Congresul ostaşilor moldoveni - circa 600 delegaţi întruniţi la Chişinău la 20-27 octombrie 1917 formează Sfatul Ţării - un Parlament cu atribuţii temporare pînă la convocarea Adunării Constituante, care urma să reaşeze pe temelii politico-juridice “autonomia Basarabiei” (Republica Moldovenească). Ca o manifestare a voinţei maselor populare din Moldova dintre Prut şi Nistru şi din raioanele moldoveneşti din stînga acestui rîu, Congresul osatşilor moldoveni şi-au făcut datoria – a pus bazele legale pentru renaşterea statalităţii moldoveneşti.

La 21 noiembrie 1917 la Chişinău se întruneşte Sfatul Ţării. Începe formarea structurilor noului stat moldovenesc. I. Inculeţ devine preşedinte al Sfatului Ţării. Este format Guvernul în frunte cu P. Erhan.

La 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării proclamă Republica Democratică Moldovenească ...

La 6 decembrie 1817 Cuib şi Simonov salută din partea Rusiei Sovietice, Republica Democratică Moldovenească.

La 7 decembrie 1917 Inculeţ se întîlneşte cu diplomaţii Franţei, Marii Britanii SUA. Aceştia salută proclamarea RDM.

În decembrie 1917 Sfatul Ţării formează structuri statale: armata, justiţia, educaţia...

În contextul Primului Război Mondial la 9-26 decembrie 1917 România în cadrul unor tratative secrete cu Germania este impusă să cedeze Bulgariei Dobrogea, dar i se oferă posibilitatea să ocupe Basarabia, adică Republica Democratică Moldovenească.

La 7 decembrie 1917 unităţi militare româneşti atacă oraşele moldoveneşti Leova, Cahul, Bolgrad, împuşcă persoane civile.

La 26 decembrie 1917 AI. Marghiloman (în martie 1918 devine prim-ministru al României) notează în jurnalul său, că, împreună cu comandamentul german de ocupaţie a României, „s-a redactat /. proiectul de ocupare a Basarabiei". Aşadar, să se ştie: ocupanţii germani ai României şi liderii politici români rămaşi în Bucureştiul ocupat, cu acordul guvernului român de la Iaşi de acum la 26.12.1917 au hotărît soarta Republicii Democratice Moldoveneşti... cu trei luni pînă la aşa- zisă unire din 27.03.1918. După cum va constata, cu cinism, diplomatul român C. Argetoianu: „De fapt Basarabia s-a unit cu patria-mamă, dacă.nu în clipa cînd s-a hotârît trimiterea armatei noastre peste Prut (...), cel puţin în mo­mentul cînd trupele noastre au intrat în Chişinău".

La 30 decembrie 1917 regele României hotărăşte să ocupe Basarabia ( I. Brătianu -prim –ministru). La începutul lunii ianuarie1918 armatele române năvălesc pe teritoriul R. D. Moldoveneşti.

La 6 ianuarie 1918, Inculeţ şi Erhan trimit Guvernului român o telegramă: „Protestăm contra introducerii armatelor române pe teritoriul R. D. Moldoveneşti.”

La 8 ianuarie 1918 Pîntea, ministru de război al Republicii Democratice Moldoveneşti „a dat ordin armatei moldoveneşti să plece pe front împotriva vrăjmaşului”. Armata moldovenească - 7-8 mii ostaşi încearcă să opună rezistenţă împotriva la 100-160 mii de ostaşi din 4 divizii române.

După cum relata presa vremii, „trupe româneşti s-au apropiat de Chişinău la 8 verste, dar în dimineaţa de 7 ianuarie au fost respinse cu 18 verste... Apărătorii oraşului (Chişinău) au demontat o parte din calea ferată spre Mereni, pentru a tăia calea trupelor româneşti ... Românii care se retrăgeau haotic în noaptea spre 7 ianuarie , s-au îndreptat spre Străşeni. Ţăranii satelor prin care fugeau românii au avut o atitudine foarte duşmănoasă faţă de ei. Pe drum românii aruncau multe arme pe care le luau ţăranii...” Tot la 7 ianuarie „la staţia Corneşti sosise 4 eşaloane româneşti înarmate... acolo trenul a fost încercuit de batalionul de căi ferate, care a cerut dezarmarea eşaloanelor. O parte din soldaţii români s-au predat, alţii s-au ascuns în pădure.”

Adevărat patriotism şi bărbăţie ostăşească au manifestat unităţile moldoveneşti. Directorul general (ministrul) de război Gh. Pîntea se căina public la 8 ianuarie 1918: „Ce s-a întîmplat cu unităţile noastre... Ele, fără ştirea mea au plecat pe poziţie...”. Membrul prezidiului Comitetului central moldovenesc D. Lungu raporta: „Soldaţii fără ordinul meu au ieşit pe front”. La 8 ianuarie 1918 I. Inculeţ, preşedintele SŢ, informa: „În aceeaşi seara (06.01.1918) s-a auzit că la staţia Ghidighici au sosit trupe româneşti. Localnicii au început a-i înarma pe toţi şi a-i trimite pe front. În piaţa Libertăţii din Chişinău au fost instalate tunuri contra românilor. S-a anunţat că a fost declarat război românilor.”

La 14 ianuarie 1918 armata română a ocupat Chişinăul. La 15 ianuarie generalul român E. Broşteanu a ordonat în oraş starea de asediu: Armatei, ulterior şi poliţiei, jandarmilor li s-au acordat drepturi nelimitate de acuzatori, judecători şi executori ai propriilor sentinţe.

După intrarea trupelor române în teritoriul Republicii Democratice Moldoveneşti istoricul român N.Iorga nota în jurnalul său la 13.02.1918 : „ Sfatul Ţării există numai în cuvinte"! „După introducerea trupelor române în ţinut (la început de ianuarie 1918), SfatulŢării nu mai era stâpîn pe situaţie" -, constată istoricul I. Ţurcanu.

... Politicienii români au recunoscut adevărul : România a cucerit prin forţa armatelor Basarabia. Al. Marghiloman, prim-ministrul României,scria mai tîrziu: „Nu s-a repetat îndeajuns adevărul, care va rămîne în probele evidente ale istoriei: Basarabia a revenit sub steagul liber al României mulţămită tratativelor de la Bucureşti" (din decembrie 1917 dintre nemţi şi români). Fostul prim-ministru al României I. Gh. Duca mărturisea: „Noi (guvernul român) am hotârît să trimitem armatele necesare (diviziile a Xl-a şi a XIII-a de infanterie, I-a şi a II-a de cavalerie) ca să ocupe Basarabia (...), ca să permită celor de la Chişinău (Sfatul Ţării) să îndeplinească ultima formalitate: unirea solemnă "

În condiţiile stării de asediu cînd era interzisă orice activitate politică, în condiţiile cînd 4 divizii româneşti cotropitoare distrugeau, pîrjoleau, jefuiau şi împuşcau populaţia paşnică, lichidau rezistenţa trupelor militare moldoveneşti şi a detaşamentelor civile în luptele de la Bender(16-25.01. 1918), la Bălţi (22.01-05.02.1918), exact în aceste zile –la 24.01.1918 Sfatul Ţării proclamă „independentă” Republica Moldovenească. Cu toate acestea în Declaraţia de Independenţă a Republicii Democratice Moldoveneşti este stipulată intenţia Sfatului Ţării de a îndeplini cerinţele Congresului Ostaşilor Moldoveni şi Declaraţiei din 02 decembrie 1917 despre organizarea alegerilor şi „convocarea Adunării Constituante a Moldovei”. Însă generalii români Broşteanu, Prezan, Schina au venit în Basarabia nu pentru consolidarea Republicii Democratice Moldoveneşti ,ci pentru organizarea Unirii acestui teritoriu cu România. Aceştia pun la cale intimidarea şi izolarea deputaţilor care pledau pentru independenţa republicii, se răfuiesc cu deputaţii Sfatului Ţării care au protestat deschis şi paşnic împotriva Armatei Române, omorîndu-i pe Rudiev, Prahniţchii, Cotoros, Panţîri, Ciumacenco, Grinfeld, Litvinov – circa 17 deputaţi. Alţi 38 de deputaţi ai Sfatului Ţării în această perioadă, după 14 ianuarie 1918 dispar fără urmă.

Dintr-un raport al generalului român Ion Istrati (nr. 515 din 29 aprilie 1918) aflăm că:

- armata română în Basarabia a trimis „în ţară (Româniă) cantităţi însemnate de alimente ” ,

- „satele şi oraşele în revoltă au fost dezarmate cu forţa”;

- „numărul ţăranilor prinşi cu arma în mînă a fost foarte mare”;

- „s-a reuşit să se imobilizeze pe loc articolele de prima necesitate şi să se facă statistica lor în toată Basarabia”,si aceasta a fost „o sursă de nemulţumire a populaţiei contra armatei (române)”.

- „s-a reuşit paza frontierelor şi a se interzice complet exportul oricărui fel de aliment sau produs din Basarabia în Ucraina - că ţăranii moldoveni doresc de a-şi face singuri dreptate şi de a avea deputaţi în Sfatul Ţării”.

- „ deputaţii Sfatului Ţării visau o republică independentă –federativă... cu cîteva zile înainte de unire ei au încercat să trimită ca să trateze cu Ucraina o delegaţie din partea guvernului şi a Sfatului Ţării, încercare care a fost zădărnicită de noi (armata română)”,

- „armata moldovenească este o altă categorie de nemulţumiţi”;

- „actul unirii din 27 martie, votat de Sfatul Ţării se datorează într-o mare măsură acţiunii armatei române”...

Acest raport elucidează obiectiv, cine a fost adevăratul „suveran” al puterii de stat în Republica Democratică Moldovenească după 14 ianuarie 1918.

La 26 februarie 1918 Inculeţ şi Ciugureanu în încercarea de a salva Republica Democratică Moldovenească pleacă la tratativele de pace de la Bucureşti, însă sînt blocaţi la Iaşi de regele României, să nu participe la tratative cu Puterile Centrale (Germania). Inculeţ se întîlneşte la Iaşi cu diplomaţi străini: francezi, britanici şi solicită recunoaştere internaţională a Republicii Democratice Moldoveneşti...

La începutul lunii martie Sfatul Ţării pregăteşte un proiect de Constituţie a Republicii Democratice Moldoveneşti, care prevede în art. 79: „pentru a rezolva chestia despre intrarea Republicii Democratice Moldoveneşti în vreo uniune politică cu oricare alt stat pe temeiul confederaţiei, federaţiei sau uniunii personale ori reale, trebuie să se facă votarea întregului popor (referendum) la care să ia parte toţi cetăţenii ajunşi la vîrsta de 21 de ani fără deosebire de sex, religie, naţionalitate”.

La 16-22 martie Sfatul Ţării discută problema relaţiilor cu Republica Ucraineană şi declară că „Republica Democratică Moldovenească doreşte să fie stat liber, neatîrnat, independent în baza principiilor autodeterminării popoarelor”. Delegaţia este blocată să plece la Kiev de colonelul român Dumitrescu.

La 20 martie 1918 d-nii Inculeţ, preşedintele SŢ şi dl D. Ciugureanu (noul şef al guvernului Republicii Moldoveneşti sosesc la Iaşi cu intenţia de a pleca la Bucureşti (ocupat de nemţi) pentru a trata pacea... dar „sînt puşi în cunoştinţă de hotărîrea (sîc!) guvernului român de a se accepta solicitările de unire ...” În acelaşi timp guvernul român propune d-lor Inculeţ şi Ciugureanu să supună chestiunea aceasta deliberărilor Sfatului Ţării...”

Totodată au fost „sfătuiţi să nu se opună”. În şedinţa din 23.03.1918 a Consiliului de miniştri al României se hotărăşte plecarea imediată a acestor trei (Inculeţ, Ciugureanu şi Stere) pentru a supune chestiunea unirii Basarabiei (nu a Republicii Moldoveneşti Independente) Sfatului Ţării...”

Pentru ziua de 27.03.1918 chestia unirii fost pusă la ordinea zilei, în urma insistenţelor dlui Marghiloman (prim –ministru al României) sosit la 26 martie la Chişinău în acest scop”. Marghiloman redactează personal textul declaraţiei de unire... În condiţiile unui drastic regim de ocupaţie, cînd era strict interzisă orice activitate politică, în sala unei clădiri încercuită de mitraliori români şi survolată de cîteva avioane româneşti, la 27 martie 1918 Sfatul Ţării votează „unirea”.

C. Stere în şedinţa Sfatului Ţării din 27 martie cheamă deputaţii să voteze Unirea, că „altfel România va fi nevoită să anexeze Basarabia”...

În urma expunerii sumare doar a unor informaţii bine documentate, privind premisele aşa-zisei uniri, ne exprimăm părerea, că hotărîrile Sfatului Ţării după 14 ianuarie 1918 nu au temei juridic. Aceste hotărîri, inclusiv „unirea din 27 martie 1918”, „nu sînt legitime” din motivele, că:

1. Deşi a avut mandatul de a convoca Adunarea constituantă pentru a adopta Constituţia şi a stabili căile de dezvoltare a Republicii Moldoveneşti, n-a făcut acest lucru, lăsîndu-se influenţat de forţele militaro-politice străine;
2. Deşi executa docil comenzile politice din Iaşi şi ordinele comandantului garnizoanei româneşti de ocupaţie din Chişinău, continua să imite rolul de for conducător legal al Republicii Democratice Moldoveneşti;
3. Sfatul Ţării a fost un parlament temporar, care nu a realizat majoritatea sarcinilor trasate de Congresul ostaşilor moldoveni, a uzurpat puterea, depăşindu-şi prerogativele, lichidînd Republica Democratică Moldovenească, fără să se intereseze de părerea populaţiei ei.

Nu poate fi calificat ca act benevol şi voinţa a poporului moldovenesc unirea Basarabiei cu România în condiţiile cînd Sfatul Ţării, teritoriul, populaţia, graniţele, vamele, suveranitatea Republicii Moldoveneşti s-a aflat sub controlul total al Armatei Române. Împuşcarea a cca. 17 deputaţi ai Sfatului Ţării, doar pentru faptul că au protestat împotriva Armatei Române, retragerea socialiştilor din Sfatul Ţării, alungarea bolşevicilor, dizolvarea armatei moldovenesti, dispariţia a circa 38 deputaţi din Sfatul Ţării după venirea trupelor române demonstrează, că dupa 14 ianuarie 1918 Sfatul Ţării şi-a pierdut legitimitatea.

Victor STEPANIUC,

Doctor în istorie

Bibliografie

1. Iz Levit, Republica Moldovenească;
2. Gh. Cojocaru, Sfatul Ţării. Itinerar;
3. Ion Negrei şi D. Poştarencu, O pagină din istoria Basarabiei;
4. Ion Ţurcanu, Unirea Basarabiei cu România;
5. Vasile Stati, Istoria Moldovei;
6. Nicolae Iorga, Memorii, însemnări zilnice,
7. Ch. King, Moldovenii, România, Rusia ş i politica culturală;
8. Victor Stepaniuc Statalitatea poporului moldovenesc.etc