Дождемся ли мы честного разбирательства по учебникам курса «Истории румын» ?

В «самом справедливом молдавском суде», как и повсеместно в Республике Молдова при нынешней либеральной власти, царит сплошной беспредел, и конца – края этому не видно

Уж сколько раз в молдавских СМИ писалось и говорилось о том, что группа молдавских граждан ещё в начале прошлого, 2012-го, года подала жалобу в Генеральную прокуратуру Республики Молдова на историков-ксенофобов – авторов человеконенавистнических, откровенно нацистских учебников по курсу т.н. «Истории румын».

Однако, вероятно, нашим господам прокурорам, по горло занятым на очередной «барской охоте» в заповедных местах, просто не до вопросов соблюдения законности. Ну, какие ещё там учебники, пусть и проповедующие национальную ненависть, если господам прокурорам уж так сильно захотелось вкусить свежатинки !?

Другими словами, в нарушение не только высших принципов морали и здравого смысла (не говоря уже о пресловутых «европейских ценностях»), но и всех общепринятых юридических процедур и установленных законом сроков рассмотрения жалоб и петиций, «доблестная» Генпрокуратура Республики Молдова после долгих месяцев безделья «родила», наконец, безмерно удивившее молдавскую общественность решение, суть которого в том, что в упомянутых учебниках курса «Истории румын»», написанных в духе печально известной «нацистской Библии» - книги «Майн кампф», не содержится, оказывается, «ничего противозаконного».

Не согласившись с такой, более чем странной и непонятной, позицией Генеральной прокуратуры РМ, граждане Шевченко Дмитрий и Кошелев Игорь обратились в молдавский суд, требуя отменить вышеуказанное постановление, как явно незаконное и необоснованное.

05 февраля 2013 года состоялось первое судебное заседание по этому делу, на которое господин прокурор, однако, опоздал на 20 минут, да и ещё явился на него …без материалов дела!

Вслед за этим судья начал настойчиво «советовать» представителю заявителей, как надо юридически верно и грамотно переделать жалобу Кошелева Игоря и Шевченко Дмитрия, а потом вообще потребовал их личного присутствия в суде для подтверждения заявленной ими позиции.

После чего заседание суда сектора Центр муниципия Кишинёв по данному делу было перенесено на 21 февраля 2013 года (на 16.00). В этой связи хочется сказать, что, поскольку публичный характер судебных заседаний в Республике Молдова ещё никем не отменен, то

гражданам, серьёзно думающим об общественном благе, следует непременно прийти в этот день в суд, чтобы самим посмотреть на оригинальные методы «работы» судьи Бабенко.

Не в лучшем положении, кстати, оказалось и дело по заявлению, поданному Ассоциацией историков и политологов «Про Молдова» в отношении Правительства Республики Молдова, в котором содержится требование прекратить преподавание ксенофобского курса «Истории румын» в молдавских школах. Это дело также стало жертвой беспредельной бюрократической волокиты, по нему до сих пор не назначено заседание суда.

Может быть, и здесь главная причина волокиты также кроется в том, что в Молдове не только один господин Генпрокурор, но и председатель Кишинёвской Апелляционной палаты, и другие господа судьи также являются большими любителями добытой на охоте дичинки?

Может быть, это именно она, роковая страсть к охоте, стала причиной того, что этим господам – молдавским законникам стало вдруг не до отправления правосудия!?

Хотя, впрочем, какие это «господа»?! Из грязи, да в князи… Vai de capu nostru!... A tunat şi (păpuşarul) i-a adunat…

Către Curtea de Apel Chişinău.

Sediul instanţei: Republica Moldova, or. Chişinău, str. Teilor, 4.

Reclamant: Asociaţia Istoricilor şi Politologilor „Pro-Moldova”

în persoană de Directorul executiv al Asociaţiei Nazaria Sergiu,

asistată de avocat Aronov Roman.

Şef cabinetului de avocat «Аronov Roman».

Adresa poştală: Moldova, or. Chişinău,

str. Mitropolit Dosoftei, 102, ap. 34.

Pîrît: Ministerul educaţiei al Republicii Moldova.

Ministru Mihail Şleahtiţchi.

Adresă: Piaţa Marii Adunări Naţionale, nr. 1,

Casa Guvernului.

MD-2033, or. Chişinău.

Republica Moldova.

mun. Chişinău

Cerere de chemare în judecată privind

anularea ordinului Ministerului educaţiei al Republicii Moldova

cu nr. 124 din 07 martie an. 2012

Temeiul cererii. În motivarea acţiunii reclamantul susţine faptul că la data de 07.03.2011 Ministerul educaţiei al Republicii Moldova în scopul consolidării sistemului educaţiei istorice din învăţămîntul secundar general şi asigurării unei racordări eficiente a procesului educaţional autohton la standartele europene, a emis ordinul cu caracter administrativ ”Privind organizare educaţiei istorice în învăţămîntul preuniversitar”.

Prin ordinului contestat a fost decis redenumirea disciplinei şcolare „Istoria” în “Istoria românilor şi universală”, începînd cu anul de studii 2012-2013.

În ceea ce priveşte aspectul juridic al cauzei, reclamantul menţionează faptul că ordinul contestat, emis de Ministerul educaţiei al Republicii Moldova, încalcă grav prevederile legale cuprinse în următoarele acte normative, după cum urmează:

Necesită a fi menţionat faptul că la adoptarea ordinului contestat pîrîtul a încălcat procedura normativă stabilită de Lege a Parlamentului Republicii Moldova № 317-XV ”Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale” din 18 iulie 2003 (Monitorul Oficial N 208-210, 3 octombrie 2003):

art. 38 alin. (1) „Avizarea şi consultarea publică”, conform căruia înainte de a fi prezentat spre aprobare organului competent, proiectul de act normativ se avizează în mod obligatoriu de autorităţile şi instituţiile implicate direct în soluţionarea problemelor incluse în proiect, de alte autorităţi şi instituţii interesate, de autorităţile în a căror sarcină este pusă avizarea obligatorie, precum şi se consultă public. În continuare Legea menţionează: etapa de avizare a proiectului de act normativ se sincronizează, de regulă, cu procesul de consultare publică a acestuia (art. 38 1/1);

art. 41 alin. (1) „Expertiza”, conform căruia proiectul de act normativ este supus în mod obligatoriu unei expertize juridice pentru a se verifica dacă nu contravine Constituţiei Republicii Moldova, legislaţiei naţionale, legislaţiei comunitare, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi normelor tehnicii legislative.

Un alt motiv ce denotă nelegalitatea vădită a ordinului contestat constă în faptul că actul administrativ în cauză este emis şi cu încălcarea procedurii stabilite de Lege a Parlamentului Republicii Moldova № 239-XVI ”Privind transparenţa în procesul decizional” din 13 noiembrie 2008 (Monitorul Oficial N 215-217, 5 decembrie 2008), după cum urmează:

din textul art. 9 alin. (1) şi alin. (2) al Legii suscitate „Anunţul referitor la iniţierea elaborării deciziei” rezultă, că la iniţierea procesului de elaborare a deciziei, autoritatea publică va plasa, cu cel puţin 15 zile lucrătoare pînă la examinarea deciziei, anunţul respectiv pe pagina web oficială, îl va expedia prin intermediul poştei electronice părţilor interesate, îl va afişa la sediul său într-un spaţiu accesibil publicului şi/sau îl va difuza în mass-media centrală sau locală, după caz; anunţul referitor la iniţierea elaborării deciziei va conţine, în mod obligatoriu: a) argumentarea necesităţii de a adopta decizia; b) termenul-limită, locul şi modalitatea în care cetăţenii, asociaţiile constituite în corespundere cu legea, alte părţi interesate pot avea acces la proiectul de decizie şi pot prezenta sau expedia recomandări; c) datele de contact ale persoanelor responsabile de recepţionarea şi examinarea recomandărilor;

conform cu art. 10 „Accesul la proiectele de decizii” al Legii sus indicate, autoritatea publică asigură accesul la proiectele de decizii şi la materialele aferente acestora în modul stabilit de lege;

potrivit cu art. 11 alin. (1) „Consultarea părţilor interesate” al Legii ”Privind transparenţa în procesul decizional”, consultarea cetăţenilor, asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, altor părţi interesate, se asigură de către autoritatea publică responsabilă de elaborarea proiectului de decizie prin următoarele modalităţi: dezbateri publice, audieri publice, sondaj de opinie, referendum, solicitarea opiniilor experţilor în domeniu, crearea grupurilor de lucru permanente sau ad-hoc cu participarea reprezentanţilor societăţii civile;

în conformitate cu art. 12 alin. (1) „Recepţionarea şi examinarea recomandărilor” din Legea „Privind transparenţa în procesul decizional” din 13 noiembrie 2008”, recomandările cetăţenilor, asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, altor părţi interesate vor fi recepţionate de către autoritatea publică responsabilă de elaborarea proiectului de decizie în modul următor: a) recomandările în formă verbală şi scrisă, prezentate în cadrul consultărilor vor fi reflectate în procesele-verbale ale şedinţelor respective, perfectate în modul stabilit; b) recomandările în formă scrisă, primite în mod individual vor fi înregistrate conform legislaţiei.

Un alt argument în favoarea anulării ordinului contestat constă din faptul că actul administrativ din 07 martie 2012 nu corespunde condiţiilor generale obligatorii pe care trebuie să le întrunească actul normative, ce prezintă încălcarea prevederilor art. 5 din Legea RM ”Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale” din 18 iulie 2003. În acest sens, ordinul sub nr. 124 „Privind organizare educaţiei istorice în învăţămîntul preuniversitar” nu se integrează organic în sistemul legislaţiei RM.

În această ordine de idei, la adoptarea ordinului contestat, Ministerul educaţiei al Republicii Moldova nu a asigurat respectarea procedurii stabilite atît de Legea RM ”Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale” din 18 iulie 2003, cît şi de Legea ”Privind transparenţa în procesul decizional” din 13 noiembrie 2008, iar ordinului organului emitent nicidecum nu este corelat cu situaţia de drept din speţă şi cu procedura normativă stabilită de actele normative susmenţionate şi, ca urmare, fiind încălcate prevederile articolelor legilor suscitate.

În acest sens, reclamantul susţine că ordinul contestat este afectat de asemenea eroare şi această concluzie rezultă din argumentele enunţate anterior.

Menţionăm faptul că ordinul Ministerului educaţiei al Republicii Moldova cu nr. 124 din 07 martie an. 2012 este vădit nelegitim, emis cu încălcarea procedurii stabilite de lege şi din cauza această urmează a fi anulat de către Curtea de Apel Chişinău pentru considerentele indicate în motivele de acţiunea nominalizată.

Totodata, reclamantul consideră că o decizie legală şi întemeiată pe fondul cauzei poate fi obţinuta doar în cadrul anulării ordinului din 07 martie 2012 de către Curtea de Apel Chişinău.

Mai trebuie adăugat deosebit că reclamantul în cadrul soluţionării conflictului apărut pe cale extrajudiciară s-a adresat către pîrît cu nota extrajudiciară prealabilă privind anularea ordinului la nr. 124 din 07 martie 2012, faptul confirmat prin avisul de recepţie poştală din 31.05.2012, însă nu a primit nici un răspuns în termenul legal. Drept rezultat, reclamantul este nevoit să se adreseze în judecată pentru anularea actului administrativ în cauză.

În drept, prezenta cerere se bazează pe următoarele norme legale, şi anume:

Din considerentele susmenţionate, considerăm, că în cazul de faţă, urmează a fi aplicat art. 26 lit. c) din Legea nr. 793 din 10.02.2000 «Contenciosului administrativ», care reglementează temeiurile anulării actului administrativ contestat, conform căruia actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Conform art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţia RM, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

Potrivit art. 26 alin (1) şi alin. (2) din Constituţia RM, dreptul la apărare este garantat; fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. În unison cu 26 alin (1) şi alin. (2) din Constituţia, articolele 4, 5 şi 239 din Codul de procedura civilă al RM consacră sarcinilor procedurii civile şi principiului legalităţii şi temeiniciei hotărîrii judecătoreşti. Din aceste motive, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Conform art. 239 din CPC al RM hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Potrivit art. 130 în coroborare cu art. 241 din CPC al RM, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată şi urmează să conţină, în special, circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţă. Totodată, din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26).

Art. 118 alin. (1) din CPC al RM prevede că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 2 ”Actul normativ” din Legea ”Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale” din 18 iulie 2003, act normativ este actul juridic, emis de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale în temeiul normelor constituţionale şi legale, care stabileşte reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situaţii identice.

Art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea Contenciosului administrativ prevede că judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă următoarele hotărîri, şi anume: admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii.

Raportînd normele citate situaţiei examinate reclamantul reţine că, ordinul din 07 martie 2012 urmează a fi anulat de către Curtea de Apel Chişinău, că fiind emis contrar prevederilor legii şi procedurii stabilite.

În acestă ordine de idei, reclamantul este convins că instanţa de judecată va stabili veritatea social-juridică, iar disciplina şcolară „Istoria” va deveni ca obiect de studiu în toate instituţiile de învăţămînt din Moldova. În caz contrar, refuzul nejustificat într-o anularea ordinului din 07 martie 2012 ar contrazice prevederilor art. 6 şi art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Obiectul şi baza juridică a acţiunii. Bazîndu-se pe prevederile art. 25 alin. (1) lit. b), art. 26 lit. c) din Legea nr. 793 din 10.02.2000 «Contenciosului administrativ»; art. 20 alin. (1) şi alin. (2), art. 26 alin (1) şi alin. (2) din Constituţia RM; art. 118 alin. (1), art. 239, art. 130 în coroborare cu art. 241 din CPC al RM; art. 2 ”Actul normativ” din Legea ”Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale” din 18 iulie 2003;

reclamantul solicită

Curţii de Apel Chişinău:

1 1. să fie adoptată o hotărîre, prin care:

1.2. să fie anulat ordinul Ministerului educaţiei al RM la nr. 124 din 07 martie an. 2012 “Cu privire la organizarea educaţiei istorice în învăţămîntul preunivesitar”, că fiind emis contrar procedurii stabilite de lege.

Se anexează:

1. mandatul de avocat (copia autentificată, 1 ex. şi 2 copii);

2. cererea prealabilă cu avisul de recepţie poştală din 31.05.2012 (1 ex. în original şi 2 copii).

Asociaţia Istoricilor şi Politologilor „Pro-Moldova”

Directorul executiv al Asociaţiei Nazaria Sergiu

___________________

semnătură

L.Ş.

Din numele Asociaţiei Istoricilor şi Politologilor „Pro-Moldova”

avocatul Aronov Roman

___________________

semnătură

L.Ş.

Către Ofiţerul superior de urmărire penală pentru

cazuri excepţionale a SUP IP DEUP al DUP MAI

lt. colonel de poliţie Vladimir BATCU.

Sediul Departamentului Urmărire Penală al MAI: str. Columna, 130, bir. 15,

or. Chişinău, R.Moldova.

Petiţionari: 1. COŞELEV IGOR, titular buletinului de identitate:

A 36078522; IDNO 2005036021391.

Adresa poştală: Moldova, or. Chişinău,

str. Mitropolit Dosoftei, 102, ap. 34 şi

2. ŞEVCENCO DMITRII, titular buletinului de A 42134682, eliberat la

10.08.2004 de of. 42; IDNO 2004042114002.

Adresa poştală: Moldova, or. Chişinău,

str. Mitropolit Dosoftei, 102, ap. 34.

asistaţi de avocat Aronov Roman.

Şef cabinetului de avocat «Aronov Roman».

Adresa poştală: Moldova, or. Chişinău,

str. Mitropolit Dosoftei, 102, ap. 34.

or. Chişinău

Demersul avocatului

privitor la dinamica cauzei

Departamentul Urmărire Penală al MAI are pe rol plângere privind intentarea unui dosar penal în baza art. 346 din 346 din Codul penal al RM, înaintată de Coşelev I. şi Şevcenco D. despre pornitrea urmăririi penale în temeiul semnelor componenţei de infracţiune, prevăzute de art. 346 din Codul penal al RM în privinţa istoricilor indicate în plîngerea.

La data de 14 mai an. 2012 plîngerea petiţionarilor a fost consemnată în proces-verbal conform prevederilor art. 263 alin. (1), (2) şi (5) Cod de procedură penală al RM.

În virtutea art. 259 alin. (1) din Codul de procedură penală al RM, urmărirea penală se efectuează în termen rezonabil. În continuare Legea menţionează: termenul de urmărire penală într-o cauză concretă se stabileşte de către procuror prin ordonanţă, ţinîndu-se cont de criteriile de apreciere a termenului rezonabil prevăzute la art. 20 alin. (2) din Codul de procedură penală al RM.

Analizînd situaţia creată prin prizma articolului suscitat şi avînd în vedere cele relatate mai sus, bazîndu-se pe art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 244-247 din Codul de procedură penală al RM; art. 53 alin. (1) lit. b), art. 53 alin. (2) din Lege «Cu privire la avocatură» şi din cauză necesităţii de a informa petiţionarilor privitor la faza procesuală a plîngerii depuse de Coşelev I. şi Şevcenco D. despre pornitrea urmăririi penale în temeiul semnelor componenţei de infracţiune, prevăzute de art. 346 din Codul penal al RM,

avocatul petiţionarilor solicită

ofiţerului superior de urmărire penală:

1. să fie examinat în fond demersul avocatului nominalizat şi

2. să-l informeze pe avocat despre rezultatele întreprinse de către ofiţerul superior de urmărire penală vizavi de plîngerea depusă de Coşelev I. şi Şevcenco D. despre pornitrea urmăririi penale în temeiul semnelor componenţei de infracţiune, prevăzute de art. 346 din Codul penal al RM, nu mai tîrziu de 3 zile de la data primirii demersului în sensul art. 244-247 din CPP al RM.

Copia autentificată a mandatului de avocat este anexată la materialele dosarului.

Din numele petiţionarilor

Aronov Roman, avocat ___________ (__________________)

semnătură

L.Ş.

Обсудить

Другие материалы рубрики