На протяжении всей истории нашей страны административно-территориальное деление постоянно менялось - как в исторической Молдове, так и в периоды её нахождения в составе Российской империи, Румынии, в советское время, а также в годы независимости Республики Молдова.

В большинстве стран структура власти разделена на органы государственной власти и органы местного публичного управления.

Существуют две основные модели местного управления: англосаксонская и континентальная. В последней центральное правительство назначает своего представителя, без согласия которого ни один принятый акт не вступает в силу.

Статьи 109 и 110 Конституции Республики Молдова регулируют принципы местного самоуправления, а статья 111 - статус автономного территориального образования Гагаузия. Однако эти положения требуют серьёзного пересмотра.

В годы независимости в Республике Молдова уже проводилась административно-территориальная реформа: в 1999 году были ликвидированы районы и введена система уездов. Однако уже в 2001 году, с приходом к власти коммунистов, страна вернулась к районной системе, что стало серьёзной ошибкой.

С тех пор тема реформы административно-территориального устройства и местного самоуправления постоянно обсуждается, принимаются отдельные законодательные акты, но по сути ничего не меняется.

Несмотря на сокращение населения и закрытие многих предприятий, в стране до сих пор действует около 900 примарий, а 32 района давно утратили свою функциональность.

Основные причины затяжной стагнации в этой сфере - политический фактор, частая смена правительств и низкий уровень профессионализма управленческих кадров.

Поэтому вопрос децентрализации власти остаётся одним из самых актуальных. Будущая административно-территориальная реформа, в сочетании с реформой местного самоуправления, может стать основой реальной децентрализации и повысить ответственность местных властей за социально-экономическое развитие регионов и уровень жизни населения.

Судя по заявлениям представителей власти, реформа планируется уже в текущем году, а следующие местные выборы предполагается провести по новой системе.

Различные варианты реформы активно обсуждаются. Основное внимание сосредоточено на количественных параметрах: сокращении числа примарий, ликвидации районов и создании более крупных административных единиц (уездов), фактически возвращении к модели 1999 года.

Один из обсуждаемых вариантов - предложение экспертов IDIS Viitorul о создании муниципий вместо районов по примеру Кишинёва. Однако этот подход не выдерживает критики, так как по сути речь идёт лишь о смене формы без изменения содержания.

Большинство экспертов выступают за полную ликвидацию районов, что представляется логичным, поскольку они морально и экономически устарели и требуют значительных ресурсов на содержание.

Главный вопрос - что создавать взамен.

Предлагаются различные варианты, включая укрупнение территорий и формирование уездов или округов из нескольких районов. Однако при принятии решения необходимо учитывать существование автономии Гагаузии и перспективу реинтеграции Приднестровья, на базе которого также может быть создано автономное образование.

В этом случае в стране возникнет система с двумя типами территорий: автономиями с особыми правами и обычными административными единицами, полностью подчинёнными центру, что может привести к неравенству и напряжённости.

Исходя из этого, Общественная организация «Altă Moldova – Другая Молдова» и Общественный совет «За объединённую Молдову» предлагают провести реформу на основе регионализации.

Региональные автономии успешно функционируют в ряде европейских стран - как в федеративных, так и в унитарных государствах. Например, в Италии и Испании все территории имеют разные уровни автономии.

В Молдове уже существуют элементы такого подхода: Национальное бюро статистики делит страну на регионы, действуют агентства регионального развития.

Предлагается создать новые территориальные образования:
Сорока, Бельцы, Оргеев и Юго-Запад (центр — Кагул или Чимишлия).
Кишинёв сохраняет особый статус.

Каждый регион будет иметь население около 350–400 тысяч человек, а число примарий сократится до 80–100.

В предлагаемой модели в стране будет три уровня автономии:

национально-государственная (Приднестровье),

национально-территориальная (Гагаузия),

четыре региональные автономии.

Всего — шесть автономных единиц.

Реализация такой модели потребует серьёзных изменений в системе государственного управления, включая создание двухпалатного парламента, где регионы будут представлены в отдельной палате.

Также предлагается включить руководителей автономий в состав правительства.

Такой подход позволит реально децентрализовать власть и усилить роль регионов в принятии решений.

Ни один важный закон не должен приниматься без участия регионов.

Регионы получат полномочия по привлечению инвестиций, развитию внешнеэкономических связей и решению социально-экономических задач.

Количество примарий предлагается сократить до 400–450, одновременно усилив их кадрово, финансово и технически.

Приднестровье будет иметь собственные органы власти, Конституцию и символику. Гагаузия продолжит функционировать на основе действующего законодательства с необходимыми корректировками.

В новой системе будут действовать три уровня компетенций: центральный, региональный и смешанный.

Реформа административно-территориального устройства должна сопровождаться реформой центральных органов власти: сокращением числа министерств, оптимизацией аппарата и перераспределением функций.

Таким образом, административная реформа станет драйвером модернизации всей системы управления.

Ион Гуцу, доктор хабилитат экономических наук

Propuneri pentru implementarea reformei administrativ-teritoriale  în Republica Moldova

          

            De-a lungul istoriei țării noastre  împărțirile teritoriale s-au schimbat constant, atât în ​​Moldova istorică cât și în perioada intrării sale în componența Rusiei țariste sau  României regale, în perioada sovietică, precum și în anii de independență ai Republicii Moldova. 

            În majoritatea țărilor structurile puterii sunt  împarțite în  organe ale autorității statale  și organe ale  administrației publice locale.   

            Există două sisteme cunoscute de administrare locală: anglo-saxonă  și continentală. În cadrul celei de-a doua  guvernul central numește un reprezentant, fără aprobarea căruia nici o lege adoptată nu intră în vigoare.    

            Articolele 109 și 110 din Constituția Republicii Moldova se referă la principiile administrării publice locale, iar articolul 111- la  entitatea  teritorială autonomă Găgăuzia, dar ele  necesită modificări serioase.

            În anii independenței Republicii  a fost realizată o reformă administrativ-teritorială, când în 1999 au fost desființate raioanele și a fost înfăptuită trecerea la județe. Din păcate, în 2001 această reformă a fost anulată,  odată cu venirea comuniștilor la putere s-a revenit la  raioane, ceea ce a însemnat o gravă greșeală.

             Reforma divizării administrativ-teritoriale a republicii și a autonomiei locale a constituit  obiectul unor discuții constante de-a lungul acestor ani, fiind adoptate și unele acte legislative, dar, în esență, nu s-a schimbat nimic.  În pofida  scăderii evidente a populației și închiderii multor întreprinderi  țara mai are încă 900 de primării, iar cele  32 de raioane   și-au depășit de mult utilitatea.    

            Motivele  principale ale stagnării îndelungate  în această sferă se datorează  factorului politic, schimbării  guvernelor și nivelului scăzut al  profesionalismului  personalului și  organelor autorităților  centrale.

            Iată de ce  problema descentralizării puterii rămâne a fi una dintre cele mai actuale, iar viitoarea reformă administrativ-teritorială, deopotrivă  cu reforma autonomiei locale, poate servi ca  bază a descentralizării puterii, care va permite să ridice rolul și responsabilitatea structurilor puterii locale față de  dezvoltarea  economică și socială a regiunilor, față de îmbunătățirea nivelului de trai al oamenilor.    

            Judecând după declarațiile oficialilor de la guvernare, dânșii intenționează să implementeze reforma administrativ-teritorială în acest an, iar anul viitor  să organizeze următoarele alegeri locale după realizarea noii reforme administrativ-teritoriale.

            Diverse  opțiuni pentru viitoarea reformă sunt deja puse în discuție, iar reprezentanții guvernului au anunțat o dezbatere publică pe această temă. Diferite formațiauni sociale și partide politice își fac publice propunerile în vederea implementării  acestei reforme importante.

            Discuțiile se concentrează, în principal, pe parametri cantitativi: de la o reducere semnificativă a numărului de primării până la lichidarea lor completă, de la o reducere bruscă a numărului de circumscripții  până la lichidarea lor completă și crearea în locul lor a unor entități teritorial-administrative mai mari (județe), adică e vorba de o  revenire la reforma din 1999, când în republică au fost formate județele.    

            Una dintre cele mai discutate opțiuni este  propusă de experții de la IDIS Viitorul, care presupune  crearea unor municipii în loc de raioane, ce ar include primării și sate, urmând exemplul municipiului Chișinău.    

            Această variantă nu rezistă criticilor. De fapt, ea presupune doar o  schimbare a „paravanului” – în locul raioanelor vor apărea municipalități.  

            Majoritatea experților se pronunță în favoarea lichidării complete a raioanelor, ceea ce este, în principiu, o opțiune  rezonabilă, deoarece acestea au devenit învechite și inutile din punct de vedere moral și economic, necesitând resurse financiare enorme pentru întreținere.     

            Principala chestiune  este să clarificăm ce ar trebui să se propună în locul acestor structuri. Opinii sunt expuse multe și variate, dar în principal ele  se referă la denumirile acestor entități. Una din  propuneri  este să recurgem la consolidarea lor și la formarea unor județe sau districte din trei sau patru raioane, ceea ce, în principiu, se poate  discuta . Însă pentru a lua o decizie, este necesar să se țină cont de o circumstanță importantă: entitatea autonomă deja existentă a Găgăuziei și reintegrarea iminentă a Transnistriei în spațiul juridic al Republicii Moldova, pe baza căreia urmează să fie creată și o nouă entitate autonomă.  Adică  la elaborarea unui nou sistem de reformă administrativ-teritorială este necesar să se țină cont de această circumstanță. Prin urmare, între unitățile teritoriale vor funcționa două regiuni autonome, ale căror activități vor fi desfășurate în baza unor acte legislative separate. În acest caz pe teritoriul Republicii vor exista două forme de entități administrativ-teritoriale: autonomii cu drepturi speciale în relațiile cu Centrul și structuri noi – unități administrativ-teritoriale complet subordonate Centrului, ceea ce va duce la o situație de nedreptate și ar genera posibile tensiuni între elementele noului sistem administrativ-teritorial. 

            Reieșind din această situație,  Asociația Obștească „Altă Moldova – Другая Молдова” și Consiliul Obștesc „Pentru o Moldova Unită – За Объединенную Молдову” propun implementarea unei reforme teritorial-administrative bazate pe regionalizarea Republicii. Regiunile autonome funcționează cu succes în prezent într-o serie de țări europene, nu doar în cadrul statelor federale, ci și în cadrul celor unitare. De exemplu, în Italia și Spania toate unitățile teritoriale sunt autonome la diferite niveluri. În Șri-Lanka și Africa de Sud toate entitățile administrativ- teritoriale sunt autonome.

            Procesele de regionalizare au căpătat un larg avânt și  în Europa. În Republica Moldova, unele elemente ale acestui sistem au fost deja stabilite. De exemplu, Biroul Național de Statistică analizează datele economice și sociale din trei regiuni. Departamentul a adoptat o lege specială în acest domeniu. În Republică funcționează cinci agenții de dezvoltare economică și socială, prin intermediul cărora sunt implementate toate proiectele importante de infrastructură și alte proiecte.    

            Într-un stat unitar crearea autonomiei este condiționată de  particularitățile componenței naționale, culturii, tradițiilor și modului de viață al populației. 

            Autonomiile teritoriale sunt împărțite în administrativ-teritoriale (regionale), național-teritoriale și național-statale.  

            În condițiile noastre autonomia Găgăuziei este național-teritorială, creată pe baza localităților în care majoritatea locuitorilor sunt găgăuzi.

            În ceea ce privește  Transnistria, în opinia noastră, aceasta poate fi clasificată drept regiune autonomă de tip național-statal. E cunoscut faptul că 60% din populația regiunii sunt ruși și ucraineni.

            Această opțiune ar putea sta la baza soluționării problemei transnistrene, mai ales că statutul juridic statal al Transnistriei este prevăzut într-o serie de documente semnate între Republica Moldova și Federația Rusă.

            În 2025  Consiliul Obștesc „Pentru o Moldova Unită  - За Объединенную Молдову” a elaborat un Concept  pentru reintegrarea regiunii transnistrene, bazat pe formarea unei autonomii național-statale sub forma unei republici. A fost expediat  tuturor agențiilor guvernamentale, partidelor politice și formațiunilor socio-politice.    

            În acest Concept am propus ca la elaborarea reformei administrativ -teritoriale, în locul regiunilor existente să fie create entități teritoriale autonome și anume: Soroca, Bălți, Orhei și Sud-Vest (cu centrul la Cahul sau Cimișlia). Municipiul Chișinău funcționează în baza unei legi speciale și nu poate obține statutul de  autonomie. Aceste regiuni ar putea fi numite regiuni sau ținuturi. Conform calculelor noastre, fiecare dintre ele va avea o populație de 350.000 până la 400.000 de locuitori, iar numărul primăriilor  vor fi reduse până la 80-100 unități. (Anexăm proiectul Hărții administrativ-regionale a RM).

            În varianta pe care o propunem, în republică vor funcționa trei niveluri de autonomie: o autonomie național-statală (Transnistria), o autonomie național-teritorială – Găgăuzia și 4 administrativ-teritoriale (autonomii regionale), în total  6 entități autonome.   

            Soluția pe care o propunem ar necesita schimbări semnificative în sistemul guvernamental central. În primul rând, ar trebui creat un Parlament bicameral la nivel central, cu toate regiunile reprezentate în Camera Reprezentanților.   

            De asemenea, considerăm să fie prevăzută  includerea în Guvern a liderilor entităților autonome.   

            În cadrul acestui sistem de guvernare, vor fi rezolvate problemele legate de descentralizarea puterii și de creșterea rolului autorităților locale în procesul decizional de către autoritățile superioare.

            Nici o lege sau hotărâre a Parlamentului nu va fi adoptată fără votul Camerei Reprezentanților, asigurându-se astfel participarea autorităților locale la adoptarea celor mai importante decizii de către Centru.   

            Fiecare regiune autonomă va avea agenții de dezvoltare regională și vor fi create servicii responsabile în domeniile dezvoltării urbane, serviciilor publice, ecologiei, reacțiilor la situațile de urgență și altele.  

            Centrul va  trebui să delegheze  autorităților regiunilor autonome împuterniciri pentru a atrage investiții, a dezvolta relații economice externe și a aborda diverse probleme regionale. Un rol special ar trebui acordat reformelor autonome în administrația locală și consolidării legăturilor cu municipalitățile și primăriile.   

            Noi am elaborat proiectul funcțiilor pe care Centrul le va delega Regiunii Autonome Transnistrene și altor entități teritorial-autonome.    

            Unul din cele mai importante elemente ale viitoarei reforme administrativ-teritoriale este creșterea rolului și responsabilității primului nivel al sistemului de management al entităților municipale și primăriilor.  

            O reducere a numărului de structuri la acest nivel este evidentă. În opinia noastră, numărul primăriilor ar trebui redus la 400-450 de unități. Totodată, sunt prevăzute măsuri semnificative pentru consolidarea personalului acestora cu specialiști, îmbunătățirea resurselor materiale și tehnice pentru prestarea diverselor servicii către public și consolidarea bazei lor financiare.

            Transnistria va alege un Consiliu Suprem, va adopta propria Constituție și va avea propriul drapel și stemă. Autonomia găgăuză va funcționa în baza legislației adoptate, care va necesita modificări pentru a soluționa  contradicțiile acumulate de-a lungul anilor.    

            Entitățile autonome regionale vor avea propriul  Regulament (Statut) și simboluri - o stemă și un drapel.

            În noul sistem de guvernare vor funcționa  trei categorii de jurisdicție: centrală, regională și mixtă.   

            Sfera centrală va include: formarea organelor legislative și executive ale guvernului central, cetățenia, simbolurile statului, relațiile internaționale, apărarea, serviciul de securitate, serviciul vamal și politica monetară. Jurisdicția regională va include: formarea organelor de conducere, bugetul regional, simbolurile, educația și cultura. Jurisdicția mixtă, de exemplu, include limbile: centrul stabilește limba de stat, iar regiunile autonome stabilesc limbile regionale.   

            Crearea entităților autonome va necesita schimbări fundamentale în structura organelor guvernamentale centrale: reducerea la jumătate a numărului de ministere, departamente și agenții, optimizarea aparatului administrativ și revizuirea funcțiilor și competențelor organelor guvernamentale centrale. adică reforma administrativ-teritorială va impulsiona implementarea reformei guvernului central.  

            Reforma administrativ-teritorială ar trebui realizată în strânsă legătură cu reforma autonomiei locale în ansamblu, ceea ce necesită o analiză separată.

            Notă: Dacă este necesar, putem prezenta propuneri: 1) delimitarea competențelor între guvernul central al Republicii Moldova și Transnistria; 2) propuneri privind domeniile de jurisdicție pentru regiunea transnistreană; 3) împuternicirile regiunii autonome.

Președintele Asociației și al Consiliului,

doctor habilitat în Științe economice                                           Ion Guțu