.P. nu a calomniat pe nimeni. Indirect, dar se recunoaște. Altfel ar fi urmat responsabilitatea , după cum se indică în titlul cauzei penale.

                Presupun că Stolâpin P.A., care deținea și funcția de Ministru al Afacerilor interne al Imperiului rus ,voia să tergiverseze cauza penală despre abuzurile șefului secției poliției rurale, pe de o parte îl amenință pe deputatul Gulkin cu răspundere penală, dar nu îl supune unei sancțiuni, nu recunoaște critica aspră a acțiunilor lui Reev, dar nici nu satisface amorul propriu al șefului secției poliției rurale, nici măcar în măsura așteptată de Reev. Mai mult ca atât, se pare că nu se dorea să fie adus la cunoștința opiniei publice, abuzurile comise de poliție în provincie.

Dar am descoperit încă un aspect, în concluziile cauzei penale. Un aspect puțin vizibil dar care ne spune că ministrul Stolâpin nu prea credea în nevinovăția șefului secției poliției rurale. Iată ce scrie el: „pentru satisfacerea ofensei demnității de serviciu a lui Reev, urmează să se propună gubernatorului Basarabiei, să aducă la cunoștință prin ordinul său, pe poliție, despre aprobarea activității de serviciu a funcționarului poliției, menționat, confirmarea dezinteresului său, dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale”.

 Pur și simplu te înduioșează acest final: dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale. Nu, nu-l crede Stolâpin pe șeful poliției rurale, nu-l crede și pentru acesta, transmite gubernatorului Basarabiei să hotărască restabilirea reputației subalternului său, să decidă el și să poarte responsabilitate.

Aceasta ne dovedește încă odată, că critica șefului poliției rurale, în discursul lui D.P. Gulkin, nu a fost fără temei, nu a fost insinuată, dar a fost corectă, ieșită din suferințele oamenilor vitregiți de soartă, istoviți sub jugul abuzurilor poliției din provincie.

02 februarie 2013.

N.V. Gulkin

E greu să nu fii de acord cu concluziile din comentariile lui N.V. Gulkin la cauza penală nr. 4167 din 09. 08. 1910. Dar trebuie de menționat că în afară de învinuiri directe la adresa șefului secției poliției rurale din județul Orhei, Reev, în prima parte a discursului său la ședința Dumei de Stat din 22 februarie 1910, D. P. Gulkin nu s-a limitat numai la învinuiri generale în adresa poliției, care după expresia sa: „...  poliția rusă nu e bună de nimic și ea doar jefuiește poporul”. El critică Ministerul Afacerilor Interne, politica Guvernului Imperiului rus, acțiunile „Uniunii poporului rus”, dar nu și a Țarului, care a dăruit poporului manifestul din 17 octombrie 1905.

 Dar pentru aceasta el nu putea fi tras la răspundere penală. Conform articolului 14 a regulamentului „Instituirea Dumei de Stat”, deputaților li se acorda libertatea deplină a opiniilor și concluziilor pe problemele examinate. Membrii Dumei de Stat, în afara Dumei, nu puteau fi trași la răspundere penală, civilă sau disciplinară, pentru votarea, sau opiniile și concluziile expuse de ei în perioada exercitării funcției de deputat. Dar având deplina libertate la opinii și concluzii în problemele ce țineau de competența Dumei, membrii Dumei de Stat nu erau absolviți de responsabilitate în cazul calomnierii persoanelor particulare, care se recunoșteau insultate de dezvăluirea împrejurărilor care puteau să afecteze onoarea și bunul lor nume, nici pentru calomnierea persoanelor oficiale prin publicitatea intenționată a circumstanțelor false, cu toate că au fost pronunțate de deputat în discursul rostit de el în Duma de Stat.

                Fostul membru al fracțiunii naționale ruse, dar de acum deputatul independent Gulkin D.P., care a fost promovat în Duma de Stat de Uniunea poporului rus și de Partidul de Centru din gubernia Basarabia, își permitea să critice aspru și autoritățile statului din gubernia Basarabia. El l-a învinuit pe fostul gubernator și pe conducătorii poliției locale, că ei ar fi inițiatorii pogromului evreilor din Chișinău din anul 1903. Amintește despre tragicul incident din decembrie 1907 din satul Dereneovo, județul Orhei, când prin dispoziția gubernatorului Basarabiei a fost introdus un impozit ilegal pentru mazilii (odnodvorții), basarabeni, care refuzau să-l plătească și în rezultatul acțiunii funcționarilor poliției locale, sau tras focuri de armă asupra locuitorilor pașnici. Patru persoane au fost omorâte, i-ar cinci au fost rănite. (Mai detaliat puteți afla din articolul „Masacrul din satul Dereneu” – A. G.).

                D.P. Gulkin și-a permis să critice numerosul clan al moșierilor Krupenski, care controlau întreaga Basarabie și Partidul de Centru din gubernia Basarabia. În alt discurs al său D.P. Gulkin a spus: „… la noi în Basarabia sunt 16 alde Krupenski care țin Basarabia ca într-o menghină; ei conduc zemstva, ei conduc școala. Eu nu am, până la o distanță de 20 de kilometri, nici spital, nici medic, nici școală în localitate, fiindcă acolo… conduc Basarabia domnii Krupenski.” (Sesiunea 3, ședința 112 din 18 mai 1910).

                Cele mai prestigioase ziare din Imperiul rus, inclusiv și ziarul „Rossia”, publicau integral discursurile deputaților la ședințele plenare ale Dumei de Stat. Așa că locuitorii Basarabiei puteau să facă cunoștință cu discursurile deputatului țăranilor din Basarabia, D.P. Gulkin. Dar membrii clanului moșierilor Krupenski, când l-au promovat în Duma de Stat pe acest țăran înțelept și orator talentat, voiau să-l folosească în lupta împotriva social-democraților, cadeților, celor din partidul muncii și altor forțe progresiste. Ei nici nu puteau presupune că țăranul Gulkin D.P. va ieși de sub controlul lor și va fi ostil intereselor lor. De aceia ei au hotărât să scape de prezența în Duma de Stat, a acestui țăran-deputat al țăranilor din gubernia Basarabia , care ieșise de sub controlul lor și în locul lui să aleagă un alt deputat, care să fie mai ascultător.

Probabil că Reev, care deținea funcția de șef al secției de poliție rurală nr. 4 din județului Orhei, luând cunoștință de discursul lui Gulkin, care la 8 martie 1910 s-a adresat procurorului Tribunalului regional Chișinău cu o cerere, în care, afirma că toate cele spuse de D.P. Gulkin despre el, Reev, sunt niște neadevăruri absolute, și a cerut ca el să fie tras la răspundere pentru calomniere, a acționat cu știrea sau la indicația autorităților locale din gubernie și al membrilor clanului moșierilor Krupenski, și în primul rând a lui P.N. Krupenski,16 liderul celor șapte deputați basarabeni reacționari, unul din liderii fracțiunii naționale ruse în Duma a treia de Stat și a fratelui său A.N. Krupenski,17 mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia. Tragerea lui D.P. Gulkin la răspundere penală, însemna lipsirea sa de mandatul de deputat și alegerea în locul său a unui nou deputat al țăranilor din Basarabia, protejat și marionetă al clanului moșierilor Krupenski.

Urmează de menționat că influența clanului moșierilor Krupenski în gubernia Basarabia era foarte mare, chiar și vestitul V.M. Purișkevici, deputat în a doua și a treia Dumă de Stat de la gubernia Basarabia, președintele ”Uniunii lui Mihail Arhanghelul”, din cauza unui conflict cu P.N. Krupenski, nu a riscat să-și înainteze candidatura pentru alegerile pentru  Duma a patra, din partea Basarabiei, de teamă că nu va fi ales, dar a fost ales de la gubernia Kursk. (Pentru aceasta V.M. Purișkevici și-a cumpărat o moșie în gubernia Kursk).

Pe unii îi deranjează faptul că drepturile moldovenilor din gubernia Basarabia în Duma de Stat a

Imperiului rus, inclusiv și la școală primară în limba maternă, au fost apărate, nu de un moldovean, dar de un om rus de naționalitate.(În Duma a treia de Stat de la gubernia Basarabia erau și doi deputați, moldoveni de naționalitate: preotul Ghepețki N. E., din județul Ackerman(Cetatea Albă) și Șoltuz N. M. , primar al orașului Soroca. Ambii au vorbit și au votat împotriva propunerii lui Gulkin D. P. de a acorda moldovenilor din Basarabia dreptul la școală primară în limba maternă. Contele Uvarov A.A, rus după naționalitate, deputat de la gubernia Saratov, și care a susținut propunerea lui Gulkin D. P., a spus despre preotul Ghepețki, care s-a pronunțat împotriva poporului său: „ ... el cu adevărat face parte din acei oameni care mai ieri erau moldoveni iar astăzi sunt mai ruși de cât noi rușii prin naștere” – A. G.).

Vreau să-i consolez. După decesul soției sale D.P. Gulkin întâlnește ultima sa dragoste. Este moldoveanca Mărioara Druță (Dascăl) din satul Inești, cu treizeci de ani mai tânără ca el, cu care a oficiat o căsătoriei religioasă. Ei au avut patru feciori, care au purtat familia mamei, au fost educați ca moldoveni, în religia ortodoxă oficială. De la feciori ei au 27 de nepoți și 36 de strănepoți care se consideră moldoveni (români) și care cu sfințenie păstrează memoria vestitului lor bunic și străbunic.

                D.P. Gulkin nu numai că a apărat demnitatea și drepturile moldovenilor în Duma imperială rusă, el s–a contopit cu poporul în mijlocul căruia a trăit toată viața și pe care l–a iubit ca pe poporul său.

Editarea discursurilor lui D.P. Gulkin în a treia Dumă de Stat a Imperiului Rus, le va ajuta iubitorilor istoriei plaiului natal să cunoască și să înțeleagă mai bine istoria Moldovei dintre Prut și Nistru de la începutul secolului XX, sub regimul țarist. De asemenea le v-a fi util și cercetătorilor istoriei noastre naționale.

Dacă l-a sărbătoarea „Limba noastră cea română” îi vom menționa pe cei care au contribuit ca limba română să se simtă la ea acasă în spațiul dintre Prut și Nistru, să-l pomenim cu un cuvânt bun și pe rusul ortodox de rit vechi, Dionisie Gulkin, el merită aceasta!

 

ANEXĂ

1. Stolâpin Piotr Arcadievici (1862–1911), om de stat al Imperiului rus. Gubernator al guberniei Grodno (1902 – 1903) și al guberniei Saratov (1903 – 1906). În aprilie 1906 este numit Ministru al afacerilor Interne al Imperiului rus. La scurt timp este dizolvat guvernul și este numit Președinte al Consiliului de Miniștri, păstrând după sine portofoliul de Ministru al Afacerilor Interne. A jucat un rol important la înăbușirea revoluției din anii 1905 – 1907. A înfăptuit reforma agrară, care prevedea introducerea proprietății private a țăranilor asupra pământului. Introducerea tribunalelor de.....

au înăsprit pedeapsa pentru crimele grave. A limitat autonomia Marelui Ducat al Finlandei. A modificat legislația electorală.

La viața lui P.A. Stolâpin au fost întreprinse 11 atentate. La 5 (18) septembrie 1911 este rănit mortal în Kiev, peste câteva zile a decedat.

2. Gheghecikori Evghenii Petrovici (1981–1954), deputat în Duma a treia de Stat a Imperiului rus, de la gubernia Kutaisi. Unul din liderii fracțiunii social–democrate. Menșevic. Provine dintr–o familie de nobili gruzini. A absolvit facultatea de drept a Universității di Moscova. În discursurile din 12 noiembrie 1910 și  din 4 februarie 1911 susține propunerea lui Gulkin D.P. de a acorda dreptul moldovenilor din Basarabia la școală primară în limba maternă. Fiind un luptător activ pentru drepturile minorităților naționale din Imperiul rus, el primea zeci de scrisori de la reprezentanții intelectualității moldovenilor din Basarabia, care îl rugau să apere dreptul moldovenilor din Basarabia la școală primară națională. Când la 12 noiembrie 1910, moldoveanul, preotul Nicolae Ghepețki în discursul său din Dumă s–a pronunțat împotriva propunerii lui Gulkin, Gheghecikori l–a numit pe preotul Ghepețki-trădător al intereselor propriului popor, i–ar pe rusul, ortodox de rit vechi din Telenești, Gulkin D.P., care a apărat interesele limbii moldovenilor, că este adevăratul reprezentant al națiunii moldovenilor. Despre acest incident din Dumă, dintre E.P. Gheghecikori și preotul Nicolae Ghepețki, a scris toată presa din Imperiul rus și regatul România, precum și în toate ziarele de limbă română din Transilvania, care era parte componentă a Imperiului Austro-Ungar.

În noiembrie 1917 este Președinte al Guvernului de coaliție din Transcaucazia. În noiembrie 1918 este Ministru al afacerilor externe, iar în 1921 Ministru al justiției în Guvernul Gruziei. În 1921 a emigrat în Franța. În literatura sovietică este caracterizat ca un dușman aprig al Puterii Sovietice. În anii 1953–1954 este Președinte al Republicii Democrate Gruzine din emigrație. La începutul anilor 50 ai sec. XX Ministerul Securității de Stat al URSS pregătea răpirea și transportarea la Moscova a lui E.P. Gheghecikori. După cum relatează Sudoplatov P.A., inițiativa petrecerii acestei operații venea de la generalul Ruhadze, conducătorul securității gruzine, cu aprobarea personală a lui I.V. Stalin.

E.P. Gheghecikori era unchi al Ninei Teimurazovna Beria (Gheghecikori), soția lui L.P. Beria.

 A decedat la 5 iunie 1954 la Paris, unde este înmormântat.

3. Savl–numele evreiesc al apostolului Pavel până la trecerea la creștinism. Este forma elenizată a numelui Saul. Apostolul Pavel nu a făcut parte din cei Doisprezece apostoli. În tinerețe a participat la prigonirea creștinilor. Experiența retrăită de Pavel la întâlnirea cu Isus Hristos care a înviat, l-a dus la convertirea la creștinism și a fost motivul pentru misiunea apostolică. Apostolul Pavel a creat numeroase comunități creștine pe peninsulele Asia Mică și Balcanică. Epistolele apostolului Pavel comunităților și unor persoane aparte constituie o parte însemnată a Noului Testament și sunt unele din principalele texte teologice (ru.wikipedia.org).

4. Marcov Nicolai Evgenievici (Marcov doi), (1866–1945), activist politic rus de extrema dreaptă, unul din liderii „sutelor negre”, antisemit radical, Din anul 1910 a fost președinte al consiliului suprem al Uniunii poporului rus, deputat în Duma de Stat de legislatura trei și patru a Imperiului rus de la gubernia Kursk. Participant al mișcării albgardiste. Aflându-se în emigrație  în anii 1921-1927 a fost ales președinte al Consiliului suprem monarhic. A colaborat cu autoritățile Germaniei fasciste. În anii treizeci a publicat în Germania cărți cu caracter antisemit. A încetat din viață în aprilie 1945.

 5. Lvov Nicolai Nicolaevici (1865-1940), deputat în Duma de Stat de legislaturile I, III și IV de la gubernia Saratov. Participant la mișcarea albgardistă.

 6. Pogromul din Chișinău, unul din cele mai cunoscute pogromuri evreiești din Imperiul rus care a avut loc la 6-7 aprilie 1903 în Chișinău, fiind tolerat de autoritățile țariste. În timpul pogromului au fost omorâte 60 persoane, circa 600 persoane rănite și 1/3 din clădiri au fost avariate.

7. Raaben Rudolf Samoilovici(1843-după 1917), activist militar rus. De la 10 iulie1899 până la 4 mai 1903 gubernator al Basarabiei. A fost destituit din funcția ocupată după pogromul evreiesc din Chișinău din anul 1903.

8. Azef-Evno (Iona) Fișilevici Azef (Evghenii Filipovici Aziev), (1869-1918), revoluționar rus, provocator, unul din liderii partidului eserilor și în același timp colaborator secret al Departamentului poliției. Ca conducător a organizației militare a partidului eserilor a organizat un șir de acte teroriste, inclusiv asasinatele Marelui Duce Serghei Alexandrovici și al Ministrului afacerilor interne Pleve. Ca agent secret al Departamentului de poliție i-a dat pe mâna poliției pe mulți revoluționari. În anul 1908 a fost demascat ca provocator de V.L. Burțev cu ajutorul lui A.A. Lopuhin. A fost condamnat la moarte de conducerea partidului eserilor, dar a fugit peste hotare, în Germania, unde a decedat în anul 1918.

9. Lopuhin Alexei Alexandrovici (1864, Oriol-1928, Paris), director al Departamentului poliției, consilier de stat. A fost destituit din funcția ocupată, fiind învinuit că nu a asigurat securitatea Marelui Duce Serghei Alexandrovici. A fost numit gubernator al Estlandiei, unde a petrecut o anchetare și a stabilit că poliția luptă împotriva revoluției cu ajutorul pogromiștilor din Uniunea poporului rus. Pe acest caz s-a adresat la Guvern, Duma de Stat și în judecată, dar fără rezultat. Cu concursul lui Lopuhin a fost demascat Azef, pentru ce a fost învinuit de trădare de stat și a fost arestat. A fost condamnat la cinci ani de muncă silnică, care au fost înlocuite de către Senat prin exil. În anul 1911 a fost parțial reabilitat. În 1920 a emigrat în Franța. S-a stins din viață în anul 1928 la Paris.

10. Haruzin Alexei Nicolaevici (1864-1932), etnograf și antropolog rus, demnitar de stat. În anii 1904-1908 a fost gubernator al Basarabiei În anul 1908 este numit director de departament al Ministerului afacerilor interne, din 1911 vice ministru. În 1913 este numit senator. În anii Puterii sovietice a fost arestat în anul 1928 și în 1931. S-a stins în viață în anul 1932 în izolatorul închisorii Butârca.

 

11. Caravaev Alexandr Lvovici (1855 – 1908). A absolvit Academia Medico–chirurgicală din Sanct Petersburg. Doctor în medicină. La 7 februarie 1907 a fost ales deputat în Duma de Stat de legislatura a doua, de la orașul Ecaterinoslav. Este unul din fondatorii și conducătorii fracțiunii unite a grupei Muncii și fracțiunii Uniunii țăranilor. Se plasa pe poziții moderate. După dizolvarea Dumei de Stat de legislatura a doua, se întoarce la practica de medic din Ecaterinoslav.

                La 4 martie 1908 a fost rănit mortal de către combatanți din „sutele negre”, în cabinetul său , în timpul consultării  bolnavilor. A decedat la 5 martie 1908.

12. Purișkevici Vladimir Mitrofanovici (1879–1920), moșier basarabean, activist politic a Imperiului rus, cu vederi conservatoare de dreapta, monarhist, unul din liderii „sutelor negre”.

                Bunicul său, preotul Purișkevici Vasile Vasilievici s-a învrednicit de titlul de nobil ereditar. A absolvit facultatea de filologie și istorie a Universității Novorosiisc (din Odessa).

În anul 1895 este ales deputat în zemstva județeană, i–ar în anii 1897–1904 este președinte al administrației zemstvei județului Ackerman. În anii 1904–1907 este colaborator în aparatul Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului rus.

Este unul din liderii organizației monarhiste „Uniunea Poporului rus”, i–ar după sciziunea ei fondează „Uniunea lui Mihail Arhanghelul”. A fost ales deputat de la gubernia Basarabia în Dumele de Stat a doua și a treia, i–ar în a patra de la gubernia Kursk. A fost membru al fracțiunii de dreapta. Manifestările sale insultătoare și cu caracter huliganic în timpul ședințelor în plen ale Dumei de Stat, de la care era exclus pentru câteva ședințe, i–au adus o faimă largă în toată Rusia A fost un fructuos poet–diletant, autor în special al versurilor satirice pe teme politice actuale. A participat la asasinarea lui Grigorie Rasputin.

În anii primului război mondial este șef al unui tren sanitar, organizat de el. Are o atitudine ostilă față de Guvernul Provizoriu, participă la crearea în ilegalitate a formațiunilor militarizate monarhiste.

După lovitura de stat bolșevică din octombrie 1917, se retrage în ilegalitate și organizează un complot împotriva Puterii sovietice. Este arestat și condamnat, dar peste puțin timp este amnistiat. Pleacă în sudul Rusiei europene, participă la organizarea propagandei în sprijinul mișcării albgardiste. Editează ziarul „sutelor negre ”, „Blagovest”. Se îmbolnăvește de tifos și decedează la Novorosiisc în anul 1920.

                În anul 1908, la o ședință în plen a Dumei de Stat, în timpul discursului deputatului de la gubernia Basarabia Purișkevici V. M. unul din deputații de stânga a strigat din sală: „Ei moldoveanu-le”, la care Purișkevici a răspuns: „Sunt un rus veritabil, nu am nici o picătură de sânge moldovenesc”.

                În discursul său de la ședința plenară a Dumei de Stat din 18 noiembrie 1909, D.P. Gulkin, deputatul țăranilor din gubernia Basarabia a vorbit despre evenimentele sângeroase din satul Dereneovo (Dereneu) din județul Orhei, din 15 decembrie 1907, când din ordinul șefului  sectorului nr. 4 și a șefului secției poliției rurale străjerii au deschis focul asupra locuitorilor pașnici. Ca rezultat au fost omorâți patru moldoveni și răniți cinci. Învinuind „sutele negre ” de implicare în aceste evenimente sângeroase, D.P. Gulkin a menționat: „Eu cred că aici nu miroase a străjer, aici miroase a ceva mai de sus, și membrul Dumei de Stat Purișkevici nu ne–a spus despre aceasta, pentru că aceasta este fapta lui și a tovarășilor săi. Și de ce ne–ar împărtăși el nouă, când el, anul trecut, de la această tribună, s–a dezis de moldoveni, iar el este ales de către moldoveni, el a spus că nu are nici o picătură de sânge moldovenesc, însă el singur nu știe ce fel de sânge are, și dacă s–ar duce la spitalul din Costiujeni, (Spital pentru boli psihice din suburbia or. Chișinău–n. a.), acolo i–ar determina ce sânge are.

                În discursul său de la ședința plenară a Dumei de Stat, Purișkevici s–a pronunțat împotriva propunerii lui D.P. Gulkin de a fi acordat moldovenilor dreptul la școală primară în limba maternă. În bătaie de joc el a spus că dacă și moldovenilor din Basarabia li se va da acest drept, atunci trebuie de dat acest drept și încă la 36 naționalități, le–a numit pe toate, printre ele numind și câteva inexistente.

Propunerea lui Purișkevici era o bătaie de joc nu numai față de moldoveni dar și față de alți alogeni, dar după expresia liderului partidului cadeților Miliucov P. N.: „... având în vedere acea intenție cu care a fost făcută și pe care, din punctul nostru de vedere, o considerăm o insultă la adresa Dumei de Stat ...”.

13. Fedosiu Mihail Egorovici (1852–1918), moșier basarabean. A absolvit cursul complet de știință a Universității Novorosiisc. În anul 1878 este ales judecător de pace. În anii 1992–1998 este șeful sectorului de zemstvă nr. 4 din județul Orhei. Este judecător de pace în anii 1902–1917. În anii 1905–1908 este mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia. Este mareșal al nobilimii din județul Orhei în anii1909–1917. A fost adept al blocului moldovenesc.

14. Peterson Nicolai Leonidovici (1866–1920), demnitar de stat în Imperiului rus. Descendent dintr-o familie de moșieri din gubernia Kostroma. A studiat la facultățile de drept la Universitățile din Sanct Petersburg și Kazan. În anul 1892 este angajat în serviciu la cancelaria Consiliului de Miniștri. În anul 1903 este numit ajutor al stats-secretarului Consiliului de Stat. În anii 1905–1913 a fost director al cancelariei, iar în anii 1913–1915 ajutor pe problemele civile al Gubernatorului general al Împăratului în Caucaz. În anul 1915 este numit senator. În timpul războiului civil a participat la mișcarea albgardistă. În martie 1920 este evacuat din Novorosiisc pe insula Lemnos, unde a decedat în același an.

15. Belețkii Stepan Petrovici (1973–1918),demnitar de stat în Imperiului rus. A studiat la facultatea de drept a Universității din Kiev. În anul 1907 este numit vice–gubernator al guberniei Samara. În 1909 este vice-director, director interimar, iar din 1912 director al Departamentului poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului rus. În 1914 este numit senator. În anii 1915–1916 este vice-ministru al Afacerilor Interne al Imperiului rus. În februarie–martie 1916 este General gubernator la Irkutsk. Este împușcat de bolșevici în anul 1918.

16. Krupenski Pavel Nicolaevici (1863-1939), moșier basarabean, activist politic al Imperiului rus. Provenea din numerosul clan al moșierilor basarabeni Krupenski. Membrii clanului dețineau funcții importante în gubernia Basarabia, precum și la curtea imperială. În adunarea nobilimii a guberniei Basarabia ei aveau 52 de voturi. Era fecior al mareșalului nobilimii din gubernie, Krupenski Nicolai Matveievici. Frații Mihail și Alexandru în diferite perioade au deținut funcția de mareșali ai nobilimii din gubernie, i–ar Anatolii și Vasile au fost diplomați. O ramură a clanului moșierilor Krupenski locuiau în România. După absolvirea școlii militare de cavalerie este în serviciul militar activ în regimentul de husari de gardă Grodno. În anul 1897 în grad de colonel de gardă demisionează. Este ales deputat în zemstvele județului Hotin și guberniei Basarabia. Este mareșal al nobilimii din județul Hotin în anii 1899 – 1910. În anul1905 organizează partidul de Centru al guberniei Basarabia, de orientare monarhistă, clerical-ortodoxă.

Este ales deputat de la moșierii din Basarabia în Duma de Stat de legislatura a doua, a treia și a patra.

Este unul din organizatorii și conducătorii Clubului național politic din toată Rusia. Este unul din liderii fracțiunii moderaților de dreapta din Duma a treia. Care de la sesiunea a treia după unificarea cu grupul naționaliștilor, devine fracțiunea naționaliștilor. S–a pronunțat împotriva propunerii lui D. P. Gulkin de a fi acordat moldovenilor dreptul la școală primară în limba maternă. Anume P.N. Krupenski despre сare se spunea că are sânge moldovenesc, a fost cel care i–a mobilizat pe deputații de dreapta și naționaliști, care la 12 noiembrie 1910 au respins modificarea lui Gulkin cu majoritatea voturilor. Împotrivă au votat-141 deputați; iar pentru-125 deputați.

În Duma a patra este liderul fracțiunii de centru . Este unul din organizatorii și conducătorii Blocului progresist. Dar în același timp informa guvernul despre dispozițiile din grupurile parlamentare, pentru care primea bani din fondul secret al guvernului. În martie 1917 când legăturile sale secrete cu fosta guvernare sunt făcute publice, își depune mandatul de deputat. Din toamna anului 1917 se află în emigrație. A decedat în anul 1939 .

17. Krupenski Alexandr Nicolaevici (1861 – 1939), mare moșier basarabean, mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia în 1908–1912, activist al emigrației ruse. Frate cu P.N. Krupenski care a fost deputat în Duma de Stat a Imperiului rus. A absolvit facultatea de științe a Universității din Kiev. A fost magistrat de pace în județele Hotin, Soroca și Chișinău în anii 1887–1915. În 1892–1895 a fost șef al sectorului de zemstvă în județul Hotin. A fost ales, mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia în 1908 și în 1911. În 1912 și–a depus împuternicirile înainte de termin. A primit titlul de Hofmeister al Curții imperiale în 1912.

Din 1919 este în emigrație în Franța. A fost lider al Partidului monarhist rus. În anul 1927 a fost ales președinte al Consiliului Suprem monarhic. A fost ostil unirii Basarabiei cu România și la Conferința de pace de la Paris a încercat să influențeze ca țările occidentale să nu recunoască Unirea.

 A fost căsătorit cu sora ministrului învățământului din Imperiul rus L.A. Casso. A decedat în anul 1939 la Paris.

 

LITERATURA

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчеты 1908 г. Сессия первая. Часть третья. Заседания 61-98 (с 7 марта по 28 июня 1908 г.). Санкт-Петербург. Государственная типография. 1908 г.

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г. Сессия третья. Часть вторая. Заседания 33-64 (с 20 января по 6 марта 1910 г.). Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г.

Гросу А.К. «Молдавский великоросс. Бессарабский феномен в Государственной Думе Российской империи». Кишинёв 2011 г.

Andrei Grosu „Lipoveanul. Un fenomen basarabean in Duma de Stat a Imperiului rus”. Chișinău. 2013.

„Ioan Pelivan istoric al mișcării de eliberare națională din Basarabia.” Sub red. lui Ion Constantin, Ion Negrei și Gheorghe Negru. București. 2012.

P. Cazacu “Moldova dintre Prut și Nistru 1812-1918”. Chișinău, 1992.

N. Iorga „Neamul românesc în Basarabia”. București, 1997.

Pan Halippa „Publicistica”. Chișinău, 2001.

Седова А. Я. «Октябрический режим». Том 1-2, Москва 2018.

Особые журналы Совета Министров Российской империи. 1909-1917 гг. (Электронная библиотека исторических документов).

 

Обсудить

Другие материалы рубрики