Acest eveniment are într-adevăr o importanță aparte în

procesul de deblocare a sistemului judiciar și, în special, pentru

depășirea crizei profunde în care se află acesta. În acest context este

justificată nu numai preocuparea și neliniștea magistraților, ci și cea a

persoanelor care, deși nu sunt implicate direct în sistemul nostru

judiciar, nu sunt, totuși, indiferente față de modalitatea de funcționare a

acestui sistem al statului.

Dar am avut parte și de o nedumerire, dacă nu chiar de o confuzie

totală, când în postura de apărător înflăcărat al independenței justiției, al

legalității și al echității s-a manifestat Liliana Catan, membru al Curții

Supreme de Justiție. O cunosc prea bine, din păcate, pe această

judecătoare, deoarece mi-a provocat nu numai mie personal, ci și întregii

mele familii o durere și o tragedie inimaginabile, care nu poate fi dată

uitării.

Circumstanțele în care am avut nenorocul de a o cunoaște sunt

următoarele: În anul 2005 am fost arestat și condamnat ilegal la zece ani

de detenție, în baza unei false culpabilizări sub pretextul înstrăinării

ilegale, în perioada când dețineam funcția de ministru al Apărării, către

guvernul SUA a avioanelor MIG-29. Așa cum s-a demonstrat ulterior,

procesul penal a fost unul ilegal, intentat la indicația regimului de atunci,

instaurat de președintele Vladimir Voronin. Curtea de Apel Chișinău a

susținut decizia inițială a primei instanțe de judecată. La ședința Curții

de Apel, raportul asupra dosarului intentat împotriva mea a fost

prezentat de judecătoarea Liliana Catan. Procesul respectiv a fost un

adevărat spectacol, mai precis, o farsă regizată în spiritul celor mai

autentice tradiții bolșevice, căci nu a fost altceva decât executarea unei

comenzi a puterii din acele timpuri, iar colegiul de judecată, în frunte cu

L. Catan, a executat-o cu plăcere și cu servilism exemplar.

În definitiv, mi s-a făcut dreptate, am fost absolvit de toate

învinuirile. Procuratura Generală mi-a exprimat, în mod oficial, scuzele

de rigoare pentru urmărire penală ilegală. Mi s-a făcut dreptate și la

Curtea Europeană pentru drepturile omului. Cu toate acestea, calvarul,

suferințele, prin care am trecut și care mi-au fost produse de ilegalitățile

corpului de judecători, inclusiv de L. Catan, mă chinuie și în prezent.

Astfel, în perioada acelor procese, dirijate de Vl. Voronin și transpuse în

fapt de justițiara L. Catan, mama mea a murit de atac de cord, iar sora

mea (mai mică cu zece ani decât mine) s-a stins de accident vascular,

nenorocirea mea afectându-le direct și întrerupându-le brusc existența.

Mai mult decât atât, condamnarea mea a avut repercusiuni grave și

asupra fiicei mele care, având doar câțiva anișori, a fost puternic

traumatizată, fiind suferindă până în prezent. Numai bunul Dumnezeu

cunoaște prin câte chinuri a trecut și soția mea! Toate aceste consecințe

țin de faptul că judecătoarea L. Catan a fost o coparticipantă directă a

urmăririi mele penale și a nenorocirilor pe care au avut a le îndura rudele

și apropiații mei. Iar acum, când judecătoarea L. Catan își permite să se

erijeze în susținătoarea unei justiții corecte și echitabile, acțiunea ei nu

poate fi calificată altfel decât o manifestare de cinism ieșită din comun.

La Adunarea generală a Judecătorilor ea s-a prezentat în haine cernite,

sugerând astfel atitudinea ei ironică față de reforma justiției, dar pentru

„justiția” pe care a practicat-o până în prezent ea ar trebui să poarte

haine negre toată viața.

Ilegalitățile pe care le-au comis atât cei care au ordonat urmărirea

mea penală, cât și executorii acestui ordin, au condus la apariția nu

numai a dramei mele personale și a familiei mele, ci și la instaurarea

unei adevărate calamități în sistemul justițiar. Totodată, aceste ilegalități

au afectat enorm interesele statului nostru, în special relațiile noastre cu

cel mai important partener strategic extern al Republicii Moldova –

Statele Unite ale Americii.

Așadar, forțat de circumstanțele actuale din justiția noastră „liberă

și independentă”, mai ales din punct de vedere pecuniar, țin să le

reamintesc „onoraților” justițiari că înstrăinarea avioanelor, despre care

am vorbit anterior, a fost o acțiune legală, aprobată de Guvernul de

atunci al Republicii Moldova și încheiată direct, fără intermediari, cu

Ministerul Apărării al SUA. Costul avioanelor a fost plătit direct din

bugetul SUA și vărsat direct în bugetul Republicii Moldova.

Reprezentanții din primul eșalon al puterii SUA, inclusiv ministrul

apărării, și-au exprimat mulțumirile față de conducerea Republicii

Moldova pentru faptul că aceste arme de luptă nu au ajuns pe mâinile

unor regimuri dubioase, care suportau anumite sancțiuni din partea

SUA. Să reținem că pe lângă cele 40 de milioane de dolari americani,

obținute din această tranzacție, Republica Moldova a beneficiat de la

SUA, pe parcursul a câtorva ani, de ajutor umanitar în valoare de peste

300 de milioane de dolari americani și – ceea ce este nu mai puțin important – respectul guvernului SUA.

Cu toate acestea, la indicația lui V. Voronin, procurorii „noștri” au

intentat, după opt ani, urmărirea penală în cazul înstrăinării avioanelor,

în baza unei false culpabilizări, cum că statului nostru i-au fi fost

provocate prejudicii extrem de serioase. În această situație, instanțele de

judecată, inclusiv Curtea de Apel Chișinău, sub președinția judecătoarei

L. Catan, au dat dovadă de obediență și docilitate și au formulat deciziile

de condamnare, deși în dosarul penal nu era nicio probă despre culpa

care mi se încrimina.

Să reținem că între magistrații, care în prezent se pronunță cu un

fals și exagerat patos în favoarea independenței sistemului de justiție,

militează pentru inadmisibilitatea subordonării sistemului justițiar celui

politic, sunt și judecătorii care au servit cu credință și regimul lui

Voronin, și regimul lui Plahotniuc, au executat fără scrupule orice

indicație și orice comandă. Dosarele erau fabricate și falsificate de

persoane concrete, de aceea societatea noastră trebuie să cunoască

numele acestor farisei cu morala dublă. Faptul că ei și-au modificat din

mers „opiniile” și încearcă să se prezinte în calitate de slujitori onești ai

zeița justiției Themis nu trebuie să ne inducă în eroare. Întrebarea care se

cere a fi formulată e: Cine ne judecă?

Pentru mine este absolut evident, întrucât eu și familia mea am

suferit direct de pe urma acestui gen de justiție și nu-i doresc nimănui

astfel de suferințe, iar acțiunile persoanelor care au violat în mod

flagrant și conștient legea trebuie să fie calificate în mod obiectiv de

către organele competente. Aceste persoane trebuie să fie, cel puțin,

condamnate moral și pedepsite sub aspect administrativ. Procedând în

acest mod, vom oferi un exemplu demn de urmat pentru noua generație

de funcționari din sistemul justiției, care, sperăm, va reuși să transforme

acest sistem în unul cu adevărat onest și corect, nu în vorbe, ci în fapte.

Este absolut necesar ca purificarea sistemului justițiar să poarte un

caracter real, dar nu formal.

Reforma justiției e așteptată și binevenită, dar când vine vorba despre

oamenii care s-ar cuveni să o realizeze, să nu uităm de înțelepciunea

biblică: ”Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul

cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc”. Un

sistem juridic înnoit are nevoie de oameni noi care să-l edifice și să-l

reprezinte cu onoarea pe care o merită.

Nu propun nici răzbunare și nici să se procedeze cu acești judecători

așa cum sugera să ne comportăm cu oaspeții nepoftiți regretatul Petru

Cărare - „Să le dai în loc de pită un calup de dinamită!”- , ci le urez

tuturor oamenilor de bine de la noi și de pretutindeni pace, sănătate,

noroc și sfânta dreptate, inclusiv și, mai ales, în justiție!

Academician Valeriu Pasat