Interviul Dlui  Dr Victor Doraș cu Academicianul Gheorghe Duca

La baza dezvoltării economiilor contemporane stă dezvoltarea tehnologică, iar aceasta este absolut imposibilă fără fundament ştiinţific. Națiunile trebuie să producă știință și tehnologie pentru a sprijini puterea politică, socială şi economică, creşterea bunăstarii oamenilor, precum şi poziția proprie într-un sistem global. Dar, dezvoltarea științei și tehnologiei are loc numai în mediu competitiv și este dictată de interesele sociale, economice și politice ale națiunilor. Superioritatea științifică și tehnologică sporește reputația unei națiuni pe plan internațional.

Care este starea actuală a științei în Republica Moldova?

După destrămarea Uniunii Sovietice, Moldova a reușit să păstreze o tradiție în educație și știință, un sistem educațional funcțional și o comunitate științifică puternică. La momentul destrămării, in RM erau 150 de institute, universități, centre  si laboratoare știintifice mari, activau 33 mii angajați. Patrimoniul numai al academiei era de un mlrd de dollari. Finanțarea științei era în volum de 0,73% din PIB.

După obținerea independenței, dezvoltarea științei şi inovațiilor este marcată de stagnare. Responsabilitatea pentru ştiinţă trece fără succes prin câteva ministere.

In 1999 a fost adoptată legea Academiei şi format pe lângă Guvern Consiliul Suprem pentru Ştiință și Dezvoltare Tehnologică (CSSDT), dar cu regret nu a avut efect. 

Până în 2004 erau 101 instiute cu o finanțare de 0,2% din PIB – 68 mln lei, indemnizațiile doctorului in stiinta – 50 lei, acad. – 72 lei. Era dezastru. Acoperișurile curgeau, utilaj învechit, toaletele închise, nu funcționau, toate bunurile date in arenda pe mulți ani. Sediu central era a Caii ferate s.a.m.d.

Punctul de cotitură a fost adoptarea Codului cu privire la știință și inovare în 2004.

Care a fost conceptul strategic al codului?

Consolidarea comunității in jurul infrastructurii academiei care avea capacități să elaboreze politici in știință, să o gestioneze, să o evalueze. Important a fost ca știința să fie gestionată de oamenii din știință. Aceasta au dorit-o cercetătorii și au acceptat-o  politicienii.  

Acum situația in știință este cu mult mai proastă decât  în perioada 2004 - 2018, despre care vorbeau cu atâta răutate politicienii - totul este concentrat la MECC, care cu regret nu are nici capacități nici infrastructură.

Eu am luptat mult cu politicienii in privința finanțării știintei. Am demonstrat că funcția și rolul științei depinde de cota de finanțare din PIB:

• dacă finanțarea  > 0,4 % din PIB – atunci se realizează numai  funcția socio-culturala;
• dacă > 0,8 % din  PIB - atunci este suficient pentru educație;
• dacă > 1 %  din PIB  - numai atunci știinţa se dezvoltă şi are impact asupra economiei.

Noul model de administrare presupunea transmiterea competențelor de elaborare și implementare a politicilor Academiei de Științe, care oferea infrastructura și competența  comunității științifice. Reforma din 2004 a fost susținută de un trend ascendent de finanțare, care a culminat spre 2009, ajungând la 0,63% din PIB.

Dinamica înregistrată a permis asocierea în 2011 la cel de-al 7-lea Program Cadru UE și, în 2014, la Horizon 2020. Moldova a fost prima țară din cadrul Parteneriatului Estic care a eșit la un nivel internațional înalt.

Ce puteți spune despre evaluarea științei din Moldova de către experții europeni ( Peer Review)?

La 26 mai 2015, Președintele Academiei de Științe a solicitat Comisiei Europene să lanseze un exercițiu de evaluare a sistemului național de cercetare-dezvoltare-inovare, în cadrul instrumentului – Policy Suport Facilities. Solicitarea a fost aprobată și susținută în cadrul unui exercițiu de tip peer review realizat de o echipă din 8 experți europeni, care s-a desfășurat în perioada  2015 – 2016.

În procesul de evaluare, Academia a propus un concept de reformă a domeniului cercetării, într-o formă deja clară, prealabil discutată cu comunitatea științifică și universitățile (pe parcursul toamnei lui 2015 membrii conducerii AȘM au avut vizite de lucru în marea majoritate a Universităților din Ţară la care au expus și au discutat conceptul de reformă).

Conceptul a fost aprobat prin decizia comună a Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică și Adunarea generală a membrilor titulari și corespondenți ai Academiei de Științe din 10 noiembrie 2015.

Ce trebuia de făcut după părerea experților europeni?

În opinia experților europeni Moldova  trebuia să facă următorii paşi:

1. să încorporeze politica de cercetare și inovare (C&I) în strategia generală  politico- economică de dezvoltarea a Ţării.   NEREALIZAT

2. să îmbunătățească guvernanța sistemului național de cercetare și inovare, prin consolidarea responsabilității politice pentru cercetare și inovare cu o responsabilitate ministerială dedicată. - NEREALIZAT

3. să creeze o agenție independentă, transparentă și responsabilă pentru implementarea activităților de cercetare și inovare, care ar concentra și ar aloca toate fondurile de cercetare și inovare disponibile în baza standardelor internaționale. – REALIZAT

4. să redreseze sistemul binar de cercetare și educație al Republicii

Moldova, prin care universitățile se concentrează în cea mai mare parte

pe „predare”, iar institutele pe „cercetare”. – NEREALIZAT

5. să asigure capacitatea publică de cercetare și inovare a Republicii Moldova, prin asigurarea menținerii și a consolidării în definitiv a capitalului fizic, intelectual și uman al instituțiilor sale de cercetare. – NEREALIZAT, FINANȚAREA A SCĂZUT DE 3 ORI!

6. să ia  măsuri ferme pentru a îmbunătăți oportunitățile de angajare și de finanțare, condițiile de muncă și perspectivele de carieră ale cercetătorilor, incluzând, în special, talentele științifice tinere și de sex feminin. - NEREALIZAT

7. să revizuiască urgent condițiile-cadru pentru inovare, prin punerea în aplicare a unui set coerent de măsuri de politici publice – NEREALIZAT,         S-A DISTRUS PRACTIC INOVAREA!

Este cert că arealul de probleme cu care se confruntă astăzi educația și știința nu poate fi soluționat în termeni restrânși. Însă pot fi întreprinse măsuri ce vor pregăti terenul pentru acțiuni mai consistente ale autorităților.

Căt e de mare exodului tinerilor?

În ultimii 10 ani în Moldova numărul studenților a scăzut cu aprox. 50%. Dacă în 2008 în instituțiile de învățământ superior erau 115 mii de tineri, în 2018 numărul acesta era de 60 mii.

Numărul tinerilor implicați în proiecte științifice este de aprox. 650 (20%) din 3054 cercetători atestați în 2018. Acest indicator este în descreștere (15%) față de anul 2014, când tinerii constituiau 27% din comunitate. Actualmente nu este propusă nici o soluție politică viabilă în lupta pentru talente.

O opțiune ar fi crearea sinergiei dintre temele proiectelor științifice, lansate de savanți, și cele doctorale, lansate de tineri. O altă opțiune, recomandată și de experții internaționali, ar fi condiționarea participării comune (universitate+institut de cercetare) la concursurile naționale. Poziția lipsită de cooperare, dar dornică de a dicta doctoratul de către   universități nu va rezolva problema și nu va crea acel sinergism  care s-a promis. USM poate fi prima universitate care va redresa această problemă. Suntem în așteptare și speranță.

Ce puteți spune despre lipsa de atractivitate a universităților și dotarea învechită a institutelor de cercetare?

Așa cum sfârșitul sec. XIX-lea a cunoscut ascensiunea universității moderne, bazată pe cercetare, începutul sec. XXI este marcat de instituțiile complexe de învățământ superior – ecosistemele educaționale. Anume spre un asemenea model este necesar de a orienta instituțiile de învățământ superior din Moldova.

Universitățile de astăzi sunt mult mai complexe în construcție, fiind și omniprezente în mediul online. Personalul de bază este completat cu specialiști de înaltă calificare din diverse domenii, care dezvoltă abilități de tehnologie, limbă, scriere a proiectelor, consiliază în carieră etc. Activitatea academică (de predare) nu mai constituie obiectivul central, ci este unul dintre obiectivele multiple ale universității.

Multe universități de acest tip sunt echivalentul orașelor mici și mijlocii, fiecare cu propriile servicii, programe de locuințe, sistem de alimentare și sănătate, infrastructură de transport și furnizori de divertisment. Majoritatea posedă institute proprii de cercetare, incubatoare tehnologice, servicii aferente.

Cât de relevante sunt universitățile moldovenești când la 600 km distanță se află Universitatea Babeș-Bolyai, unica universitate română în top 5% din lume (Locul 800 în Academic Ranking of World Universities din 2019)? Infrastructura universității (21 facultăți, 5 institute, 6 centre, 2 laboratoare, 45 servicii auxiliare, 1 grădină botanică, 1 editură, etc.) a înghițit orașul Cluj. Fiecare al cincilea locuitor este student. Aeroportul Cluj are un număr echivalent de pasageri cu cel din Chișinău.

Să revenim la relațiile cu Spațiul European de Cercetare? Ce avem la moment.

Performanța derizorie și managementul defectuos a îndepărtat Moldova de la masa negocierilor pentru viitoarea configurație a spațiului științific european.

În lipsa unei politici axate pe implementarea recomandărilor evaluării colegiale efectuate de către Comisia Europeană, dar și preluarea experiențelor pozitive ale modelului anterior de administrare a cercetării, indicatorii de performanță a Moldovei au scăzut.

Un prim pas către resincronizarea științifică comunitară ar fi lansarea activității unei Comisii naționale de asociere la Horizon Europe, dar și solicitarea unei noi evaluări (post-implementare) de la Comisia Europeană.

Cum poate fi ajustat  Programului Național de Cercetare și Inovare?

Documentul de temelie pentru concursurile publice de proiecte științifice trebuie revăzut. Datorită caracterului difuz al priorităților stabilite, resursele sunt risipite pentru acțiuni pecuniare, care, la sfârșitul perioadei de 4 ani a Programului, nu se vor solda în rezultate palpabile pentru societate. Focusarea pe o multitudine de priorități constituie o practică periculoasă, care este condiționată de lipsa capacităților și cunoștințelor autorilor asupra potențialului existent cât și a contextului național, regional, internațional.

Ce se întâmplă în știință mondială şi națională acum?

În lume, finanțarea științei a crescut cu 19%, numărul cercetătorilor a crescut cu 13% (8.8 mil. cercetători). În contextul pandemiei, lumea a înțeles valoarea soluțiilor ştiinţifice și a persoanelor competente să gestioneze o criză.

Între timp în Moldova: Finanțarea științei s-a diminuat de 3 ori. Sistemul universitar rămâne slab conectat la cercetare. Numărul de cercetători a scăzut de la 5000 la 4000 (2014-2020), în ultimii 3 ani au plecat aprox. 500 de cercetători. În ultimul an, nu am văzut/citit un interviu a unui om de afaceri, care să nu abordeze problema insuficienței specialiștilor. Numărul de publicații științifice este de 4 ori sub media europeană. Numărul de patente se menține la 250 cu un impact infim asupra dezvoltării. Ponderea țării în știința globală este doar de 0,02%.

Învestiții străine în domeniu. În 2013-2018 o mână de cercetători, în frunte cu Președintele Academiei de Științe a Moldovei de atunci, a reușit să aducă în țară din programele europene (preponderent) echivalentul a 1,5 bugete anuale per domeniu (26 mil. euro). Realizarea unei asemenea performanțe astăzi este o utopie.

Nu există dezvoltare fără cunoaștere. Deci, fără știinţă nu există viitor.

Care este eșirea din criză? Ce propuneți D-stră ca om competent în domeniu?

Timpul propunerilor a trecut. Noi am făcut multe propuneri. O buna parte din oamenii  care sunt astăzi la putere nu mai au capacități de a mai face ceva. Ei trebuie schimbați.

Anul acesta din cauza covidului  mulți oameni de cultura, știința, educație au decedat. Acest fapt poate fi comparat  cu o mare migrație ireversibilă. De aceea trebuie de trimis tineri la învățătură, traning, pregătire în alte țări europene, in  particular în Romania pentru a nu aștepta ani ca sa se autoeduce o alta generație. Noi trebuie sa avem asistență europeană anume pentru aceasta. Politicienii de astăzi sa nu-și aranjeze în posturi pe acei care au umblat după voturi. Dacă îi dorește, atunci  să-i învețe, apoi sa-i promoveze.  

Actuala clasă politică nu înțelege cât de important este rolul educației, culturii și cercetării și cum contribuțiile în acest domeniu formează generațiile viitoare și determină viitoarea configurație socio-economică a țării.

Din aceste considerente, nici un sfat nu poate să îi ajute să îmbunătățească sau să schimbe lucrurile, pentru că în esență ei nu cred în succesul acestui domeniu sau beneficiul pe care îl aduce.

Ca să fie mai clar voi puncta unele momente, ca exemplu a unei politici ne coerente în domeniu.

1. Patrimoniul Academie de Știinţe:  în rezultatul reformei din 2017 a fost luat patrimoniul Academiei și institutele, politicienii au promis să le întoarcă – până în prezent nu s-a realizat.

2. Împlimentarea reformelor europene:  s-a promis că ne vom ține de spațiul european de cercetare – astăzi suntem la fel de departe precum eram 15 ani în urmă, deci, practic, s-a șters totul  ce s-a făcut bine până acum. În afară de granturi mici nu putem absorbi finanțări externe – nu mă refer la granturi de creștere a capacităților, ci la cele competitive.

3. Politicienii (prim-ministrul si ministrul MECC din 2017) au promis europenilor că vor sprijini universitățile și institutele transferate de la academie - finanțarea științei a scăzut de 3 ori!

4. Îmbunătățirea condițiilor în universități:  s-a propus o politică prostească de amalgamare, un fel de junglă în care cel puternic înghite pe cel slab, în rezultat s-au închis universități pe sub masă, cei din universități în continuare se focusează excesiv pe predare, iar numărul cercetătorilor a scăzut în consecință cu 1000 de cercetători!

În acest domeniu lucrurile stau foarte prost. Din păcate prin acțiuni și nu vorbe vedem că actuala clasă politică s-a epuizat. De aceea este necesară reformatoarea clasei politice și sper că în aceste alegeri se va produce parțial acest lucru. Iar oamenii noi care vor veni la putere vor avea o atitudine binevoitoare față de știință, educație și cultură.

Situația actuală este clară, în linii mari. Dar, să presupunem, că avem politiceni ce se întorc cu față la știinţă. Ce priorități principale vedeți D-stră pentru  viitorul științei din Moldova?

Prioritățile pot fi de doua tipuri - pe verticala si   pe orizontala.

Pe verticala:

1.         Afirmarea la nivel regional si  global.

MECC mobilizează universitățile, institutele de cercetare ca sa  devină instituții  cheie ai cercetării si inovării in RM. Ministerul Economiei mobilizează IMM-uri inovatoare,  care au interesul și capacitatea de a intra pe lanțurile de valoare adăugată națională si regională.

2.         Excelenţă prin internaţionalizare.

Sectorul CDI național  se dezvoltă în jurul unor domenii strategice europene, este integrat european și internațional și oferă un mediu atractiv pentru membrii comunității știinţifice  – pentru tineri, pentru cercetătorii de vârf, pentru carierele duble în cercetare şi antreprenoriat, cercetare si probleme socio-economice ale societății.  Stabilitatea comunității este asigurată de fluxul de proiecte de cercetare atât naționale  cât și europene.

3.         „Străpungeri”  în domeniile științifice strategice.

Moldova încă poate sa  se poziționeze, prin CDI, alături de mari inițiative europene și internaționale, fie prin participare, fie prin asumarea unui rol de lider în cazurile precum “Fizica și chimia corpului solid”, ”Genetica si biologia moleculara a plantelor si a omului” (apropo un academician din Moldova a fost menționat cu cea mai înaltă distincție din acest domeniu care se dă o dată la cinci ani de societatea internațională din Paris). Avem si opere  muzicale, cum ar fi ale acad. Eugen Doga, care au devenit clasice, apreciate în toata lumea. Moldova poate fi un lider si un exemplu in rezolvarea științifică a problemelor limbii si istoriei, cu care se confruntă si alte țări.

Acum pe orizontală.  

Aici noi trebuie sa ne armonizam cu UE ca sa putem câștiga proiecte din programul european știinţific 2021-2027. Anume.

1.   Tehnologii digitale.

2.   Schimbarea climei și problemele mediului ambiant.

3.   Asigurarea alimentară si agricultura ecologica.

4.   Chimia si fizica corpului solid.

5.   Cercetari socio-umane, istorice si lingvistice.

Cu permisiunea D-stră propun o mică schimbare de temă. Sunteți un specialist  în domeniul ecologiei  cunoscut in țară și în lume, fost ministru al mediului în anii 2001-2004. Deci, ca persoană responsabilă şi specialist ce puteți spune despre  problemele ecologica cu care se confrunta RM în rând cu alte țări?  Scurt.

Dacă pe scurt, cele mai mari probleme sunt.

1.   Schimbarea climei.

2.   Poluarea exagerata a mediului ambiant (apei, aerului, solului) si lipsa de control riguros. Producătorii corup puterea. Banul îi bat și pe ecologiști. Este foarte mare corupția in acest domeniu.  Deci controlul este formal sau nu există ca atare.

3.   Lipsa raționamentului in exploatarea resurselor naturale ( cariere, ape subterane, defrișarea pădurilor s.a.m.d.).

4.   Banii din fondul ecologic, aproape jumătate de miliard de lei, sunt folosiți irațional, ca atare  pentru alte scopuri.