Cauza majoră a acestei situaţii rezidă în modul în care a fost şi continuă să fie gestionată transformarea economică în Republica Moldova, odată cu declararea independenţei ţării. Astfel, perioada de tranziţie de la socialism a durat în Moldova mult prea mult, cuprinzând aproape zece ani de zile. Creşterea economică susţinută a început în Moldova doar în anul 2000 şi a continuat până în 2008. În perioada de până în 2000, economia Moldovei a trecut prin şocuri considerabile care au determinat pierderea unei părţi importante din potenţialul economic al ţării. Doar în anii 1992 şi 1994 economia Moldovei s-a contractat cu câte o treime. O evaluare calitativă a acestei perioade din istoria recentă a ţării poate fi realizată printr-o raportare la experienţa altor state, similare Republicii Moldova de la acea dată. Ca stat de referinţă în acest sens poate servi Estonia, care a reuşit să nu admită contractări majore ale economiei, precum şi să impună ritmuri de creştere economică deja în anul 1995, cu cinci ani mai devreme decât Moldova.

Două componente majore definesc transformarea economică din Moldova. Prima componentă o reprezintă procesul de privatizare care a inceput odată cu formarea în calitate de stat independent a Moldovei şi care s-a realizat într-o perioadă mult prea indelungată, dar şi într-un mod extrem de dezavantajos. Astfel, dacă e să ne referim iarăşi la experienţa Estoniei, se observă faptul că privatizarea în masă a activelor cu destinaţie economică a fost realizată în Moldova prin distribuirea acestora către populaţie doar în baza unor certificate, ori, în cazul Estoniei, a fost solicitată suplimentar o contribuţie financiară de minim 50% din partea beneficiarilor; privatizarea întreprinderilor mari s-a realizat în Estonia în cadrul unor oferte publice, pe când în Moldova acestea au fost oferite investitorilor strategici, uneori şi în schimbul asumării de către aceştia doar a datoriilor întreprinderilor privatizate; privatizarea pământului a fost realizată în Moldova printr-o distribuire proporţională către fermieri, iar în Estonia – către toţi posesorii certificatelor de privatizare care şi-au expus interesul în acest sens.

Deşi timpul privatizărilor în masă a trecut deja, importanţa menţiunilor făcute la acest capitol rezidă în necesitatea înţelegerii stadiului la care se află economia ţării chiar şi la acest moment. Astfel, urmare a transformărilor petrecute în primii 4 ani de independenţă, Moldova a pierdut jumătate din volumul PIB, care, exprimat în dolari SUA constanţi, chiar şi în anul 2009 a reprezentat aproximativ doar 65% din mărimea corespunzătoare anului 1991. Spre comparaţie, în cazul Estoniei, valoarea corespunzătoare anului 1991 a PIB a fost atinsă în anul 2000, iar în anul 2009 PIB a reprezentat aproximativ 150% faţă de mărimea anului 1991.
O imagine de-a dreptul dezolantă ne dă descrierea evoluţiei PIB în Moldova pe activităţi economice, cu excepţia sectorului de servicii. Astfel, în sectorul agricol economia Moldovei a suferit o reducere a valorii adăugate create pe durata unui an, exprimate în dolari constanţi, de la 1017 mil. dolari SUA la 337 mil. dolari SUA în anul 1994.

Dar, de remarcat este faptul că necătând la toate măsurile întreprinse din 1994 până în prezent, cum sunt: liberalizarea economiei, privatizarea, aderarea pe plan internaţional la diverse acorduri de liber schimb, investiţiile directe străine intrate în economie, asistenţa externă acordată ţării chiar şi a volumului masiv al remitenţelor de care a beneficiat şi continuă să beneficieze Moldova, mărimea valorii adăugate create în sectorul agricol al Moldovei rămâne relativ constantă faţă de mărimea înregistrată în anul 1994, cifrându-se în anul 2008 la doar 361 mil. dolari SUA constanţi, ceea ce reprezintă aproximativ 35% din valoarea anului 1991.
În mod similar au evoluat lucrurile şi în sectorul industrial al ţării. În anul 1994 Moldova a înregistrat o scădere a valorii adăugate produse în acest sector până la 456 mil. dolari SUA constanţi, faţă de 811 mil. dolari SUA constanţi înregistraţi în anul 1991. Procesul de dezindustrializare în Moldova a continuat de la acea dată până în prezent, deşi într-un ritm mai redus. Valoarea adăugată produsă în anul 2008 s-a coborât deja până la cifra de 270 mil. dolari SUA constanţi, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din valoarea anului 1991. Pentru comparaţie, acest indicator în cazul Estoniei s-a majorat cu 46% în perioada 1991-2008.
Singurul sector care a înregistrat creştere este cel al serviciilor. Dar această creştere a fost alimentată în special de volumul masiv al remitenţelor care au început să intre în Moldova începând cu anul 1995. Valoarea adăugată a crescut în comerţ, construcţii, transport şi comunicaţii, sectorul bancar, dar şi cel al administraţiei publice.

Deşi la moment sectorul de servicii în Moldova contribuie la formarea aproximativ a 2/3 din PIB, structură similară cu cea a economiilor dezvoltate, acest fapt nu trebuie să ne înşele. Este adevărat că economiile moderne sunt caracterizate printr-o creştere mai pronunţată a sectorului de servicii, dar acest fapt a intervenit doar după ce s-a atins o limită în dezvoltarea sectoarelor industrial şi agricol. Or, volumul redus al valorii adăugate create în industrie şi agricultură în Moldova aduce mai mult cu gândul la o economie subdezvoltată care înregistrează creştere sau scădere în funcţie de condiţiile meteorologice pe durata anului. Acest fapt se confirmă şi de structura exporturilor din Republica Moldova care sunt în mărime de peste 40% formate din produse direct derivate din sectorul agricol, pe când alte 30% sunt formate de articole de textil care se produc în Moldova, inclusiv în regim de Lohn. Concomitent, în Moldova se înregistrează o tendinţă de reducere semnificativă a volumului forţei de muncă, care se continuă şi în prezent. Doar în perioada 2000-2008 numărul populaţiei ocupate în economie s-a redus cu 25%.
Descrierea de mai sus a evoluţiei economiei Republicii Moldova ne aduce la cea de a doua componentă care defineşte transformările economice ce au loc în Moldova. Această componentă o reprezintă politica economică aplicată în ţară. Deşi nu există tipare care să fie urmate în acest domeniu, totuşi câteva momente necesită a fi specificate. Pentru o mai bună înţelegere se va face referinţă iarăşi la cazul Estoniei. Astfel, Estonia, ca şi Moldova de altfel, a recurs începând cu anul 1991 la liberalizarea economiei. Liberalizare rapidă şi la un nivel avansat – în cazul Estoniei, mult mai înceată şi cu performanţe reduse – în cazul Moldovei. Estonia a reuşit să liberalizeze rapid majoritatea sectoarelor economice. Dar atrage atenţie evoluţia în domeniul libertăţii muncii care chiar şi în 2010 în Estonia a fost caracterizată ca fiind în stare reprimată. În acest sector autorităţile estoniene au menţinut limitate libertăţile angajaţilor, precum şi au dat dovadă de multă reticenţă în acordarea asistenţei sociale celor disponibilizaţi.

Un alt aspect îl reprezintă politica monetară aplicată de autorităţile estoniene.
Daca Moldova, odată cu introducerea monedei naţionale, a optat pentru un curs de schimb valutar flotant, determinat de piaţă, Estonia a optat pentru un aranjament denumit bord monetar. Prin aceasta Estonia şi-a legat moneda naţională de o altă unitate monetară folosită în cadrul unei economii mai puternice şi stabile, precum cea a Germaniei sau, mai târziu, a Uniunii Europene. Astfel, autorităţile estoniene în detrimentul principiilor economiei de piaţă, au reuşit să realizeze „importul de stabilitate” economică caracteristic societăţilor dezvoltate, fapt care a favorizat dezvoltarea afacerilor.

Modul în care au reuşit să contribuie măsurile întreprinse de estonieni pentru dezvoltarea economică a ţării poate fi exemplificat prin oferirea următoarelor date.
În Estonia rata de economisire a populaţiei a fost şi rămâne a fi cuprinsă între 15-30% din PIB. În Moldova acest indicator după 1995 s-a aflat la un nivel inferior, iar începând cu anul 2000 a înregistrat chiar şi valori negative. Acest fapt se explică, pe lângă nivelul scăzut al veniturilor populaţiei, prin reticenţa cetăţenilor Republicii Moldova pentru dezvoltarea unei afaceri private. Această reticenţă este justificată parţial şi prin neîncrederea în viitor.
Rata reală a dobânzii pentru creditele acordate de băncile estoniene în perioada 1996-2009 în mod frecvent a fost mai mică de 2 sau chiar 5 ori faţă de rata dobânzii pentru creditele acordate de băncile comerciale din Republica Moldova. Acest fapt este îndeosebi straniu, luându-se în consideraţie că aproximativ 77 la sută din activele pe piaţa bancară din Moldova aparţin investitorilor străini, iar din cele 15 bănci comerciale active în ţară, doar una este de stat, pe piaţa bancară fiind prezente inclusiv reprezentanţe ale unor bănci de renume.

O consecinţă directă a mărimilor ridicate ale ratelor la dobânzile pentru creditele acordate de băncile comerciale, o reprezintă evoluţia ratei brute de formare a capitalului în Moldova. Acest indicator a înregistrat valori inferioare celor din Estonia pe întreaga perioadă dintre anii 1995-2007.
În scopul asigurării unei schimbări calitative în trendul descris mai sus de dezvoltare economică a ţării, autorităţile ar putea aplica unele măsuri, care să prevadă:

- Dezvoltarea unei strategii de recuperare a handicapului în nivelul de dezvoltare economică a ţării faţă de media regiunii Europei centrale şi de est. În acest sens se impune a fi menţionat că, deşi Moldova dispune la moment de mai multe documente strategice ce vizează dezvoltarea economică a ţării, totuşi, măsurile conţinute de acestea sunt mai mult declarative şi puţin corelate cu situaţia de faţă a ţării, precum şi cu cadrul de resurse disponibil. Din acest motiv obiectivele trasate de acestea sunt la fel de generale şi irealizabile;

- Modificarea obiectivului principal al politicii monetare aplicate în Moldova prin axarea primară pe necesitatea asigurării unor ritmuri susţinute de creştere economică;

- Atragerea unui volum mare de resurse destinate finanţării sectorului antreprenorial, în condiţii preferenţiale. Spre exemplu, în Estonia entitatea creată în acest scop în anul 2000, denumită Enterprise Estonia, dispune de un buget anual de 220 mil. EUR şi un efectiv de personal de 290 de unităţi. De asemenea, în anul 2007, Estonia a instituit un fond de dezvoltare destinat finanţării activităţilor de dezvoltare cu un buget de 9,5 mil. EUR în 2009.

Viorel Gîrbu, cercetător, Academia de Ştiințe a Moldovei

Sursa: http://economie.moldova.org/news/transformarea-economica-a-