CERCETĂRI ȘI POLITICI PRIORITARE ÎN DOMENIUL APELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA*

В сфере водоснабжения и водоотведения для Правительства и Научного Сообщества
предлагаются четыре основные направления:
1. Использование воды рек Днестр, Дунай и Прут для централизованного снабжения
питьевой водой населения в северном (Сороки), центральном (Ваду-луй-Водэ) и
южном (Джурджулешть) районах:
2. Разработка и внедрение исключительно технологий очистки подземных вод в
безальтернативных районах;
3. Внедрение параллельно с централизованным водоснабжением технологий очистки
сточных вод с целью устранения загрязняющих веществ.
4. Организация и поддержка аккредитованных лабораторий по анализу качества воды.

  1. Resursele și managementul apelor în RM

Republica Moldova posedă resurse de apă relativ modeste, acestea fiind reprezentate de apele de suprafață și apele subterane.

Apele de suprafața includ râuri, lacuri și bălți.  

Apele subterane, prin natura și poziția lor pe verticală sunt de adâncime (sub presiune) și freatice (libere).

Principalele surse de apă (utilizate în scopuri potabile și tehnice) sunt fluviul Nistru și râul Prut, care reprezintă corpuri de apă transfrontaliere, limitrofe, deoarece își au originea pe teritoriul Ucrainei în Munții Carpați și își duc apele prin regiunile dens populate ale Ucrainei, Republicii Moldova și României. În caracteristicile scurgerii temporale ale fl. Nistru, precum și în cele ale râului Prut, se înregistrează alternanța perioadelor cu valori diferite ale debitului mediu anual. De menționat că în practică poate fi folosit și fl. Dunarea, în partcicular în localitatea deltei r.Prut.

În anii secetoși resursele de apă ale fl.Nistru și a r.Prut se reduc considerabil. Astfel, cu scăderi apreciabile a debitelor în perioada calda a anului și în condițiile de exploatare ineficientă a complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk (CHEN), pot apărea situații critice în asigurarea cu apa a populației și a activităților economice.

Conform datelor Agenției „Apele Moldovei”, volumul total de ape captate în medie este  de 850 mil. m3/an. De menționat că în ultimii ani  volumul de apă utilizat în agricultură s-a redus, în medie, cu cca 30%, iar pentru irigare - de 2,8 ori.

Cauzele principale sunt:

  1. depopularea spațiului rural,
  2. înrăutățirea situației în agricultura națională,
  3. aridizarea climei,
  4. deteriorarea și uzura avansată a instalațiilor hidrotehnice, precum și
  5. majorarea consumului necontabilizat al apei în aceste scopuri.

Nistru. Apele fluviului Nistru reprezintă principala sursă de apă ce poate asigura pe deplin necesitățile, atât a populației, cât și a economiei RM. Fluviul Nistru pentru Moldova nu este doar un flux de apă, ci principala sursă de apă potabilă, precum apă de irigare și apă tehnică importantă pentru economia națională. De mulți ani, Nistrul a fost navigabil. Râul a fost locuit de specii valoroase de pești (sturioni, somon, crap etc.), malurile acestuia fiind zonele înalt populate. În anii 70-90’ ai secolului trecut, debitul mediu multianual de apă a fost de 292 - 416 m3/s, cu un volum mediu multianual de apă de circa 9,8 - 12,0 km3/an. În ultimul deceniu, debitul anual al Nistrului la Mayaki a oscilat între 4,3-8,2 km3/an.

Apele Nistrului se referă la cele hidrocarbonate, grupa calciului, tipul II, tipice pentru apele curgătoare din această zonă geografică, dar recent s-a observat deplasarea spre tipul III, și de clasa hidrocarbonatului de sodiu a apei. Această modificare a compoziției chimice a apei demonstrează că debitul de apă în secțiunea centrală și inferioară a fluviului este format în principal din surse locale (efluenți și ape subterane), dar nu din apele de munte.  Din acest motiv a scăzut și capacitatea de autopurificare a apei fl. Nistru. Un loc special în cercetările recente îl ocupă și influența barajelor, în special a celui de la CHEN  asupra regimului și calității apei, activității vitale a comunităților hidrobionților, proceselor de oxido-reducere și celor producțional-destrucționale, etc. Astăzi, când volumul apei în aval CHEN este în scădere, aceste procese pot declanșa deșertificarea în bazinul hidrografic, în special în Nistrul inferior.

Prut. Republica Moldova dispune de posibilitatea de a utiliza din această sursă, în mediu, în jur de 0,88 km3 de apă. Apele r. Prut sunt hidrogenocarbonate, grupul calciului, tipul II, fiind clasice pentru apele curgătoare din regiune. Conform consumului chimic de oxigen cu bicromat de potasiu, apele investigate, în majoritatea cazurilor, se referă la clasele III-IV de calitate (moderat poluate - poluate).

Apele subterane. Apele subterane predomină detașat în aprovizionarea cu apă a populației și întreprinderilor industriale în majoritatea absolută a localităților și raioanelor Republicii.

Apele subterane ale Republicii Modova sunt variate după categoriile de folosire sustenabilă și rațională. Actualmente, hidrogeologii le clasifică în:

  1. apa potabilă,
  2. minerală,
  3. geotermală și
  4. industrială (zacaminte hidrominerale).

Prin raționamente numerice s-a demonstrat că parametrii acestor categorii de ape subterane sunt variabili în teritoriu și în secțiunea geologică, și au un regim natural instabil. Râurile mici, lacurile de acumulare și majoritatea iazurilor au o importanță redusă pentru asigurarea cu apă a agriculturii (inclusiv pentru irigare) datorită poluării (clasa a IV-a și a V-ea) și gradului înalt de mineraliare (2,0-5,0 g/l).

Captarea apelor subterane demonstrează o stabilitate în ciclul intra-anual, fenomen ce se datorează, utilizării lor în principal ca ape potabile și în scopuri tehnice. Totuși, pe viitor această situație se poate modifica, din cauza presiunilor generate de insuficiența resurselor de apă de suprafață din multe zone ale țării. În acest context, trebuie ținut cont de mineralizarea excesivă a acestor resurse, dar și de o perioadă mult mai îndelungată de renovare a rezervelor de ape subterane.

Cauzele contaminării surselor de apă subterane și de suprafață sunt:

  1. lipsa sistemelor de epurare a apelor uzate,
  2. lipsa sistemelor de canalizare în localităţi, precum şi
  3. insalubritatea localităţilor.

Situaţia cea mai nefavorabilă se înregistrează în raioanele Anenii-Noi, Căuşeni, Făleşti, Rîşcani, Ungheni, Ştefan-Vodă, Taraclia, Hînceşti, Săngerei  şi Orhei.

Circă 75% din apele sondelor arteziene și 85 % din apele fântânilor freatice nu corespund normelor stabilite prin Legea RM  182 din 19.12.2020, care reglementează calitatea apei potabile, după unul sau mai mulți indici chimici de calitate. Cel mai frecvent CMA (concentrația maximă admisibilă) este depășită la ionii de amoniu, sulfuri, fluoruri, fier (II), mangan (II), sulfați, sodiu, nitrați, nitriți, amoniac, hidrogen sulfurat, oxidabilitate  etc.

Republica Moldova a implementat cerințele Directivei Cadru Apei 2000\60\ЕС și legii Apelor (Nr.272 din 23.12.2011) și a elaborat planuri de chestionarea resurselor acvatice în cadrul bazinelor hidrografice Nistru și Dunărea-Prut și Marea Neagră care sunt baza de chestionare a resurselor acvatice. Conform planurilor elaborate toate bazinele sunt transfrontaliere și există necesitatea în colaborare cu țările vecine pe Managementul Resurselor Acvatice (de suprafața și subterane).

  1. Rezultatele principale ale cercetărilor realizate în Republica Moldova  în domeniul apelor, obținute în ultimii ani

În ultima perioada cercetătorii din IEG, IZ și IC au elaborat baza de date, privind resurse naturale și sursele de impact antropic asupra mediului acvatic. A fost evaluat impactul nutrienților, deversărilor apelor reziduale în ecosistemele urbane și stabilit impactul activităților socio-economice. S-a constatat că neconformitatea apei destinate consumului uman din apeductele urbane este de cca 62,5% (58,3% – parametrii chimici și 12,5% – parametrii microbiologici). Principalii indicatori chimici a apei investigate cu neconformități  au fost: fluorurile (17,9%), borul (8,9%), nitriții (4,5%) și nitrații (2,98%).

A fost studiată de către IEG starea ecologică a ecosistemelor acvatice în zonele de cercetare din nordul țării și s-a stabilit că apele uzate sunt tratate insuficient  la stațiile de epurare. Fântânile şi izvoarele constituie principala sursă de apă în zonele rurale, unde nu există sisteme centralizate de alimentare cu apă, iar apa extrasă nu corespunde normativelor sanitaro-igienice.

Mai multe studii de la USM  arată că substanțele medicamentoase se regăsesc în efluenții din stațiile de epurare a apelor uzate, iar datorită ne-biodegradabilității în procesul de epurare pătrund în apele naturale în concentrații considerabile. Potențialul de bioacumulare și de natură persistentă a acestor contaminanți farmaceutici în mediu ambiant duce la apariția agenților patogeni multirezistenți, provocând un impact  înalt asupra sănătății umane și a ecosistemelor. Prin urmare, studiul proceselor de îndepărtare a medicamentelor  din apele reziduale este foarte important și a sporit interesul cercetătorilor din acest domeniu.

Investigațiile ecotoxicologice din IZ ale metalelor realizate în apa fluviului Nistru și râului Prut au demonstrat că în componența comunităților zooplanctonice în anul 2021 au fost înregistrate în total 48 de specii, dintre care grupul rotiferelor a constituit 69%. Numărul total de bacterii în fl. Nistru a variat, în dependență de anotimpuri, într-un domeniu larg - 0,6-3,9 mln cel./ml. Bacteriile saprofite predomină în zonele expuse poluării– până la 16,6 mii cel./ml.

În premiera, în IGS, pentru toate categoriile de apă subterană s-a efectuat modelarea parametrilor hidrogeodinamici și structurali. Realizarea lor a fost materalizată prin modele digitale SURFER, care sunt intereactive cu alte softuri cartografice internationale, inclusiv GIS. S-au întocmit modele digitale hidrogeochimice, hidrogeodinamice și geotermale. Pînă în present este prima incercare reușită a sumarizării rezutatelor hidrogeologice regionale pentru țara noastră.

Actualmente sunt elaborate recomandări de îmbunătățire a sistemului de monitorizare a apelor subterane. La IEG și IC este implementată tehnologia de analiză a izotopilor stabili ai apei pentru evaluarea surselor de formare a rezervelor apelor subterane în interacțiunea lor cu cele atmosferice (precipității) și de suprafață.

Modelările in situ privind influența metalelor asupra valorilor producției primare a fitoplanctonului denotă schimbări vizibile  în fl. Nistru. Dacă în anii’ 80 a fost demonstrată o capacitate de tampon destul de înaltă, iar  combinațiile  Cu, Zn și Mn care erau în concentrații de până la 20-25 µg/l,  Pb şi Ni - până la 10-25 µg/l, Mo şi V în concentraţii de până la 9-12 µg/l practic nu schimbau valorile producţiei primare şi ale destrucţiei. Actualmente, compușii Cu la concentratii de 20-25 µg/l, zincul – 40-50 µg/l, Ni și Pb – de 7,5-10 µg/l diminuează producția primară a fitoplanctonului cu 50-65%, astfel, potențialul de tampon față de dinamica compușilor metalici a scăzut foarte mult. Această situație este cauzată de diminuarea drastică a suspensiilor de proveniență muntoasă în apele fluviului, rolul cărora în procesele de sedimentare și autoepurare este imens. În r. Prut s-au păstrat corelațiile caracteristice pentru apele curgătoare între parametrii hidrologici și cei hidrochimici și biologici în pofida faptului că în bazinul hidrografic al r.Prut sunt destul de multe focare de poluare.

Elaborarea modelelor complexe ale proceselor de autoepurare în bazinele acvatice  (USM si IC) și cercetările care au evidențiat rolul substanțelor reducătoare în aceste procese au reprezentat o contribuție esențială în dezvoltarea cunoștințelor în domeniul apelor naturale. Au fost propuse și implementate o serie de indicatori principial noi, originali, privind compoziția chimică și starea ecologică a bazinelor de apă, cum sunt: capacitatea de inhibiție și conținutul peroxidului de oxigen și al produselor de transformare a acestuia.   

În ultima perioadă în IZ au fost obținute cunoștințe fundamentale despre sursele, migrația ecotoxicanților  și xenobionțicilor, nivelul de acumulare în sistemul apa-suspesii-mâluri-hidrobionți, efectul toxic și nivelul de toleranță a unor grupuri de organisme acvatice cât și toxicitatea  ecotoxicanților asupra proceselor producțional-destrucționale, procesele de embriogeneză și dezvoltare a peștilor ( icre-larve-puiet, pește matur, pește-reproducător), precum și este elaborată concepția privind determinarea potențialului tampon ale ecosistemelor acvatice în dependență de conținutul unor ecotoxicanți (metale).

La capitolul tratării apelor uzate provenite din sectorul industrial și agroalimentar, au fost elaborate noi abordări  (UTM, USM, IC) cu utilizarea în complex a proceselor chimice, fizico-chimice și biochimice care permit demineralizarea completă a poluanților organici toxici (de ex., coloranți, pesticide, etc.) până la compuși simpli netoxici, cu separarea și îndepărtarea metalelor grele, a surfactanților și a altor clase de poluanți. Deasemenea, au fost elaborate procese tehnologice pentru înlăturarea mirosurilor pestilențiale și eliminarea helminților prin tratarea sedimentelor provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate municipale.

  1. Provocările, domeniile prioritare  și potențialul de realizare

Luând în considerație problemele și provocările legate de starea și distribuirea neuniformă a surselor de apă potabilă, insuficiența și funcționalitatea incompletă a stațiilor de epurare existente, efectul devastator al activității antropice asupra surselor de apă naturale, devine evidentă necesitatea de a promova și subvenționa cercetări științifice cu aspect atât teoretic cât și aplicativ.

De menționat că:

  • Actualmente, în ecosistemele fl. Nistru se observă un dezechilibru al proceselor „adsorbție-sedimentare-desorbție” care determină procesele de autoepurare-poluare  în ecosistemele acvatice.
  • Cu regret, nici într-un act normativ de evaluare a stării ecosistemelor acvatice nu sunt incluse  măsuri de redresare a situației menționate mai sus.
  • Elaborarea bazelor ştiințifice pentru monitorizarea, estimarea funcționării ecosistemelor acvatice în scopul diminuarii efectelor tehnogene asupra mediului acvatic, căt și problema apei potabile trebuie să devenă o prioritate pentru comunitatea ștințifică și guvernarea din RM.
  • Instrumentele inovatoare ale monitoringului și obținerea cunoștințelor profunde despre starea și procesele care se petrec în mediul acvatic pot fi asigurate prin utilizarea metodelor și tehnicilor inovaționale, prin stabilirea diferitor legități ale proceselor fizico-chimice și biologice în ecosistemele investigate.
  • Studiile ecotoxicologice trebuie să urmărească obţinerea noilor date ecologice și toxicologice pentru evaluarea riscului şi a managementului mediului, cunoaşterea și stabilirea legităților de dispersare în ecosistemele lotice și lentice, elaborarea bazelor (empirice sau teoretice) pentru a îmbogăţi şi îmbunătăţi cunoștințele referitoare la comportamentul privind efectele toxice și dăunătoare ale substanţelor chimice în sistemul viu și funcționarea ecosistemelor acvatice.
  • Este important de evaluat procesele de formare a rezervelor de ape subterane prin implementarea metodelor moderne de analiză a izotopilor naturali.
  • Rămâne nerezolvată problema afectării sănătății populației din cauza apelor poluate.

În domeniul aprovizionării cu apă și canalizare pentru Guvernare, Societate și Comunitatea științifică există patru direcții principale:

  1. Utilizarea apelor din fluviile Nistru,  Dunărea  și din râul  Prut pentru aprovizionarea centralizată cu apă potabilă a populației din zonele de nord (Soroca), centru (Vadu lui Vodă) și sud (Djurdjulești):
  2. Elaborarea și implementarea exclusiv a tehnologiilor de potabilizare a apelor subterane în zonele geografice unde nu există alternative;
  3.  Implementarea în paralel cu aprovizionarea centralizată cu apă a tehnologiilor de epurare  a apelor reziduale în scopul eliminării poluanților.
  4. Organizarea și suportul  laboratoarelor acreditate pentru analiza calități apei.

Penru rezolvarea primei și a doua priorități este necesar de implicat UTM și Institutul ”Acva proiect”.

Penru prioritatea trei se necesită:

  • elaborarea/dezvoltarea proceselor eficiente și necostisitoare de tratare a apelor uzate cu conținut de poluanți emergenți, metale grele, substanțe xenobiotice toxice, etc., în vederea reutilizării fluxurilor apoase epurate pentru scopuri tehnice.
  • cercetări complexe ale proceselor tehnologice de epurare/tratare a apelor uzate atât municipale, cât și industriale/agro-industriale cu modificarea/adaptarea metodelor cunoscute și elaborarea proceselor noi, cu obținerea unei serii de produse cu valoare adăugată, principalul produs fiind apa epurată cu o compoziție conformă cerințelor corespunzătoare.

Pentru prioritatea patru este necesar suportul tehnic și financiar din partea statului și a instițiilor internaționale.

Politicile din domeniul apei trebuie revizuite și modificate. De exemplu: Strategia și Programul Naţional pentru implementarea Protocolului privind Apa şi Sănătatea trebuie să fie ajustate la Obiectivele Globale de Dezvoltare Durabilă (OGDD) stabilite de ONU până în 2030.

Dintre 17 Obiective OGDD, două se referă direct la resursele de apă și trebuie să fie incluse în actele normative naționale:

  1. Nr. 6 – Apă curată şi sanitaţie – Asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil al apei şi sanitaţie pentru toţi, și
  2. Nr. 14 – Viaţa acvatică – Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor acvatice pentru o dezvoltare durabilă.

 

Pentru optimizarea consumului de apă (irigare și agricultură) vor fi necesare următoarele măsuri bazate pe cercetările relevante: 

  1. îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control al volumului de ape captate;
  2. elaborarea tehnologiilor eficiente de irigare pentru economisirea apei;
  3. aplicarea adecvată a zonelor de protecție sanitară,
  4. asigurarea debitului ecologic a fluxurilor de apă,
  5. implementarea managementului durabil al zonelor inundabile, și
  6. eliminarea pierderilor de apă.

Conform recomandărlor expertului din SUA eforturile de cercetare ar trebuie să se concentreze și pe următoarele aspecte:

  • Micro, nano plastice în apă;
  • Toxicocinetica și impactul lor asupra sănătății umane;
  • Detectarea și remedierea urmelor de produse farmaceutice în apă;
  • Redefinirea indicelui calității apei.

Experții din Gemania și Italia recomandă, ca dezvoltarea direcțiilor de cercetare menționate mai să fie bazate pe o colaborare internațională cu implicarea cercetătorilor moldoveni și partenerii lor din alte țări.

Aspectele aplicative legate de calitatea, siguranța și managementul apei potabile și al apelor uzate ar trebui să implice participarea instituțiilor de inginerie civilă (ex: Acvaproect, Apele Moldovei, UTM), întrucât aceste instituții sunt de obicei operatorii de cercetare și implementare tehnică a măsurilor tehnice de tartare a apelor în orice țară.

Expertul din Germania susține că un alt aspect foarte important este implicarea administrațiilor locale și a oamenilor din localități mici în procesul de gestionare a resurselor de apă. Cele mai bune practici privind gestionarea apei potabile și a apelor uzate din țările UE și SUA ar trebui examinate, testate și implementate în Republica Moldova, precum și rezultatele  cercetării originale.

O altă provocare este elaborarea condițiilor și metodologiilor necesare pentru pregătirea cadrelor  în domeniu (UTM, USM).

Potențialul de cercetare și realizare a preorităților în domeniul apelor din Republica Moldova include următoarele instutuții:

  1. Institutul de Chimie (IC)
  2. Institutul de Zoologie (IZ)
  3. Institutul de Ecologie și Georgafie (IEG)
  4. Institutul de Geologie și Seismologie (IGS)
  5. Ministerul Mediului (MM)
  6. Universitatea de Stat din Moldova (USM)
  7. Universitatea Tehnică din Moldova (UTM)
  8. Agenția ”Apele Moldovei”
  9. Institutul de Proiectare a Sistemelor de Gospodărire a Apelor „Acvaproiect”
  10. Unele ONG.

Exprim multumiri expertilor care au contribuit la elaborarea acetui document:

  1. Acad. Tudor Lupascu, IC
  2. Mem.cor. Elena Zubcov, IZ
  3. Secretar de Stat Iordanca-Rodica Iordanov, Min. mediului
  4. Dr hab Olga Covaliova, IC
  5. Prof. Maria Gonta, USM
  6. Dr Lidia Romanciuc, IC
  7. Dr Iurie Bejan, IEG
  8. Dr Valeriu Cătrinescu, Acvaproiect
  9. Dr Oleg Bogdevici, IGS
  10. Dr hab Igor Povar, IC
  11. Prof. Ashok Vaseashta, SUA
  12. Prof. Mufit Bahadir, Germania
  13. Prof. Maria Rosalia Boni, Italia.

Academician Gheorghe Duca

*Acest document a fost elaborat la solicitarea Prezidiumului AȘM

 

 

 

 

 

 

 

 

Обсудить