Discursul din 22 februarie 1910, la ședința Dumei a treia de Stat a Imperiului rus,

 al deputatului din partea țăranilor guberniei Basarabia Gulkin D.P. și posibilitatea

 tragerii lui la răspundere penală.

(În august 1910, Ministrul Afacerilor Interne al Imperiului rus Stolâpin P.A.¹ a examinat dosarul Nr.4167 din 9 august 1910 al Departamentului Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului rus, cu titlul: „Despre tragerea la răspundere penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia Gulkin D.P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale nr. 4 din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev” și a semnat concluzia la dosar. După care l-a înaintat spre examinare Consiliului de Miniștri, cu a cărei concluzie dosarul a fost înaintat pentru Înalta apreciere, Împăratului Rusiei Nicolai al II-lea).

Intentarea cauzei penale împotriva lui Gulkin D.P a fost inițiată de clanul moșierilor Krupenski, care ținea sub control întreaga Basarabie și care prin intermediul Partidului de Centru din Basarabia, controlat de ei, l-au promovat în Duma de Stat. Ei voiau să folosească capacitățile acestui țăran de naționalitate rusă din Telenești, cu credință în Tătuca–Țar, în scopurile lor politice. Dar în mai 1909 Gulkin D.P iese de sub controlul lor, se declară deputat independent și devine un adevărat tribun al poporului.

 Dacă Gulkin D.P. ar fi fost condamnat conform cauzei penale inițiate, el ar fi fost lipsit de mandatul de deputat.

Trebuie de menționat că tentativa forțelor reacționare din Basarabia de a se răfui cu deputatul țăranilor basarabeni în Duma imperială rusă, Gulkin D.P., a eșuat și nu a reușit să frângă voința acestui om drept, viteaz și înțelept. Până la expirarea împuternicirilor sale de deputat, la 9 iunie 1912, sub cupola Palatului Taurida din Sanct Petersburg, unde aveau loc ședințele Dumei de Stat a Imperiului rus, de mai multe ori a răsunat vocea deputatului țăranilor din gubernia Basarabia, Gulkin D.P. în apărarea drepturilor moldovenilor și a altor popoare alogene, a celor de religie neortodoxă, a țăranilor și a muncitorilor, împotriva nelegiuirilor autorităților țariste.

„Noi, rușii, săvârșim acte de violență față de un popor atât de integru ca moldovenii. Cum am putea atunci să atragem de partea noastră popoarele ne ruse, ca să muncească cinstit împreună cu noi întru binele statului, când noi ne batem joc de ele”. (Sesiunea 4-a, ședința 18-a din 12 noiembrie 1910).

„Eu consider, ca om rus ce sunt, ca cetățean rus onest, mie mi-ar fi rușine dacă nu aș spune despre toate acestea în Duma de Stat”. (Sesiunea 4-a, ședința 50-a,din 04.02.1911).

„... dacă aș fi exclus definitiv din Dumă, nu aș fi de acord să tac, atunci când nu tace poporul”.

(Sesiunea 4, ședința 99,din 22.04.1911).

„ ... îi iubesc pe moldoveni și îndeobște îi iubesc fără excepție pe toți alogenii, cum li se zice, iubesc toate popoarele conlocuitoare din Rusia, ne ruse, ca pe frații și copii mei, așa și pe moldovenii mei basarabeni”. (Sesiunea 4-a, ședința 50-a,din 4 februarie 1911).

„…dacă se înfăptuiește rusificarea forțată a alogenilor, asta nu o face poporul, poporul rus nu dorește nicidecum așa ceva, ci o face o clică de impostori care seamănă discordie și vrajbă printre cetățenii ruși.” (Sesiunea 5-a, ședința 73-a din 22 februarie 1912).

 

                „Eu întreb: de ce Duma de Stat nu a binevoit ca în tot acest răstimp să facă să treacă proiectul de lege cu privire la abolirea pedepsei cu moartea sau alte proiecte de lege necesare țării? De ce Duma de Stat nu a împroprietărit țăranii cu pământ? (Sesiunea 5-a, ședința 109-a din 18 aprilie 1912).

                „Repet, dați-le țăranilor pământ, și dați-le în Rusia europeană, dar nu-i goniți la Răsăritul Îndepărtat. Numai în felul aceasta veți liniști țărănimea, ci nu cu pluguri cu aburi și cu locomobile.” (Sesiunea 5-a, ședința 108-a din 17 aprilie 1912).

„Din câte înțeleg eu, Rusia noastră este o țară a circularelor și a hotărârilor obligatorii, Rusia este țara luării de mită și a estorcării, Rusia este țara samavolniciei, Rusia este țara pogromurilor, a pedepsei cu moartea, și poporul nu are la ce se aștepta de la actuala Dumă”. (Sesiunea 5-a, ședința 71-a din 18 februarie 1912).

„Așadar, domnilor, Duma de Stat, majoritatea burgezo-moşierească a Dumei de Stat, după cum a botezat-o membrul Dumei Gheghecikori, a susținut poporul tot așa cum îl susține frânghia pe cel spânzurat”. (Sesiunea 5-a, ședința 75-a din 24 februarie 1912).

”Discursurile de opozant și proveniența țărănească l–au făcut pe Gulkin în una din cele mai strălucite figuri din Duma de Stat de legislatura a treia”, -  menționează Iana Anatolievna Sedova în cartea sa «Октябрический режим». Том. 1, Москва, 2018, pag. 421.

La analiza multor probleme examinate de Duma a treia de Stat, Ia. A. Sedova îl citează pe deputatul țăranilor basarabeni. (În două volume ale cărții sale, care conțin 2 100 pagini, Ia. A. Sedova îl menționează pe D. P. Gulkin de 135 de ori, inclusiv de 62 ori citează discursurile lui D. P Gulkin în Duma de Stat. – A.G.).

I. Deputatul moldovenilor basarabeni în Duma imperială rusă.

 Gulkin D.P. (1861-1947), deputat din partea țăranilor guberniei Basarabia în Duma de Stat de legislatura a treia, a Imperiului Rus (în anii 1907-1912), de naționalitate rus, ortodox de rit vechi rus, din târgușorul Telenești, județul Orhei, gubernia Basarabia, țăran fără pământ, arenda 4 desetine de pământ moșieresc. Timp de 15 ani până la alegerea în Duma de Stat a fost judecător al judecătoriei de plasă (judecata țărănească), din plasa Telenești, a fost ales membrul curții de jurați a Tribunalului regional Chișinău. Până în mai 1909 a fost președinte al organizației de plasă a Uniunii poporului rus. Nu avea studii, nu a terminat nici măcar școala primară. A fost un autodidact. Citea foarte mult și avea cunoștințe profunde în istorie, literatură, filosofie. A adunat o bogată bibliotecă. Era abonat la ziare în limba franceză ce se editau la Paris. Cunoștea limbile: germană, franceză și română. Vorbea, citea și scria în limba evreilor Basarabiei, în idiș. Era un om profund religios și drept. Un bun cunoscător al religiei ortodoxe și în special a celei de rit vechi. Dumnezeu sau natura l-au înzestrat cu o memorie bună și o minte ascuțită, cu un talent oratoric și un simț fin al umorului.

Ca deputat al țăranilor guberniei Basarabia în Duma de Stat de legislatura a treia, a Imperiului rus, Gulkin D.P., a fost unicul apărător al drepturilor și demnității moldovenilor basarabeni în organul legislativ suprem al Imperiului rus. Practic în fiecare al doilea discurs al său, din cele 225 discursuri rostite de el la ședințele plenare ale Dumei de Stat, sunt abordate problemele Basarabiei și ale țăranilor moldoveni care l-au delegat în Duma imperială rusă, precum și problemele muncitorilor și țăranilor, ale popoarelor alogene, ale celor de religie neortodoxă. Discursurile sale erau des întrerupte de aplauze și de 56 de ori cu strigăte ”Bravo!” (Textele discursurilor sale în Duma de Stat cuprind peste 450 pagini).

Gulkin D. P. și-a îndeplinit cu demnitate obligațiile sale de deputat față de alegătorii săi.

Când citești textul discursului lui D.P. Gulkin din 22 februarie 1910, la ședința Nr. 53, sesiunea 3-a, a celei de a treia Dume de Stat a Imperiului rus, ai impresia că acesta este discursul unui răzvrătit, sau al unui social-democrat.

                Fiind adus în Dumă de Uniunea Poporului Rus și de Partidul de Centru al Basarabiei, D.P. Gulkin până la mijlocul lunii mai 1909, era nevoit la indicația șefilor săi de partid să vorbească de la catedra Dumei de pe poziții proguvernamentale, împotriva cadeților, social-democraților, celor din partidul muncii și altor fracțiuni și grupe progresiste. Aceasta îi crease faima de deputat-țăran reacționar și monarhist convins.

Faptul că colegii săi din fracțiunea moderaților de dreaptă, atunci când în iunie 1908 a propus ca moldovenilor din Basarabia să li se permită predarea pentru doritori a limbii moldovenești în școlile primare, l-au silit să renunțe la propunerea sa. Aceasta a dat o primă fisură în relațiile sale cu colegii de fracțiune. (În articolul ”Limba locală în Basarabia”, scris de el în seara zilei de 12 noiembrie 1910 și publicat respectiv la 17 și 18 noiembrie 1910 în ziarele ”Bessarabskaia jizni” și ”Bessarabeț”, D.P. Gulkin menționa: „... eu de la începutul primei sesiuni a Dumei a treia de Stat m-am străduit să fac ceva pentru Basarabia și în special pentru moldovenii care m-au ales în Dumă.”

În cadru examinării proiectului de lege „ Despre comunitățile ortodocșilor de rit vechi”, (mai 1909), în care colegii săi de fracțiune și-au permis atacuri dure și înjositoare la adresa coreligionarilor săi, îl fac să primească o hotărâre radicală și D.P. Gulkin iese din fracțiunea națională rusă (noua numire după fuziunea moderaților de dreapta cu grupul național rus), și se declară deputat independent. El de asemenea părăsește Uniunea Poporului rus.

La 10 noiembrie 1910 la examinarea articolului 16 a proiectului de lege „Despre școlile primare”, D.P. Gulkin a propus ca și moldovenilor din Basarabia să li se acorde dreptul la școală primară în limba maternă. Pentru această propunere D.P. Gulkin a fost exclus din Partidul de Centru din Basarabia. Dar după expresia liderului mișcării naționale din Basarabia Ion Pelivan: „Gulkin deveni simpatic pentru orice suflare românească din Basarabia”.

„Noi confirmăm că Gulkin, cel care a apărat interesele limbii moldovenilor, este un adevărat reprezentant al națiunii moldovenilor”, menționa gruzinul E.P. Gheghecikori², liderul fracțiunii social-democrate, la 12 noiembrie 1910, la ședința 18-a, sesiunea a 4-a Dumei a treia de Stat.

 (La 12 noiembrie 1910, la 12 popoare din Imperiul rus și anume: lituanienilor, polonezilor ,nemților, tătarilor, estonienilor, letonilor, armenilor, gruzinilor, cehilor, bureaților, calmâcilor și evreilor li s-a acordat dreptul la școală primară în limba maternă. Sub influența celor 8 deputați reacționari din Basarabia, propunerea lui D.P. Gulkin a fost respinsă. Moldovenilor, ucrainenilor, belorușilor și popoarelor musulmane (cu excepția tătarilor) li s-a refuzat acest drept, care a fost permis celor 12 popoare menționate mai sus).

„Pentru cei ce cunosc trecutul Basarabiei,  nu este un secret că, în momentele grele pentru elementul românesc de aici, unii străini au îmbrățișat cauza lui dreaptă cu devotament și sinceritate.

Relevăm astfel cererea lui D. Gulkin, făcută în Duma rusească la ședința de la 10 noiembrie 1910, ca să se acorde și românilor din Basarabia dreptul de a învăța în școală în limba lor maternă, așa cum legea ce se discuta în Dumă acorda acest drept armenilor, gruzinilor, tătarilor etc.”, - menționa, într-un articol publicat în ziarul „România Nouă”, nr.  171 (394), din 25 decembrie 1926, Leon T. Boga, istoric și publicist român, care înainte de anul 1940, timp de mai bine de 20 ani a fost director al Arhivelor Statului din Basarabia.

                La examinarea în lectura a treia a proiectului de lege „Despre școlile primare”, la 4 februarie 1911, la ședința nr. 50, sesiunea a patra, a Dumei de Stat de legislatura a treia, Gulkin D. P. în discursul său, din nou a cerut ca și moldovenilor din Basarabia să li se acorde dreptul la școală primară în limba maternă.

                Despre acest discurs al deputatului țăranilor basarabeni, istoricul rus Grom O. A., din Rostov pe Don, în articolul său din revista „Славянский альманах”, nr. 3-4, din anul 2015, menționa: „Este de remarcat că ritorica de loialitate față de Monarhul rus, din discursurile lui Gulkin, era însoțită de mesaje, care erau identice cu lozincile naționaliștilor moldoveni”.

                Trebuie de menționat că aceasta se poate referi și la alte discursuri ale lui Gulkin D. P. în Duma rusă. (Naționaliștii moldoveni din Basarabia, erau luptători pentru drepturile și libertatea poporului lor asuprit și subjugat de Rusia țaristă. În perioada sovietică, propaganda sovietică i-a transformat pe naționaliștii moldoveni în „dușmani ai poporului”, i-ar pe șoviniștii ruși i-a îmbrăcat într-o nobilă mantie a „internaționaliștilor” – A. G.).

Gulkin D. P., rus de naționalitate, de religie ortodox de rit vechi, s-a născut în Basarabia, în târgul Telenești și și-a petrecut întreaga sa viață printre țăranii moldoveni din Basarabia, care l-au ales ca deputat al lor în Duma imperială rusă, cunoștea problemele și năzuințele lor și fiind un om onest și profund religios, cu un simț înnăscut al dreptății, a apărat cu demnitate drepturile îi libertățile moldovenilor în Duma de Stat a Imperiului rus.

Afirmațiile istoricului rus Grom O. A.,  că discursurile lui D. P. Gulkin conțineau mesaje, care erau identice cu lozincile naționaliștilor moldoveni, care erau luptători pentru drepturile și libertatea poporului lor asuprit, este încă o dovadă că  el era adevăratul reprezentant și apărător al țăranilor moldoveni din Basarabia în Duma imperială rusă.

Din deputat al unei fracțiunii reacționare, deputatul independent Gulkin D.P. se transformă într-un tribun al poporului, într-un apărător al moldovenilor și altor popoare neruse, a celor de credință neortodoxă și a tuturor celor nedreptățiți, în Duma de Stat a Imperiului rus.

Când fostul său prieten și coleg de fracțiune, deputatul populației ruse din Transcaucazia, Timoșkin F.F. se va mira de ce Gulkin D.P. și-a schimbat convingerile, el îi va răspunde în discursul pe problema personală, din 23 mai 1909, la ședința Nr. 119 a sesiunii a 2-a.

Președintele. Cuvânt se oferă pe problemă personală membrului Dumei de Stat Gulkin.

Gulkin (gubernia Basarabia). Membrul Dumei de Stat Timoșkin (o voce din dreapta: prietenul Timoșkin). Da prietenul Timoșkin F.F. se miră de ce eu mi-am schimbat convingerile. Este absolut corect, va da Domnul și le schimba și el, când va afla, că prietenii săi apropiați, membrii Dumei de Stat, suferă de fariseism și ură față de oameni. Eu tot am făcut parte din extrema dreaptă și am cunoscut fariseismul lor, de aceia mi-am schimbat convingerile. Nu mai doresc să le fiu lacheu.

                În alt discurs D.P. Gulkin a spus: „De astăzi voi vorbi numai ceia ce îmi va dicta conștiința mea”.

                În cadrul ședinței Nr. 65, sesiunea 5-a, din 10. 02. 1912., discursul sau a fost întrerupt de aplauze, după cum se vede și din stenograma ședinței. (Din stânga aplauze și voci: bravo, noul convertit Savl,³ gălăgie în dreapta). Partea stângă a Dumei de Stat îl compară pe D.P. Gulkin cu apostolul Pavel, pe cale el îl citează în multe din discursurile sale.

                În timpul discursului lui D.P. Gulkin, în cadrul ședinței din 18. 02. 1912, cineva din deputații de dreapta a strigat în adresa deputatului de la gubernia Kutaisi Gheghecikori E.P., liderul fracțiunii social-democrate: „Este elevul Dumneavoastră?” Fostul deputat de extremă dreaptă și monarhist convins, devenise un om cu idei progresiste ale epocii sale, cu mult depășind epoca sa.

                Fiind un om curajos, el critică moravurile poliției din provincie, a birocrației țariste și politica Guvernului țarist. Fiind un observator fin al evenimentelor din epoca sa, în discursurile sale în Duma de Stat el descrie tablourile reale ale vieții sociale din gubernia Basarabia și Imperiul Rus.

                Dacă în primii ani de activitate a Dumei a treia de Stat, în discursurile sale D.P. Gulkin menționa că el vorbește din numele țăranilor din gubernia Basarabia, ulterior el va menționa că vorbește în numele țărănimii din Rusia, în număr de peste 100 milioane de oameni. Și aceasta își are explicația sa.

Deputați-țărani erau în toate fracțiunile Dumei. În ultimul an al activității Dumei a treia, toți deputații țărani se unesc pentru a promova proiectele de lege, care abordau interesele țărănimii, ignorându-i pe șefiilor lor de partid în care ei își pierduse încrederea. În această perioadă D.P. Gulkin practic devine liderul lor neformal.

               

Despre nelegiuirile autorităților țariste, realitățile vieții din gubernia Basarabia și Imperiul Rus la acea perioadă, aflați din discursul membrului Dumei de Stat din partea țăranilor guberniei Basarabia Gulkin D.P. din 22 februarie 1910. Este important că acestea au fost spuse în Duma de Stat de un rus de naționalitate, de un naționalist rus și din fericire nu șovinist (așa spune despre sine D.P. Gulkin în câteva discursuri în Dumă), de un fost membru al Uniunii Poporului Rus, de un cetățean rus onest. Atunci când după înăbușirea primei revoluții ruse, era o perioadă de dominație a reacției, când erau represați toți cei care ieșeau împotriva regimului țarist.

 Dar la acea perioadă el mai credea în Țarul rus. Către 9 iunie 1912, la expirarea mandatului de deputat se va spulbera și credința sa în Tătuca Țar.

Forțele reacționare au încercat să–l facă să tacă pe acest deputat al țăranilor basarabeni care spunea în Duma de Stat ce–i dicta propria conștiință. Despre aceasta veți afla citind materialele de mai jos.

Trebuie de menționat că urmașii moldovenilor, cărora D. P. Gulkin le-a apărat demnitatea și drepturile în Duma de Stat a Imperiului rus, păstrează amintirea despre pământeanul lor, velicorusul Gulkin D. P., deputatul țăranilor Basarabiei în Duma imperială rusă.

În Muzeul raional de istorie și etnografie din Telenești, care a fost deschis în anul 2014, o expoziție este consacrată lui D. P. Gulkin. Aici sunt expuse fotografii și documente ale epocii când el a activat ca deputat al Dumei de Stat ruse, obiectele lui personale.

La 21 mai 2021, la Telenești, la inițiativa dnei Elena Ilescu, directorul muzeului, s-a petrecut o conferință științifică, consacrată jubileului de 160 ani, de la nașterea lui Gulkin Dionisii Petrovici, deputat al țăranilor din gubernia Basarabia, în Duma a treia de Stat a Imperiului  Rus. Au participat reprezentanți ai Consiliului raional, al direcțiilor de învățământ, cultură, profesorii de istorie a instituțiilor de învățământ din raion, elevii claselor superioare ale liceul „Lucian Blaga” din Telenești, reprezentanți ai intelectualității și presei.

II. Despre nelegiuirile autorităților țariste.

(Discursul lui D.P. Gulkin în Duma rusă, pentru care i-a fost intentată cauza penală).

Discursul membrului Dumei de Stat din partea guberniei Basarabia Gulkin Dionisii Petrovici în cadrul examinării și adoptării raportului comisiei bugetare asupra devizului de cheltuieli (în partea generală) a Ministerului Afacerilor Interne.

Duma de Stat, legislatura a 3-a, sesiunea 3-a,

 ședința 53-a, 22 februarie 1910. Pag. 2002-2013.

Gulkin (gubernia Basarabia). Domnilor membri ai Dumei de Stat. Eu ca țăran și ca reprezentant al țăranilor din gubernia Basarabia, îmi pare și sunt ferm convins, că nici unul din deputații țăranilor nu a vorbit în cadrul examinării prezentului proiect de lege. Prezentul proiect de lege, după cum îmi pare mie se referă mai mult la provincia rusă, i-ar 9/10 din întreaga Rusie, după convingerea mea , este constituită din provincie. Prin prezentul număr (la ordinea de zi - A. G.), adică Nr. 33, se solicită de Guvern un credit pentru întreținerea în general a poliției și a persoanelor aflate sub supravegherea poliției. Ca țăran, eu știu că actuala poliție rusă, presează asupra țărănimii ruse. Despre aceasta nobilă, actuala noastră poliție provincială, despre care și Dumneavoastră cunoașteți, eu am hotărât să spun câteva cuvinte. Prin Nr. 33, Guvernul solicită suma de 8 168 283 ruble, dar comisia bugetară a hotărât să excludă din această sumă, 391 988 ruble și propune spre aprobare suma de 7 776 295 ruble. Eu în întregime susțin părerea comisiei, nu de aceia că eu sunt mulțumit, nu de aceia că țărănimea rusă este mulțumită de actuala poliție rusă. Sub noțiunea de polițiști eu îi subînțeleg și pe domnii gubernatori și pe domnul Ministru al Afacerilor Interne. Încă răposatul Pleve spunea că și el este polițist, numai că superior. Aici eu, preastimați domni, nu pot să vorbesc așa de bine, după cum au vorbit de la această catedră unii oratori care nu se bucurau de încredere de la cei de pe scaunele din extrema dreaptă, deoarece la scaunele de pe extrema dreaptă ei erau criticați: că unul e „octombrist”, altul e profesor, celălalt e avocat și cuvântările lor nu sunt populare; numai deputatul din Kursk, reprezenta un oarecare popor. (D.P. Gulkin vorbește despre deputatul din gubernia Kursk, Marcov doi⁴ - A. G.). Mie îmi este cunoscut, ce fel de popor reprezintă deputatul din Kursk și acoliții săi: acesta e poporul din cunoscutele „ceainării” (D.P. Gulkin are în vedere adunările „sutelor negre”)

De la această catedră, membrul Dumei de Stat, mult stimatul N.N. Lvov,⁵ ne-a spus că Guvernul a început să dea cu mâna dreaptă, ceia ce lua mai înainte cu mâna stângă. Eu nu sunt de acord cu el, eu știu că Guvernul rus de astăzi nu dă nici cu mâna dreapta nici măcar cu cea stânga, însă cu ambele mâni ia de la popor ceia ce a avut până la Manifestul din 17 octombrie. (O voce din dreapta-adevărat; o voce din stânga: e drept). Ce ni s-a dat nouă în acești patru ani de la acordarea manifestului? După cum se știe, când nu aveam manifestul din 17 octombrie, noi nu aveam nici 28 176 supravegheați de poliție. Primind de la Suveran manifestul, care nimerind în mâinile birocraților, și rămânând acolo și astăzi, continuă să fie mutilat de ei și noi avem 28 176 supravegheați de poliție. Aceasta este libertatea, aceasta e Constituția Rusiei! (O voce din dreapta: președinte al uniunii poporului rus?; o voce din stânga: e drept). Dar ce face Guvernul? De câte ori a promis că va merge umăr la umăr cu reprezentanța poporului. Numai în ultimul timp vedem dacă e de acord, numai prin faptul câte persoane au fost puse sub supravegherea poliției în anul 1909? Dar Guvernul este încă și nemulțumit, și solicită pentru anul 1910 pentru cheltuieli pentru ținerea sub supravegherea poliției cu 391 988 ruble mai mult. Înseamnă că e nemulțumit câți cetățeni cinstiți a trimis sub supravegherea poliției. Eu spun cinstiți, de aceia că majoritatea celor care se află sub supravegherea poliției, sunt mai patrioți, de cât unii din membrii guvernului (O voce din dreapta: e împrumutată; aplauze din stânga). Și pe cine îi exilează? Sunt exilați după cum se exprimă ei, cei periculoși, din cauza comportamentului lor extrem de imoral. Și în ce constă imoralitatea lor? Eu ași vrea să știu, printre cei 28 176 care au fost dați sub supravegherea poliției, există măcar 76 pogromiști dați sub supravegherea poliției sau exilați, care au vărsat sângele alogenilor (ne rușilor) în anii 1903 și 1905, care au spart de caldarâm capetele pruncilor, și-au bătut joc de femei și le violau?

Am auzit cum se comportă ei cu alogenii. Recent, sâmbătă, de la această catedră, deputatul din Kursk a spus că se poate de bătut evreii. Reiese că și pentru viitor ei au în inimă un spirit pogromist; și așteaptă un moment convenabil. Noi vedem care e și comportamentul judecătoriei ruse, la indicațiile Guvernului. Un exemplu vorbitor este că la 20 februarie anul curent, în Saratov, pe dosarul pogromului din Balașov, șapte participanți la pogrom au fost recunoscuți vinovați de tulburarea liniștii publice și au fost amendați cu câte 20 ruble.

În Chișinău, la 20 februarie anul curent, după o examinare de trei zile, s-a finisat dosarul fostului participant al pogromului evreiesc din anul 1903, șeful secției de poliție Machedon și ajutorul său. (Pogromul evreiesc din Chișinău a avut loc la 6-7 aprilie 1903-n. a.).⁶ Acum dosarul s-a finisat prin condamnare pentru delapidare de bani publici. Pentru participare la pogrom el nu a fost condamnat. Până nu demult era în funcție și fostul lui ajutor. Unicul șef al secției de poliție care i-a apărat pe evrei în timpul pogromului din Chișinău, eu am trecut pe acolo și am văzut, a fost un polonez, care și la noi a fost șef al secției de poliție. Spre onoarea polonezilor, el era unul din cei mai onești șefi ai secției de poliție și nu a permis pe sectorul său pogromul. Dar fostul gubernator în anul 1903, oare el nu este participant al pogromului? (Raaben P.S.- A. G.).⁷ A fost el deportat? Este cunoscut că gubernatorul a fost inițiatorul pogromului ...

Președintele. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Fiți amabil și treceți la discutarea Nr. 33 din ordinea de zi.

Gulkin. ... deoarece el a pus straja lângă magazinele evreilor bogați și nu a permis devastarea milionarilor. Acum să vedem , domnilor, cine și pe cine i-a trimis în exil, cei demni de încredere pe cei nedemni de încredere, sau invers?

Mi se pare că e cu totul altfel. Să luăm de exemplu poliția rusă, domnii ispravnici, șefii secțiilor poliției rurale. Bineînțeles, că nimeni din Dumneavoastră, nu numai un țăran, dar și un moșier bogat nu poate garanta că mâne dimineață nu va fi arestat, pentru că el este nedemn de încredere . Dar cei care vă pot exila ilegal, adică fără judecată, sunt ei demni de încredere? Cum sunt conștiința și mâinile lor? Nu este murdară de mită și ilegalități conștiința lor? Nu sunt murdare mâinile lor? E adevărat că domnul director la Departamentul Poliției a spus că domnul care a fost arestat în Moscova (Azef - A. G.)⁸ făcea parte în anul 1906 dintr-un cunoscut partid revoluționar, dar era și în serviciul Departamentului. Înseamnă că în serviciul Departamentului pot fi persoane care fac parte din toate partidele, numai că departamentul nu-i divulgă, nu scoate gunoiul din casă, iată ceia ce are loc la ei.

Atât timp cât domnul Lopuhin⁹ ținea în secret pentru el ceea ce știa, era lăsat în pace, era în serviciu, avea rang, primea pensie, dar numai cum a hotărât să spună ce știa, a fost arestat de cei demni de încredere, fiindcă ei sunt mult mai demni de încredere (Aplauze din dreapta). Iată aceasta este constituția rusă, aceasta este libertatea rusă!

Nu demult, Președintele Consiliului de Miniștri P.A. Stolâpin într-o discuție cu editorul ziarului „Volga” din Saratov a spus că el este optimist față de situația din provincia rusă, că în provincia rusă sa stabilit liniștea și buna dispoziție. Vreau să vă spun că o dispoziție înviorătoare în Rusia nu s-a stabilit și în provincie nu este o dispoziție înviorătoare., dar în provincie domină asuprirea și înjosirea locuitorilor de către autorităților ruse prin intermediul poliției. Eu vă spun că dacă s-a stabilit cât de puțin liniștea în Rusia în general, cu atât mai mult în provincie, aceasta nu se datorește reacției; să nu se mândrească autoritățile ruse că ele au reușit să liniștească poporul prin autoritatea sa: a liniștit poporul Duma de Stat. Cu toate că actuala Dumă de Stat nu merită laude în fața poporului, dar poporul crede în ea și așteaptă, speră că și lui i se va da ceva, dacă nu astăzi atunci mâne. Ca și jucătorii în cărți care pierd, îi urăsc, dar mai speră să își ea revanșa, așa și poporul nostru privește și ascultă atent la această înaltă adunare, cu ce se ocupă și cine încurcă să lucreze. Dar acum alegătorii noștri știu pe cine dăm noi vina și apelăm la alegătorii noștri. Că noi nu suntem vinovați că Guvernul se sprijină pe partidele de extrema dreapta și crede că acesta este poporul. Să spună cei localnici, poporul sunt acei care din cunoscutele căinării, pleava societății ruse. Nu sunt departe , domnilor, acele timpuri în care poliția și preoții din „sutele negre” îi vor declara și pe cei răposați, nedemni de încredere. De fapt, aceasta de acum a avut loc în Saratov, unde episcopul din Saratov a interzis slujirea unui parastas pentru pomenirea cunoscutei artiste, răposata Кomisarjevsкaia. (Aplauze din stânga).

Președintele de ședință. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Vă rog vorbiți mai aproape de întrebarea de pe ordinea de zi.

Gulkin. Și este drept membrul Dumei de Stat Sazonov, cu toate că lui îi este rușine de aceasta, în discursul său a descris Rusia ca pe un coteț pentru găini, precum că Rusia noastră nu este de cât o ogradă pentru găini, deasupra căreia este întinsă de Guvern o setcă. E foarte corect, dacă nu ar fi fost setca, atunci măcar cineva ar fi încercat să vină în ajutorul nostru. După cum noi am venit în ajutorul perșilor, trimițând detașamentul condus de generalul Snarskii. Când la noi erau maltratați alogenii în timpul pogromurilor, nimeni nu a îndrăznit să se amestece, deoarece setca era aruncată peste noi. Așadar noi suntem înjosiți ca și găinile, este corect că Guvernul ne vede ca pe niște găini, ceia ce din punctul lor de vedere este corect. Dar eu spun Guvernului: să renunțe la părerea că țăranul nostru nu știe nimic. Eu sunt trimis aici nu ca unul care știe multe, poate că eu știu mai puțin din toți, dar eu cunosc necesitățile țăranilor. Fie ca Guvernul să știe și ar fi bine să păstreze mai moderat echilibrul, ca nu cumva aceste găini să se transforme în mâțe și să sugrume gâtlejurile acestor ulii violenți. Reprezentantul Departamentului spunea încă anul trecut, că proiectul reformei poliției va fi în timpul apropiat înaintat Dumei de Stat. Acum reprezentantul aceluiași Departament spunea la ședința comisiei, că nu trebuie de așteptat ca în timpul apropiat să fie înaintat proiectul de reformă a poliției.

După cum se vede, Ministerul Afacerilor Interne este satisfăcut de actuala poliție. Eu, domnilor, nu pot spune că Departamentul din Petersburg cunoaște poliția din provincie. Aceasta a fost cândva. Când monarhii se deghizau și veneau în provincie, și vedeau cum trăiește țăranul: dacă nu-l asuprește nimeni, dacă nu-l obijduiește moșierul sau polițistul. Dar au trecut acele timpuri. Acum dacă vine un ministru, se știe cu o săptămână înainte, peste tot triumf, serate, recepții, sărutarea manilor mătușelelor și cumătrițelor și el nimic nu știe despre poliția din provincie. În provincie fiecare șef al secției poliției rurale se consideră general-gubernator. Dacă poliția este exemplară, adică mai umană și mai puțin coruptă, această poate fi în orașul-centru al guberniei, unde locuiește gubernatorul și el crede că poliția și în afara centrului guberniei e aceiași.

În centrul guberniei șeful secției poliției e la dispoziția gubernatorului, dar să vedeți ce se întâmplă la noi. Deplasați-vă în afara orașului-centru al guberniei, acolo este o deplină nelegiuire a poliției, o bătaie de joc și jecmăneală a locuitorilor satelor de către poliție.

Domnilor, gândiți-vă ce îi dăm noi ajutorului șefului secției poliției rurale. Nu este clar că noi singuri îl impunem să devină corupt? Noi nu-i plătim lui salariu, în timp ce în sferele înalte o persoană suspusă, primește 10 000 ruble pentru a trece dintr-un apartament în altul, dar ajutorul șefului secției poliției rurale, nu primește nimic și el trebuie să se întrețină singur pe el. Pe el îl lasă să înțeleagă că dacă o să te înveți să ei mită și o să te deprinzi să jefuiești poporul,-te vom numi șef de secție al poliției rurale. Uniforma sa și celelalte atribute sunt cumpărate de el, dar majoritatea din ei au familii, cum vor trăi ei și cum vor executa tot ce li se ordonă. Dar vă repet aceasta duce la o stoarcere de bani de la popor.

Stimatul membru al Dumei de Stat Gololobov spunea că poliția guvernamentală este trup din trupul și os din osul nostru. Eu ași spune domnilor: să fie ei trup din trupul duhului necurat, dar nu din noi , căci noi îi urâm mult. Polițiștii veneau des la mine în ospeție, și șeful secției poliției rurale și alții, de ce eu spun că știu totul despre ei. Ei nu mi-au făcut nici un rău, nici șeful sectorului de zemstvă, nici șeful secției poliției rurale. Dar să te ferească Dumnezeu, dacă un țăran bogat nu-i va da șefului secției poliției rurale ceia ce cere el, va unelti, îl va băga într-un dosar și va avea de suferit acest sătean.

Dacă șeful secției poliției rurale se înfrățește cu cineva, el se înfrățește cu hoții, până când acesta nu devine recidivist și nu se plictisește de furat, ei merg mână în mână.

 Aici am auzit, că reprezentantul Departamentului , care a fost în anul 1907 gubernator al Basarabiei (D.P. Gulkin vorbea despre Haruzin N.A.¹⁰- A. G.), dădea explicații despre cazul bisericii catolice din Opolie, că acolo în satul Opolie a fost petrecută o anchetă guvernamentală.

Vreau să vă spun ce fel de anchete petrec ei: în toamna anului 1907 șeful sectorului de zemstvă, din care face parte și plasa în care locuiesc, a primit de la fostul gubernator (care atunci era în funcție) un ordin de a încasa un impozit care nu era prevăzut de lege de la „odnodvorți” (în anul 1847 în Basarabia mazilii au fost egalați în drepturi cu „odnodvorții” din Imperiul rus). În plasa unde locuiesc eu este o pătură socială privilegiată, așa numiții „odnodvorți”, care sunt scutiți de impozitele locale pe care le plătesc țăranii. Acesta era un ordin ilegal și despre legalitatea lui, odnodvorții din Basarabia au adresat o plângere la Senat. Senatul Guvernant a anulat acest ordin ca fiind ilegal. Dar cea făcut șeful sectorului de zemstvă? El a luat șeful secției poliției rurale și nouă străjeri, a venit în localitate, a adunat locuitorii, a strigat la ei și a ordonat să fie bătuți cu paturile armelor. Apoi a ordonat să se tragă o salvă din arme asupra locuitorilor care au fost adunați, patru oameni au fost omorâți și cinci au fost răniți. (D.P. Gulkin vorbește despre evenimentele din satul Dereneovo, plasa Telenești, județul Orhei, din 15 decembrie 1907, astăzi satul Dereneu raionul Călărași - A. G.).

Președintele de ședință. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Vă rog vorbiți la subiect. A treia oară vă fac însemnare.

Gulkin. Eu cred că vorbesc despre poliție ( O voce: Destul.)

Președintele de ședință. Nu vorbiți pe întrebarea dată. Binevoiți a vorbi la numărul întrebării de pe ordinea zilei.

Gulkin. Dar ce eu trebuie să repet acest număr de fiecare dată? Mi se pare că eu despre poliție trebuie să vorbesc. (Voci din dreapta: nu, de acum ați spus). Mi se pare că nu am ofensat pe nimeni. Reprezentantul Departamentului cunoaște că poliția rusă nu e bună de nimic și ea doar jefuiește poporul.

Președintele de ședință. Vă rog cu umilință, fără învinuiri neîntemeiate. (O voce din dreapta: bravo).

Gulkin. Eu învinuiri neîntemeiate nu fac, dar spun că la noi, în decurs de 25 de ani, din toți șefii secției poliției rurale numai doi nu luau mită. Eu vorbesc despre sectorul unde locuiesc, gândiți-vă cum doriți, dar despre toți eu nu spun nimic (O voce din dreapta: dar sectorul vostru e mare?). Anume în sectorul meu, unde locuiesc eu, este un șef al secției poliției rurale, care nu este altceva de cât un tigru răpitor. (Râsete). Ca în insulele indiene ale oceanului Indian unde s-a stabilit un tigru care pustiește împrejurimea, așa și în sectorul meu șeful secției poliției rurale. ( D.P. Gulkin vorbea despre Reev, șef al secției poliției rurale nr.4, din județul Orhei, gubernia Basarabia - A. G.).

Eu nu mai vorbesc neîntemeiat, pentru a nu-l jigni pe domnul Președinte de ședință; dacă șefului secției poliției rurale îi trebuie lemne, el cere printr-un bilețel, dar nu plătește nici odată, dacă îi trebuie ceva la băcănie dă un bilețel; ia gratuit, las negustorul să scrie acolo. Dacă lui îi trebuie ceva în magazinele de galanterie sau manufactură, el întotdeauna ia ce îi trebuie, dar nimic nu plătește și vai de acel negustor care va spune că nu-i va mai da șefului secției poliției rurale: el va pune în fața magazinului un străjer și nu-i va permite să târguiască. (O voce din dreapta: oribile moravuri sunt la voi în sector).

Este încă o altă nenorocire pentru locuitori, prin care sunt jecmăniți de către șeful secției poliției rurale, este lipsa de curățenie. Să fie la voi curat ca în această înaltă adunare, el totdeauna vă va face un proces verbal la el în cancelarie. El are martorii săi, așa numiții sotnici. Dar sotnicii cine sunt? Ei sunt cunoscuți ca pleava societății, nici un om de treabă nu dorește să fie sotnic. Sotnicul va semna tot ce i se va spune și la judecată va confirma, pentru ce șeful sectorului de zemstvă (avea și funcție de judecător - A. G.) vă va aplica o amendă de 25 sau 10 ruble. Într-un cuvânt, veți plăti pentru aceasta.

Dacă este numit un nou șef al secției poliției rurale, este și mai rău. Dacă vechiul șef al secției poliției rurale, dovedește să jefuiască populația din sectorul său și apoi din diferite cauze este transferat, va fi și mai ridicol, apare noul, flămândul șef al secției poliției rurale și el nu vrea să știe nimic ce s-a luat mai înainte, se încep noi stoarceri de bani și bunuri. Fiecare șef al secției poliției rurale, are agenții săi, care sunt pleava locală a societății. Se va găsi un oarecare membru al uniunii poporului rus care va veni la el și va denunța cine-i bogat și cine-i sărac ( O voce: se pare că ați fost președinte?).

Și iată, noul șef al secției poliției rurale îi invită pe onorabili, cu atât mai mult pe evreii. El știe că evreul cum o să-l vadă se va speria și va da banii. El cere de la ei 200-300 ruble; de la început ei se eschivează, dar el le spune: voi alcătui 300 procese verbale pe orășel, înseamnă că 300 procese verbale vor costa 3 000 ruble! Atunci ei aleg cel mai mic rău și dau banii, altfel va fi mai rău. Să denunți nu se poate, deoarece pe evrei nu-i crede nimeni. În așa fel el primește acești bani.

                Dar, fiindcă acești bani nu sunt curați, nu se păstrează mult la el și începe altă acțiune; începe să caute lipsa de curățenie la comerțul matinal de duminică. Vine duminică de dimineață însoțit de doi-trei străjeri și spune: „deschideți târguiala și vindeți, dar să-mi dați și mie”. Mai sunt și alte nenorociri pe care poliția le permite în provincie. Vara trecută au venit în târgușorul nostru niște aventurieri și au deschis un tir pentru tragerea în țintă; de fapt nimeni nu împușca acolo în acea șură, acolo se aduna poliția, localnicii din uniunea poporului rus și jucau la ruletă (joc de noroc-n. a.), acolo era pusă o roată și câștigau bani. Primul a jucat șeful secției poliției rurale, care bineînțeles că a câștigat. Totul despre ce vorbesc eu, desigur vor citi în ziarul „ Rossia”.

La noi în târgușor țăranii vin la administrația de plasă să citească ziare. Aceasta se întâmpla pe timpul cositului și secerișului. Țăranii câștigă bani și vin duminica la târg să cumpere ceva de mâncare. Se uită și văd o companie de oameni care joacă și parcă cineva câștigă ceva. Văd că domnul șef al secției poliției rurale a câștigat un ceas sau o oglindă, încep și ei să joace, și pierd; îi curăță de bani pe țărani, dacă un țăran a câștigat la cosit și seceriș 15-20 ruble, rămâne fără nici o copeică. Își trimit agenții lor în localitățile unde au loc târguri și iarmaroace de cai. Într-o zi au pus mesele chiar în stradă. Oamenii nu înțeleg nimic, văd numai că joacă și cred că și ei vor câștiga. M-am apropiat și eu, bineînțeles că nu era treaba mea și le-am spus: „De ce jefuiți voi oamenii? Oamenii nu înțeleg nimic”. Aventurierii spun: „nouă ne-a permis poliția”. Nu am mai putut să rabd și am răsturnat mesele în stradă; banii s-au rostogolit și țăranii i-au strâns și au spus mulțumesc. Aventurierii au alergat să se plângă la șeful secției poliției rurale. Când i s-a spus că eu am răsturnat mesele, el a spus că nu poate să-mi facă nimic (Râsete).

Președintele de ședință. Rog treceți concret la problemă.

Gulkin. Sunt întrebat de la scaunele din dreapta, de ce nu am spus nimic despre ureadnic. Ureadnicul e nefericit, cu lacrimi pe ochi el roagă: superiorii au luat tot, dar mie nu mi-au lăsat nimic; și bineînțeles că și lui trebuie să-i dai. ( Voci din stânga: dar preoții, voci din dreapta: dar preoții, dar străjerii, dar avocații?). Vor spune că poliția rusă îi jefuiește pe evrei și nu pe țărani. Eu vă voi spune, că evreul nu a găsit o comoară, dacă evreul dă bani din frică, pentru acesta răspunde țăranul care procură mărfuri de prima necesitate. Evreul vinde marfa, dar el nu o dă la prețuri joase, toate pierderile le include în prețul mărfii, și așa domnilor, se pune în spatele țăranului. (Gălăgie în dreapta și voci: de ajuns).

Președintele de ședință. Vă rog respectați liniștea. (Adresându-șe către orator) Binevoiți a vorbi mai tare, căci eu nu aud nimic.

Gulkin. Vor spune că eu aici ași fi spus că șeful secției poliției rurale îi asuprește pe evrei și nu pe creștini. Dar eu vă voi spune despre un creștin onest ( O voce din dreapta: din nou povești). Un bun gospodar, constructor de biserică , fondator al multor instituții sociale-Grigore Șcigorean, moldovean din satul Verejeni, nu departe de târgușorul în care locuiesc. Duminică, ca de obicei, au venit oamenii în târgușor; a venit și Șcigorean cu țiganii.(Țiganii erau angajați de el la cosit-A. G.). Țiganii îi serveau pe străjeri la dugheană. Cum s-au îmbătat țiganii, nu mai cumpărau votcă și au început să se bată între ei. Străjerii ne mai având ce face, au luat un țigan și l-au adus la șeful secției poliției rurale în curte, care a ordonat să fie închis. Dar era sezonul secerișului și pentru a nu pierde timpul, domnul Șcigorean vine la șeful secției poliției rurale și îi spune: acesta-i țiganul meu, și cum e obiceiul lor s-a îmbătat. Șeful secției poliției rurale îl întrebă pe un agent de al său cine este acest moldovean? Pentru al speria pe Șcigorean, șeful secției poliției rurale i-a tras două palme și le-a spus străjerilor să-l ducă și să-l închidă în carceră. Lui Șcigorean îi era rușine și el nu se lăsa dus. Atunci străjerii l-au pus într-o căruță și doi din ei s-au urcat pe el.

În carceră l-au ținut până dimineață. Dimineața a venit preotul, care nu era de la uniunea poporului rus și l-a rugat pe șeful secției poliției rurale pentru Șcigorean. Șeful secției poliției rurale a trimis agentul său căruia i-a spus: să dea 25 de ruble și îl voi elibera. Moldoveanul era bucuros, fiindcă grâul se scutura, așa că el a luat cu împrumut 25 ruble de la evreu și era de acum demn de încredere.

                Trebuia de încasat de la un evreu o rublă. Șeful secției poliției rurale, la miezul nopții spre sâmbătă la chemat pe un evreu sărac Lazăr, care era dogar și îi spune: să dai o rublă. Acela spune, că nu a luat cu sine, el nu avea bani nici acasă, dar a spus așa ca să scape și să nu fie bătut. Nu, acum trebuie să dai. Șeful secției poliției rurale a ordonat ca Lazăr să fie dezbrăcat de sacou, i-a dat câțiva pumni la ceafă și l-a alungat. A doua zi dimineață l-a chemat din nou și l-a ținut închis în carceră toată sâmbăta.

                 Referitor la cei supravegheați, în vecinătate de mine a avut loc un incendiu. Unul din cei mai onești evrei, un bun gospodar, retrăia să nu se aprindă și casa sa. A început să strige la stânga și la dreapta ca mai repede să ude acoperișul casei vecine. Domnul șef al secției poliției rurale, noaptea a petrecut undeva, și a venit fără să înțeleagă ce se petrece, l-a lovit pe evreu; apoi a întocmit un proces verbal din care reieșea că evreul este nedemn de încredere.

                Iată de ce eu spun, că fiecare locuitor, după părerea Guvernului și șefilor secțiilor de poliție se găsește totalmente în mâinile poliției și depinde în toate de ea. Guvernul se pare că ar fi biruit prin aceia că ar fi intensificat acea strașnică reacție din ultimul timp. Eu vă spun că totul e bun până la un timp, că dacă și borșul e prea sărat, atunci nu este bun de nimic. Dacă ei au început reacția, atunci să nu gândească, că această adunătură de străjeri va liniști provincia de tulburări. Mai demult țăranii nu se pregăteau de revoluție; ei nu știau ce e revoluția, dar acum țăranii știu că revoluția a fost la francezi; acum în localitățile lor ei discută despre revoluție, dacă noi și în continuare vom fi presați, atunci eu vorbesc aici din numele țărănimii, noi nu suportăm insultele din partea poliției și faptul, că domnii care stau aici în Petersburg, nu doresc să știe despre necazurile noastre.

                Noi nu numai că nu ne simțim ca cetățeni liberi ai statului rus, dar noi ne simțim la noi acasă mai năpăstuiți decât supușii austrieci. Acolo polițistul nu are așa împuterniciri; pe ei nu-i presează, nu-i torturează, nu-i asuprește; ei au consul, dar noi suntem total la cheremul șefului secției poliției rurale.

                Și eu am decis să vorbesc, știind bine în ce situație mă aflu. Știu că nu-mi va fi dulce, poate că nu mă așteaptă nimic bun, poate că risc să fiu aruncat în închisoare de poliție, dar adevărul trebuie spus, eu trebuie să spun adevărul, deoarece am jurat împăratului. Fericită va fi țărănimea dacă Tătucă Țarul va citi discursul unui simplu țăran din popor și nu a unui profesor, sau avocat.

Nu este drept ceia ce spun, de la scaunele din extrema dreaptă, că ei reprezintă poporul: poporul s-a scuturat de ei, poporul demult a scuipat pe ei, poporul nu mai vrea să știe de uniunea lor (a poporului rus) .

Deputatul din Kursk, afirmă că el reprezenta un oarecare popor. Când de la această catedră se discuta despre problema agrară, el, Marcov doi, spunea că țăranii sunt niște leneși, că lor pământul le este dăunător, ca bolnavului cvasul. Noi toți ținem minte ce spunea el. Când trebuia de acordat îndemnizații cazacilor din Transbaicalia, atunci el spunea: las ca mai întâi să le jupească pielea de pe ei, cum înainte o jupeau de pe cazaci, atunci le vom da. (Voci: destul).

Așadar, domnilor îmi cer scuze în fața Dumei de Stat pentru discursul meu aspru. Pentru că eu nu sunt un orator învățat, poate că cineva de dreapta se râde, dar eu nu sunt vinovat că nu m-au învățat carte, că eu nu pot să vorbesc așa, cum vorbesc cei din extrema dreaptă, mareșali ai nobilimii, unioniști. Ce am știut așa am spus. (Aplauze din stânga).

Pag.2015-2016

Președintele de ședință. Se oferă cuvântul membrului Dumei de Stat Gulkin pe întrebarea personală (Voci: destul; gălăgie). Vă rog păstrați liniștea.

Gulkin.(gubernia Basarabia). Numai două cuvinte, domnilor, membrul Dumei Stat Andreiciuc mi-a reproșat că atunci când bântuia Declarația de la Vâborg eu eram președinte a uniunii poporului rus. Este adevărat. (D.P. Gulkin a fost președinte a organizației uniunii poporului rus din plasa Telenești, județul Orhei, gubernia Basarabia-n. a.). Dar eu am fost președinte a uniunii poporului rus îndemnat de patriotism, eu nu știam că în uniune domină huliganismul. Eu am procedat numai pentru binele Patriei. Dar când primul-ministru a spus că s-a stabilit liniștea, eu am dizolvat organizația și declar că eu disprețuiesc uniunea în forma în care există astăzi. Declarația de la Vâborg astăzi nu este și consider că această uniune nu este astăzi necesară, uniunea care este astăzi , trebuie dizolvată. (Gălăgie, aplauze din stânga; Volodimirov de pe loc: aceasta este cea mai mare laudă pentru uniune).

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г. Сессия третья. Часть вторая. Заседания 33-64 (с 20 января по 6 марта 1910 г.). Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г. Pag. 2002-2013; Pag.2015-2016.

La o altă ședința a Dumei de Stat din 25 02 1910, la care s-a continuat examinarea proiectului de lege menționat, membrul Dumei de Stat de la gubernia Haricov, părintele Stanislavski A. M. s-a pronunțat împotriva reducerii cheltuielilor pentru supravegherea celor deportați și în apărarea poliției ruse, a apreciat pozitiv acțiunile represive ale autorităților țariste. El a apreciat ca neîntemeiate învinuirile insultătoare ale lui D. P. Gulkin la adresa poliției ruse. Aceasta l-a determinat pe Gulkin D.P. să ceară cuvântul pe întrebare personală.

Președintele de ședință. Pe întrebare personală cuvântul se oferă membrului Dumei de Stat Gulkin.

Gulkin (gub. Basarabia). Membrul Dumei de Stat Stanislavski a apărat deportarea cetățenilor ruși pentru convingerile lor în Siberia, precum și în alte locuri îndepărtate, și nu a evitat să-mi reproșeze că în discursul meu m-am pronunțat împotriva deportărilor. Mă adresez Dumei de Stat și de asemenea către toată populația Rusiei, ca societatea rusă să ne judece cine din noi e drept? Eu un simplu țăran și credincios, care apără libertatea și drepturile țăranilor și a întregii societăți ruse, a tuturor locuitorilor Rusiei? Sau preotul cu crucea pe piept? Pe care eu nu-l consider preot, deoarece nu poate fi preot cel ce propovăduiește deportarea țăranilor pentru convingerile lor (Aplauze din stânga). Nici Hristos, nici sfinții apostoli, nici sfinții părinți nu erau pentru lipsirea omului de libertate.

Îi spun  membrului Dumei de Stat Stanislavski: să-i fie rușine pentru că a spus așa cuvinte împotriva poporului, deoarece preotul trebuie să apere poporul.

 (Sesiunea a treia, ședința 57, din 25 02 1910, pag. 2356).

Luând cuvântul pe întrebare personală la ședința 101, a sesiunii a treia a Dumei de Stat din 5 mai 1910, D. P. Gulkin a menționat:

Gulkin (gub. Basarabia). Membrul Dumei de Stat Timoșkin mi-a reproșat că eu nu am numit nici o familie de a d-lor șefi ai poliției de sector. Dar eu am spus, că acest șef al poliției de sector este din târgușorul de unde sunt eu. (O voce din dreapta : Cum îi este familia?). Dar principalul este obijduitor, că gubernatorul Basarabiei,  după cum am spus și anterior, nu s-a interesat pe loc dacă e adevărat sau nu, ce am spus eu. Să se intereseze. Ceia ce am spus eu e o picătură în mare. Referitor la aceia că deputatul Timoșkin mi-a reproșat că eu sunt cunoscut cu tainele poliției, vă voi spune că eu sunt cunoscut și cu tainele așa numitei uniuni a poporului rus, eu știu bine că acolo e mai oribil de cât la poliție.

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г.

Сессия третья. Часть вторая. Заседания 95-131 (с 26 апреля по 17 июня 1910 г.).

Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г. Pag. 659

 

III. Noi documente din arhive despre deputatul țăranilor din Basarabia.

(Tentativa forțelor reacționare din Basarabia de a se răfui cu D.P. Gulkin).

La sfârșitul anului 2012 în Internet era accesibilă informația, că dosarul Nr.677 al Serviciului consultație juridică a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus cu titlul: „Dosarul Nr.677 al Serviciului consultație juridică a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus despre anchetarea asasinării membrului Dumei de Stat Caravaev¹¹ despre posibilitatea tragerii la răspundere judiciară a membrilor Dumei de Stat Purișkevici,¹² pentru calomnierea clerului gruzin și Gulkin D.P. pentru calomnierea șefului secției de poliție Reev” se păstrează în Arhiva de Stat a Federației Ruse (Fondurile de proveniență personală, f.1838, inv.2.).

M-am adresat lui Nicolai Vasilievici Gulkin, strănepotul lui Ivan Petrovici Gulkin, fratele deputatului basarabean, care locuia în regiunea Nijne Novgorod a Federației Ruse și l-am rugat să mă ajute să găsesc o copie a dosarului Nr. 677, la compartimentul care se referea la D.P. Gulkin.

N.V. Gulkin s-a născut în anul 1956 în Telenești. După absolvirea școlii medii devine student al Institutului agricol din Chișinău. După absolvirea cursului doi se transferă la Institutul agricol din orașul Gorki, astăzi Nijne Novgorod. După absolvirea institutului activează în diferite funcții de răspundere și de conducere în regiunea Nijne Novgorod. Din cauza stării sănătății s-a pensionat.

După apariția în anul 1911, a cărții mele în limba rusă consacrată lui D.P. Gulkin, Grosu A.C. ”Moldavskii velicoross. Bessarabskii fenomen v Gosudarstvennoi Dume Rossiiscoi imperii”, a făcut legătură cu mine prin poșta electronică și mi-a mulțumit pentru faptul că am scris o carte despre vestitul său strămoș. N.V. Gulkin a adunat un bogat material de arhivă despre deputatul basarabean. Eu dispuneam de textele numai a 150 de discursuri, din cele 225 discursuri ale lui D.P. Gulkin în Duma rusă. N.V. Gulkin mi-a transmis fotocopiile la toate 225 de texte ale discursurilor, pentru ce îi sunt foarte recunoscător.

N.V. Gulkin fiind rudă a deputatului basarabean și cetățean al Federației Ruse, a adresat un demers Arhivei de Stat a Federației Ruse.

La 24 01 2013 am primit prin poșta electronică următorul mesaj în limba rusă, de la N.V. Gulkin:

                                   „Buna ziua Andrei Konstantinovici!

Mă grăbesc să vă comunic o noutate. După o îndelungată corespondență, cu Arhiva de Stat, în sfârșit solicitarea mea a fost acceptată pentru soluționare. Peste câteva zile voi avea materialele solicitate. Dar îmi vor trimite nu tot dosarul nr. 677, dar numai acea parte care se referă la Dionisii Petrovici.

Cu respect N.V. Gulkin”

În februarie 2013 prin poșta electronică am primit de la N.V. Gulkin copia dosarului Nr. 4167 din 9 august 1910, a Departamentului Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu titlul: „Despre tragerea la răspunderea penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D.P. pentru calomnierea Șefului secției poliției rurale Nr. 4, al județului Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

În primele cinci pagini, ale copiei dosarului era expusă cauza, extrase din discursul deputatului Gulkin la ședința plenară a Dumei de Stat din 22 februarie 1910, unde se conțineau indicații directe la acțiunile nelegitime ale șefului secției poliției rurale Nr. 4 , din județul Orhei. De asemenea și rezultatele anchetei învinuirilor împotriva șefului secției poliției rurale Peev, efectuate de consilierul interimar al administrației gubernatorului Basarabiei, secretarul de colegiu Spasskii, din însărcinarea gubernatorului.

                Lipseau paginile 6-8 ale copiei dosarului, dar și din cele câteva propoziții din partea de sus a paginii 9 se putea face concluzia că la paginile 6-8 a fost expusă cauza despre tragerea la răspundere penală a unui alt deputat basarabean Purișkevici V.M. pentru clevetirea clerului gruzin. În partea de jos a paginii 9 se conținea Concluzia, semnată de Ministrul Afacerilor Interne a Imperiului Rus P.A. Stolâpin, în care s